Ne chinuim să facem din Marțea Mare o zi specială, nu-i așa? În Duminica Floriilor ne salutăm Regele, în Joia Mare gustăm din ascultarea lui Isus, în Vinerea Mare comemorăm moartea Sa, iar Duminica sărbătorim noua viață, victoria și moartea morții.
Dar cu ziua de Marți cum rămâne?! Dacă ne oprim pentru un moment în această zi de Marți, destul de mult încât urechile noastre să se oprească din a auzi zgomotele de la sărbătoarea Floriilor, această zi s-ar putea să ne tragă de mânecă și să ne dăruiască ceva de neașteptat - ceva ce numai Marțea Mare poate oferi.
Isus predă teologie în Ierusalim toată săptămâna, iar ziua de Marți se numește „ziua escatologiei”. Templul urma să fie dărâmat (Luca 21:5-9), urmau multe evenimente apocaliptice teribile (Luca 21:10-24), Ierusalimul urma să piară, oamenii urmau să sufere violență întortocheată, iar familii urmau să fie destrămate. „Vor fi...oameni care își vor da sufletul de groază” (Luca 21:25-26).
Isus distruge al patrulea perete, ajunge la pasaje din Scriptură, ne apucă de față și ne forțează să privim spre El, „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia” (Luca 21:34).
Cadoul ciudat oferit de Marțea Mare
Iată, ziua de Marți ne oferă darul ei ciudat: „Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor. Şi tot norodul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte” (Luca 21:37-38).
Isus împreună cu ucenicii pășeau direct în fisura care ducea spre tragedie. Ei alergau direct spre traumă, haos, tristețe. Ei alergau chiar în fața înfometată a week-end-ului lor teribil. Desigur că Isus era agitat din cauza treburilor pe care le avea de făcut în ultima Sa săptămână de viață. Dar, în mod ciudat, El alege să facă naveta spre un loc care este numit mai târziu de Luca „un drum făcut în ziua de Sabat” (Fapte 1:12). Isus nu și-a luat un apartament la oraș. El nu și-a închiriat o cameră la centrul de conferințe. Chiar dacă El îi învăța pe oameni să se roage dis-de-dimineață, El a ales să facă naveta spre un loc incomod și neobișnuit pentru a-și îndeplini lucrarea Lui obișnuită. Dar de ce?
Isus a petrecut noaptea de Marți pe muntele Măslinilor. De fapt, Isus a mers pe muntele Măslinilor în fiecare noapte. Dar El ne spune acest lucru despre Marțea Mare - ceea ce și Luca ne spune - care erau termenii în care Isus se odihnea noapte de noapte. Isus a decis să facă acea navetă, chiar dacă era un drum destul de lung, chiar dacă El îi învăța pe alții să se roage dis-de-dimineață, chiar dacă avea să înfrunte moartea doar în câteva zile.
Acea zi de marți ne oferă trei părți din viața lui Isus care erau pierdute.
Speranța ilustrată în Marțea Mare
Imaginează-ți că poți da timpul înapoi până în 5 iunie 1944 – ziua dinaintea invaziei plajei Normandiei - și că te plimbi pe plajă, simți nisipul printre degete, te întorci spre Oceanul Atlantic pentru a privi apusul soarelui, apoi te întorci și zărești armata germană cu armele întreptate spre tine. Ziua de mâine va fi ziua în care aceste lucruri se vor întâmpla. Aceasta va fi ziua în care istoria se va schimba, cu prețul multor vieți pierdute. Astăzi, este doar o plajă protejată, dar mâine această plajă va schimba cursul istoriei.
Muntele Măslinilor reprezintă escatologia a ceea ce s-a întâmplat în Normandia, „Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit [...]Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii împreună cu El!” (Zaharia 14:4-5). Acesta este locul în care Isus a ales să-Și petreacă noaptea. Puteți să vi-L imaginați pe Isus, cu ochii plini de lacrimi, privind la cerul plin de stele. Acest lucru chiar merită! Într-o zi, Mă voi întoarce cu preaiubitul Meu. Da, oile Mele, oile Mele cele sfânte, mireasa Mea.
