Recent, am citit pasajul din Numeri, unde scrie despre iscodirea Canaanului de către cele 12 iscoade trimise de Moise şi am văzut că perspectiva lui Iosua şi a lui Caleb asupra amaleciţilor, locuitorilor ţării, era complet diferită de a celorlalţi zece. M-am întrebat: Oare nu erau uriaşii aceia tot uriaşi când i-au văzut Iosua şi Caleb? Adevărul e că Dumnezeu le-a sfinţit vederea, astfel au putut să vadă duşmanii distruşi, dar doar prin puterea ce le-o dădea Dumnezeu (Numeri 14:9).

    Cât de mult ne asemănăm cu cele zece iscoade care nu au crezut în Dumnezeul Atotputernic! Perspectiva din care privim lucrurile ne schimbă direcţia. Dacă privim „uriaşii” din viaţa noastră prin ochii noştri, vom fi biruiţi, dar dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne conducă privirea spre puterea Sa, vom fi cu adevărat tari în El.

    Domnul vrea ca noi să ne încredem total în El, iar când facem aşa, perspectiva Sa va fi cu adevărat cea prin care vom privi. E foarte important să filtrăm toate situaţiile din viaţa noastră prin prisma veşniciei, dar şi a capacităţii lui Dumnezeu de a face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru (Romani 8:28). Dacă vrem ca paşii noştri să fie călăuziţi spre Canaanul ceresc, atunci haideţi să privim orice obstacol de pe cale ca pe nişte „lăcuste”, comparativ cu Dumnezeul mare care Se luptă pentru noi.

    În final, dintre toţi cei ce au iscodit ţara, doar Iosua şi Caleb, cei cu credinţă fermă în Domnul, au intrat în ea. Să ne ancorăm şi noi în El credinţa, fapta şi puterea, pentru că doar aşa vom fi biruitori!