Resursa adaugata de resursecrestine in 07/03/2017
Mulți creștini din ziua de azi sunt extenuați din cauza eforturilor lor de a ține departe de ei păcatul. Ei sunt secătuiți și de ultimul dram de bucurie, și victoria pe care Hristos a câștigat-o pentru ei se pierde în eforturile lor încăpățânate de a-și întemeia o neprihănire a lor proprie. Neprihănirea care se urmărește prin altceva decât credință va eșua întotdeauna. Vezi tu, nu pot coexista neprihănirea lui Dumnezeu și neprihănirea noastră proprie. Asta ar însemna că sunt două evanghelii: a Lui și a noastră. Nu putem amesteca auto-neprihănirea noastră cu neprihănirea sfântă a lui Dumnezeu.
Dar nu trebuie și noi să depunem ceva eforturi? Nu spune Biblia că noi trebuie să evităm păcatul? Ba da, dar există o singură cale pentru noi ca să evităm păcatul și aceasta este prin Isus. El nu este doar un adevăr pe care îl acceptăm, El este Dumnezeul cel viu iar lucrarea Lui de sanctificare nu încetează zi și noapte. Pavel tratează chestiunea eforturilor proprii în Romani 9. El vorbește despre un popor care efectiv au ajuns la neprihănire: „Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, și anume neprihănirea care se capătă prin credință” (Romani 9:30). Acești oameni nu au fost epuizați de propriile eforturi; nu erau apăsați de eșecurile lor. Ei și-au pus toată credința lor în lucrarea lui Isus de la cruce pentru ei — și erau susținuți prin viața Lui abundentă.
„Căci Hristos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea” (Romani 10:4). Acest verset a adus eliberare tuturor generațiilor de credincioși. Hristos este sfârșitul. Nu mai există nimic! „Așadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă” (Romani 9:16). Prietene, ești epuizat de faptul că încerci să devii mai bun? Ești extenuat de nesfârșitul ciclu de re-încredințare și eșec? Atunci lasă totul în urmă; încetează să te mai zbați. Starea ta de neprihănire înaintea Domnului nu depinde de voința ta ci de Dumnezeu, care are milă de noi.
- Vizualizări: 2554
- Export PDF: 3
- Comentarii: 1
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Iov care a fost un om neprihănit, (deşi nu a fost nici iudeu, nici creştin), nu ar fi facut niciodată ce facea iudei din primul veac şi ce face creştinul din ultimul veac. Iov în relaţia cu autorităţile, nu se lăsa sprijinite de autorităţi ca să facă răul. Iov31
Observaţi diferenţa dintre o haină murdară (neprihănire falsă) şi o haină curată ( neprihănire autentică): neprihănirea falsă sprijină autorităţile ca să facă răul, iar ceea autentică nu se lasă sprijinită de autorităţi ca să facă răul. Cele două neprihăniri sunt total opuse.
Care e diferenţa intre un corupt care se socoteşte neprihănit prin fapte şi alt corupt care se socoteşte neprihănit prin credinţă? Nu e nici o diferenţă că pe cale corupţiei fac fapte de coruptiei şi iudei, şi creştini şi musulmani ......şi atei.
Unde scrie în biblie ca noi trebuie să ne socotim singuri neprihăniţi( prin fapte sau prin credinţă)? Nicăieri. Atunci de ce ne socotim singuri neprihăniţi, când mergem pe căi nelegiuite?
Că dacă ne socotim nelegiuită trebuie să ne lăsăm de caile noastre rele, şi asta nu ne convine.
Noi trebuie sa ne socotim morţi faţă de păcat (coruptie ), şi vii pentru Dumnezeu ( corectitudine). Ştiu ca într-o ţară corupăt e mai uşor să mă socotesc neprihănit prin credinţă după ce am dat mulţi bani la autorităţi ca să mintă, decât mort faţă de corupţie. E mai uşor să crezi că ai la Tată-l un Mijlocitor care ne susţine faptele de corupţie, decât să te la-şi de aceste fapte de ruşine care ne mânjeşc neprihănirea pe care ne-a dat-o Domnul.
Hristos Domnul întradevar are toată puterea în cer şi pe pământ, dar El nu îşi mânjente puterea susţinându-ne pe caile noastre nelegiuite, ci El ne susţine cu toată inima şi toată puterea pe caile Lui neprihănite.
Noi trebuie să înţelegem că nu putem ajunge neprihiniţi nici prin credinţă nici prin har, nici prin fapte nici prin lege, dacă nu ne lăsăm de caile noastre nelegiuite. Neprihăniţi, ajungem, dacă renunţăm la caile noastre nelegiuite şi apucăm pe caile lui Dumnezeu neprihănite. Din punctul meu de vedere nici nu contează motivul pentru care un om apucă pe caile Domnului,( de groaza păcatului, sau din dragoste faţă de Dumnezeu): că dacă un om apucă şi rămâne pe aceste căi ele îl duc( cum îl duce trenul) acolo unde duc ele, în împărăţia lui Dumnezeu. Aşa au ajuns în rai nepruhăniţi dinainte de lege( Abel, Enoh, Noie, Iov, Avram....) Aşa au ajuns în rai neprihăniţi de sub lege din primul veac( Domnul Isus, Nicodim, Corneliu, Simion, Zaharia, Iosif din Arimateia....)
Şi aşa ajunge creştinul din ultimul veac în rai, caci caile lui Dumnezeu sunt veşnice, ele nu se scjimbă în functie de religie. Noi oameni schimbăm caile veşnice ale lui Dumnezeu după religia(calea) noastră, că nu ne convine să ne schimbăm calea , religia după caile Lui.