Este remarcabil ceea ce se întâmplă în liniște aici, la muntele Măslinilor. „Ultimul lucru” pe care L-a făcut Isus în ultima Sa zi pe acest pământ (în ziua de Marți) este să adoarmă chiar pe muntele pe care, într-o zi, se va întoarce. Luca, din motive pe care ni le putem imagina, consideră că e important să specifice – locul în care avea loc confictul epic între Dumnezeu și Satan. El se întoarcea acolo noapte de noapte: „iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor” (Luca 21:37).
Pacea exersată în ziua de Marți
Isus trebuie să fi adunat putere la muntele Măslinilor. Luca, numește mai târziu această navetă ca fiind obiceiul care Îl atrăgea în rugăciunea din grădina Ghetsimani, „După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită”. Apoi, S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage” (Luca 22:39-41).
Muntele Măslinilor era locul în care Isus se retrăgea pentru a găsi nădejde în Dumnezeu. Era locul în care toate aveau să se sfârșească.
„Ca de obicei” - poate că mersul lui Isus la muntele Măslinilor era modul în care Își punea în practică propria învățătură, „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră” (Luca 21:34). Ce înseamnă acest lucru pentru Isus, cel fără de păcat? Retrăgându-se din Ierusalim - locul care L-a făcut să plângă (Luca 19:41). Isus nu a dorit să fie un fariseu, „Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor” (Luca 21:37).
Marțea se pregătea trădarea
Obiceiul lui Isus avea și un scop dureros. În fiecare noapte Isus dormea pe muntele Măslinilor, ceea ce înseamnă că și la câteva zile înainte de a fi doborât, în același loc se pregătea și pentru arestarea Sa. Dar există ceva mai personal care face legătura între obiceiul Său și sfârșitul Său. David Garland spune că „menționarea șederilor Sale nocturne de la muntele Măslinilor, Îl pregăteau pentru arestarea Sa și explică și motivul pentru care iudeii știau unde să-L găsească.”
Isus învârte cuțitul în rană. Isus ghidează paianjenul pe pânza pe care va păși și El pentru a salva întreaga omenire. Isus știa în acea zi de marți că El nu dădea învățătură doar despre sfârșitul lumii, ci că pregătea terenul pentru propria Sa moarte. El știa că oamenii înverșunați vor profana locul în care El își găsea odihna pe timp de noapte. Dar El a continuat să meargă acolo, „ iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor”.
Preia bunul obicei al lui Isus!
Încearcă această navetă a lui Isus în această săptămână! Realizează că ai nevoie de acest spațiu dintre Ierusalim și muntele Măslinilor - sau dintre locul de muncă și casă, sau dintre sală și apartament, sau dintre sala de clasă si cămin - fă o ieșire ce poate fi numită o călătorie în ziua Sabatului (Fapte 1:21). Pe bună dreptate, David Mathis afirmă că, „a te depărta pentru un timp, tăcut și singur, nu reprezintă un har special doar pentru unii dintre noi”. Isus nu s-a retras pe muntele Măslinilor pentru că era cel mai apropiat hotel cu vedere către ocean propice pentru meditație. El a mers acolo deoarece acel loc avea o semnificație.
Caută un pasaj din Scriptură, sau chiar un verset, după care să te ghidezi în această săptămână. Păstrează-l aproape de tine. Găsește un loc semnificativ în care să intri în legătură cu Isus prin intermediul Cuvântului Său. Experimentează-L pe Isus prin obiceiul Său, la limita pericolului și a morții, poartă-I responsabilitățile zilnice. El a avut nevoie de Dumnezeu Tatăl la fel de mult ca și noi.
Ziua de marți se află la jumătatea drumului dintre intrarea în Ierusalim și momentul crucificării. Dacă luăm în considerare schimbarea lui Isus de la a fi rege (în Duminica Floriilor) la a fi crucificat (în Vinerea Mare) ca fiind în antiteză, seara de marți apare chiar în centrul acestei schimbări. Este ziua în care Isus a realizat cea mai mare lucrare. Este ziua în care Isus ia parte la durerea, disperarea și confuzia de care va avea parte Biserica pentru mii de ani - aceasta e învățătura principală a zilei de Marți.
Contribuția zilei de Marți la săptămâna Mare este faptul că face legătura dintre scopul sfârșitului lumii cu obiceiul pe care El îl avea la fiecare sfârșit de zi. Care este învățătura pe care o putem lua din ziua de Marți? „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră” (Luca 21:34). Du-te împreună cu El într-un loc liniștit și familiar pentru a găsi putere și nădejde pentru orice ai înfrunta zi de zi.