„Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:6-7).
Când am recitit acest pasaj nu demult, am fost surprins de ceva ce nu văzusem niciodată. Pavel ne îndeamnă să ne oprim din îngrijorare și să mergem la Dumnezeu cu rugăciuni și cereri. Apoi noi trebuie să îi mulțumim pentru răspuns. Dar Pavel nu spune nimic despre primirea eliberării, un cuvânt de călăuzire, miracole, sau vindecare. În schimb, el spune că noi primim un dar... pacea lui Dumnezeu. Dumnezeu răspunde tuturor cererilor și rugăciunilor noastre cu darul păcii Sale: „Pacea lui Dumnezeu vă va păzi inimile și mințile.” Cu alte cuvinte, primul răspuns al lui Dumnezeu la fiecare rugăciune și strigăt al inimii noastre este pacea Sa!
Toți oamenii care se roagă au un lucru în comun: nu contează cât de rău ne simțim când întrăm în cămăruța noastră de rugăciune tainică, vom ieși de acolo umpluți cu pacea Lui. Dumnezeu S-a concentrat asupra guvernării Sale și aceasta este cunoscută drept providența lui Dumnezeu. El aduce lucruri la îndeplinire pe ici pe colo, pregătind inimile oamenilor și orchestrând evenimente, dar până când providența Lui pregătește răspunsul la rugăciunea noastră, El spune: „ Nu îți voi da ceea ce crezi că ai nevoie ci ceea ce Eu știu că tu ai nevoie — pace în inimă și în minte
Mulți dintre noi se luptă cu Domnul în rugăciune. Îl implorăm cu multe lacrimi; batem în porțile cerului, revendicăm fiecare promisiune. Dar pe măsură ce zilele, săptămânile, lunile trec, începem să ne întrebăm: „De ce nu vrei să mă auzi, Doamne? Ce blochează rugăciunea mea? Ce am făcut să Te întristez și să Te nemulțumesc?”
Adevărul este că, Dumnezeu deja ne-a spus: „Iată! Aici este pacea Mea, și întrece orice înțelegere. Ia-o și las-o ca să-ți stăpânească inima în timp ce Eu lucrez toate lucrurile pentru binele tău.”
Sursa: www.worldchallenge.org
Nu-l cunosc pe fratele care a scris acest mesaj, dar cunosc mesajul şi cunosc şi experienţa mea cu Dumnezeu. Acest tip de mesaj, poate fi primit cu bucurie de toţi oameni care nu pace , chiar şi hoţului care fuge de poliţie.
Relaţia mea cu Dumnezeu este de reciprocitate. El nă ascultă daca şi eu îl ascult,( ascultare înseamnă şi pocainţă de păcat nu numai biruinţă asupra păcatului). Dacă nu vreau să mă pocaiesc, El se angajază să nu mă asculte când mă rog. Amintiţi-vă de textele în care El nu aude strigătele omului pentru că omul nu vrea să umble pe calea Lui, dar şi de textele în care El se angajază să raspundă rugăciunilor noastre când ascultăm de El. De aceea cei răi n-au pace, chiar dacă se roagă. Singuri ,răi, care au pace când trăiesc în păcat şi se roagă sunt apostaţi, cei cazuţi de la credinţă: pe aceştea nimic nu-i tulbură pănă la moarte.
Credincioşi au pace în ascultare de Dumnezeu, necredincioşi au pace în ascultare de păcat şi apostaţi au pace şi în ascultare de Dumnezeu şi în ascultare de păcat. Aici este înşelăciunea inimi!