Există o umbrelă de har răspândită peste toată creaţia, care ne arată că Dumnezeu este întotdeauna la lucru. Cu permisiunea noastră, orice situaţie dificilă în care ne aflăm, Dumnezeu o va transforma pentru slava Sa.

    Isus a spus în Matei 11:28: “  Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă! Luaţi jugul Meu asupra voastră şiînvăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi cu inima smerită, şi astfel veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este uşoară.”

    Este difícil pentru oameni să creadă că dacă se vor apropia de Dumnezeu , NU vor fi înnecaţi (scufundaţi) în condamnare, ci  în schimb vor realiza că înnoată într-un ocean de compasiune. Isus i-a chemat pe toţi cei care erau trudiţi şi ai căror inimă era epuizată , să vină la El şi să găsească odihnă. El ne spune că va fi “patul” (locul )pe (în) care putem găsi odihna. Mulţi şi-au format convingerea că “Dragostea” nu poate, şi nu i-ar cuprinde.  Deşi  Îl merităm pe Dumnezeu cel mai puţin, El este Cel de care avem nevoie cel mai mult, iar fără El nu avem viaţă…dar ce este ciudat, e faptul că deşi noi ne întoarcem în mod constant privirea de la El, din tot ceea ce există, El cu pasiune ne doreşte pe noi cel mai mult. Deci, dacă Dumnezeu este dragoste, cei care Îl cunosc pe Dumnezeu cel mai bine, iubesc oamenii cel mai mult. Noi trebuie să învăţăm să îmbrăţişăm dragostea şi să renunţăm la condamnare, deoarece, chiar şi Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul Său în lume pentru a o condamna, ci pentru a aduce lumii viaţa.

    Dragostea e Har, iar Harul e Dragoste nemeritată. Dragostea îi înalţă pe cei smeriţi cu înţelegere, invocă doar recunoştinţa, şi se dăruieşte celor care se consideră nedemni de ea. Harul este răbdător şi bun, deoarece dragostea pe care o dăruieşte este necondiţionată. Îi satură pe cei săraci în duhul, aşa încât să nu mai ducă lipsă de nimic.

    Cred că Ravi Zacharias a spus cândva: “ Dragostea este un angajament care va fi testat în cele mai vulnerabile domenii ale spiritualităţii, un angajament care te va forţa să iei nişte hotărâri dificil de luat. Este un angajament care îţi cere să controlezi poftele tale, lăcomia, mandria şi puterea ta, dorinţa de a controla, temperamentul tău, răbdarea ta, şi fiecare domeniu de ispită despre care Biblia vorbeşte foarte clar. Cere calitate angajamentului tău,ca şi cea pe care Isus o arată în relaţia Lui cu noi. “

    Când venim la Hristos şi Îl lăsăm să ţese în noi iubirea Lui, ne găsim odihna în El şi cu nerăbdare începem să ne simţim comozi în prezenţa Sa în timp ce aruncăm asupra Lui poverile noastre. Atunci când învăţăm cu adevărat să trăim într-un angajament  faţă de iubirea lui Hristos, realizăm că alegerile pe care le facem nu ne afectează doar pe noi şi generaţia din care facem parte, ci şi generaţiile care vin după noi.

    Credinţa noastră nu are de-a face doar cu noi; călătoria noastră cu Hristos nu are de-a face doar cu noi; viaţa noastră aici pe pământ nu are de-a face doar cu noi înşine.  Ci are influenţă asupra tuturor celor din jurul nostru şi a generaţiilor care urmează.  Fiecare decizie, fiecare acţiune pe care o facem, va avea un efect asupra oamenilor din jurul nostru. Trebuie să fim foarte atenţi la modul în care folosim fiecare gură de aer, căci s-ar putea să ne dăm seama că avem tot ceea ce lumea are de oferit, dar să ne pierdem în dezordinea ei.  Dacă nu înţelegem Crucea, nu înţelegem de ce angajamentul nostru pentru ceea ce e drept trebuie să fie o prioritate faţă de preferinţele noastre.  Ceea ce credem în inima noastră, trebuie să aibă înţeles în mintea noastră.

    O atitudine plină de ostilitate este duşmanul dragostei, deoarece face persoana neiertătoare şi nedornică de a dărui dragoste necondiţionată.  Este adversarul speranţei, pentru că îi face pe oameni  incapabili de a vedea un viitor mai bun. Este rivalul credinţei, deoarece te face să nu mai ai încredere în altcineva, decât în tine însuţi. Cred că mulţi dintre noi am devenit orbiţi de o amărăciune urâtă, iar dacă nu suntem atenţi, vom pierde abilitatea de a vedea lucruri cum ar fi: dragostea, harul, adevărul, sau chiar afecţiunea. Mai important chiar, s-ar putea sa închizi ochii la ceea ce inima ta are cea mai mare nevoie să vada. “Atunci când dragostea nu vine la tine, îţi rupe inima, dar atunci când nu dăruieşti iubire, ţi seîmpietreşte inima. Un lucru mai mare decât nevoia noastră de a fi iubit, este nevoia noastră de a iubi. Suntem creaţi pentru a iubi. De la bun început am fost făcuti pentru a iubi. Suntem scopul iubirii lui Dumnezeu.” Erwin McManus

    Dacă îi permitem lui Dumnezeu să găsească viaţa noastră, El ne lasă promisiunea – Duhul Sfânt care să ne înveţe şi să ne călăuzească viaţa înspre inima Lui. Şi descoperim că modalităţile Duhului Sfânt sunt întotdeauna mai ameţitoare decât modalităţile trupului nostru, deoarece încântă, ameţeşte şi înveseleşte ceea ce un poate fi văzut şi lăuntrul nostru la o profunzime mai mare decât am putea visa vreodată. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne umple cu pace şi plăcere, emoţional, fizic şi psihic. El împlineşte toate sentimentele noastre şi afecţiunea din inima şi sufletul nostru. Puterea Duhului Sfânt este reală, captivantă, misterioasa împărăţie. Este un palat bogat, de lux, inundat de seninătate palpitantă, fermecătoare, şi plăceri care răsfaţă sufletul nostru cu bunătăţi neimaginate. Aceasta oferă rezerve uimitoare –  bucuria, pacea lui Dumnezeu, pe care  acesta le împărtăşeşte cu bucurie.

    Închinarea este răspunsul omului la harul lui Dumnezeu. Iar atunci când oamenii vin să se închine la Tronul harului, cand acceptă să locuiască în dragostea şi harul Tatălui, primesc o umplere îndestulătoare cu Isus, care este reprezentarea deplină a lui Dumnezeu. Isus este fără îndoială sursa deplină de viaţă. Haideţi să ne bucurăm şi să ne veselim în harul şi prezenţa Lui…pentru că dragostea şi harul Său sunt singura speranţă pentru fiecare din noi.

Preluat de la http://www.flacarainchinarii.ro/harul-sau-plin-de-dragoste-nou/