Resursa adaugata de resursecrestine in 24/07/2017
David a scris într-un psalm că Domnul „socotește numărul stelelor și le dă nume la toate” (Psalmul 147:4). Gândește-te la asta: David ne spune, „Când ești în mijlocul durerii, oprește-te și privește în sus. Îți vei da seama, ’Dacă Dumnezeu poate face aceasta, cu siguranță că El poate să îmi împlinească nevoia.’” Sunt de acord. Dacă în durerea ta, îți ațintești ochii spre măreția lui Dumnezeu, vei primi mai mult decât orice răspuns pe care ți l-ar putea da vreun predicator.
Poate crezi că Dumnezeu te-a dezamăgit că nu ți-a răspuns. Îți spun, cuvântul tău minunat este pe drum. Se ocupă de izbăvirea ta chiar acum și lucrează la ea din momentul când ai început să te rogi. El a promis să nu te părăsească vreodată. Mările pot să vuiască, munții pot să se prăbușească în mare, și tot ce poate fi clătinat va fi clătinat. Dar El nu poate fi clătinat, și nici scopurile Lui pentru Biserica Sa.
Când îl atingi pe Isus — când atingi poala hainei Sale — tu primești puterea Sa. Când femeia cu scurgere de sânge L-a atins, ni se spune că „o putere ieșise din El” (Marcu 5:30). Unele versiuni folosesc cuvântul „virtute” în acest loc, ceea ce înseamnă „putere”. Aceasta înseamnă putere peste orice fel de necurăția, păcat și moarte.
Nu uita, El este Dumnezeul care a făcut toate lucrurile — inclusiv pe tine și pe mine. Dacă acest Dumnezeu poate crea o inimă curată în David, un ucigaș și un adulter, El poate face la fel și în tine. El poate să îți transforme viața.
Drag sfânt, Isus este alături de tine chiar acum în bătăliile tale. Poți continua cu insistență și poți să-L atingi la fel de categoric ca femeia sângerândă. Poți avea parte de puterea lui Hristos cea care vindecă și care învie, indiferent prin ce treci acum. El merge la dreapta ta să te susțină prin tot și El are un plan să te aducă din moarte la viață. Nu te teme — crede numai!
- Vizualizări: 2944
- Export PDF: 3
- Comentarii: 1
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Nu uita, El este Dumnezeul care a făcut toate lucrurile — inclusiv pe tine și pe mine. Dacă acest Dumnezeu poate crea o inimă curată în David, un ucigaș și un adulter, El poate face la fel și în tine. El poate să îți transforme viața.
Dacă David rămâna în curvie şi curvia rămânea în inima lui, şi Dumnezeu nu putea face din el un om cu inima curată.
Dacă suntem obiectivi: din curvari lumii acestea câţi rămân în curvie şi câţi se pocaiesc de curvie? Răspunsul îl ştim cu toţi , majoritatea rămân în curvie şi doar o minoritate se lasă de curvie.
David a fost un om după inima lui Dumnezeu nu pentru păcatele pe care le-a făcut ci pentru pocainţa în care a rămas. Ca să rămâi în pocăinţă nu trebuie să ai păcate strigătoare la cer ca David, poţi să rămâi în pocăinţă şi dacă esti ca Daniel : fără păcate mari.
David este numit om după inima lui Dumnezeu, iar Daniel este numit,, Om preaiubit de Dumnezeu,, amândoi au ajuns o comoară pentru Dumnezeu, pentru că au ştiut să rămână în pocăinţă
Dragi fraţi creştini ( din orce confesiune) în ceea ce rămânem aceea rămâne în sufletul nostru, şi ce rămâne în sufletul nostru aceea suntem noi cu adevărat.
Ca să rămânem în păcatele în care am căzut e foarte uşor, după ce ne-am deprins să rămânem în aceste păcate, dar e foarte greu după ce ne-am deprins să rămânem în pocainţă. Să ne aminitim de David, omul după inima lui Dumnezeu, pentru că el s-a deprins din tinereţea lui să rămână în pocăinţă ,când a căzut în păcat, pocăinţa ,care este mâna lui Dumnezeu apăsa zii şi noapte asupra lui ca să iasă din păcat. Pocăinţa care locuia în sufletul lui, î-l făcea să i se topească oasele de gemete necurmate.
Întrebare: de ce curvari lumi acesteia care din tinereţea lor s-au deprins să rămână în curvie, nu au parte de gemete necurmate din pricina curviei lor, ca David? Pentru că nu au în sufletul lor pocăinţă, lui David , ci au O TOTALĂ lipsă de pocainţă. (...) Omul în ultimă instanţă ascultă de ceea ce locuieşte în sufletul lui, chiar dacă din diferite motive la un moment dat se abate de la această ascultare, cu timpul se întoarce înapoi la ea.
Cu mai mulţi ani în urmă , mâna Domnului ( duhul de pocainţă) făcea presiuni asupra mea ca să mă ridic împotriva lipsei de pocainţă care există în poporul lui Dumnezeu, lucrarea aceasta era prea grea pentru mine de aceea am încercat să fug de ea. La un moment dat i-am zis lui Dumnezeu,, Doamne eu mă las de pocainţă dacă-mi mai ceri aşa ceva,, Dacă m-aş fi lăsat de pocainţă cred că aş fi ajuns ca David, să mi se topească oasele de gemete necurmate.
De ce oare ? că înainte de a mă pocăi am trăit 24 de ani în păcat fără nici o problemă , dar după ce m-am pocait, prin faptul că am rămas în pocainţă şi pocainţa a rămas în mine, şi după 20 de ani de pocainţă, când mi-am pus problema să mă las de pocainţă, m-am îngrozit numai la gândul de a trăii din nou în păcat. (...)