Câteodată nu trebuie să spui cuvinte multe ca să arăţi exact ce gândeşti, trei cuvinte sunt suficiente. În această situaţie au fost şi fariseii. Au rostit trei cuvinte prin care au exprimat clar poziţia lor faţă de Domnul Isus. Ce se ascunde în spatele expresiei: “Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”? 

    De fapt, fariseii au vrut să spună următoarele: “Isuse, eşti doar un învăţător. Isuse, nu se cuvine să primeşti laude, numai Dumnezeu merită asta. Isuse, ţi-ai învăţat ucenicii prost, trebuie să-I corectezi. Isuse, nu eşti Mesia, doar Mesia poate intra în Ierusalim în mijlocul laudelor.” Isus nu se apără, spune doar ceea ce era evident. Adică, dacă oamenii nu şi-ar fi îndeplinit lucrarea de a-L lăuda pe Mesia, atunci pietrele şi-ar fi asumat rolul ignorat de oameni. Pietrele erau acolo, gata să facă ceea ce ar fi trebuit, de fapt, oamenii să facă. Fariseii erau acolo pentru a-i determina pe oameni să facă ceea ce pietrele făceau deja, să tacă. Isus păşea printre ei pentru a le salva sufletele, pietrele ştiau asta, ei însă nu.  

    După acest dialog scurt, fariseii intră în cetate scrâşnind din dinţi. Erau mai convinşi ca niciodată că Isus reprezintă un mare risc pentru ei şi pentru popor. Aveau încă un argument pentru a justifica necesitatea uciderii lui Isus. Isus trebuia să moară.                       

    După acest scurt dialog, Isus se apropie de cetate, o priveşte atent şi plânge. Era convins că vor pierde şi ultima şansă a mântuirii lor. Era ultima şansă să-L cunoască pe Acela pe care chiar şi pietrele L-ar fi lăudat. Isus nu scrâşneşte din dinţi, El plânge. Plânsul Lui nu este plânsul celui ce nu a primit ceea ce I se cuvenea, ci este plânsul Salvatorului Căruia I s-a refuzat intervenţia. Isus ştia ce consecinţe aveau să suporte fariseii, preoţii, mamele, taţii, copiii, tinerii, bătrânii, cărturarii, adică neamul Lui, la care El a venit, dar nu L-au primit. Ei trebuiau să moară. 

    Azi, acelaşi Isus: Salvator, Mesia, Mântuitor. Azi, aceeaşi sărbătoare: agitaţie, negoţ, gălăgie. Azi, alţi oameni: acasă pe Facebook, pe stradă în maşini, în biserică pe scaune. O singură întrebare mă frământă: cine va striga: “Osana, binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului”, pietrele din trotuar, cimentul de pe case, asfaltul de pe străzi sau oamenii care au fost hrăniţi, vindecaţi, iertaţi şi au auzit cuvintele Hristosului aşteptat?