În calitate de creștini, tindem să petrecem mult timp rugându-ne, „Te rog, Doamne fă asta” sau „Te rog, Doamne fă cealaltă”. Noi în mod constant cerem lui Dumnezeu să inițieze ceva. „Te rog adu-mi fiul sau fiica acasă. Te rog dă-mi o slujbă mai bună.” Fără îndoială acestea sunt rugăciuni bune și valide. Cu toate acestea, sunt momente când Dumnezeu alege să înceapă ceva din proprie inițiativă, și tot ceea ce caută El este un om care să fie de acord cu El — cineva care nu va spune, „Te rog, Doamne” ci „Da, Doamne!”

    De exemplu, prin profetul Ezechiel, Dumnezeu a zis, ”Caut printre ei un om care să înalțe un zid și să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru țară, ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc niciunul!” (Ezechiel 22:30). Aceasta era o vreme când Dumnezeu deja demarase îndurarea, și El căuta doar ca cineva să fie de acord cu El. Din păcate, când societatea ajunge într-o stare la fel cu cea de azi, este mult mai ușor să vii cu motive pentru care judecata ar trebui să vină. Totuși, dacă Dumnezeu este binevoitor să se îndure și El pur și simplu caută oameni din poporul Lui care vor spune, „Da, Doamne”?

    Nu doresc să îmi petrec toată viața mea de rugăciune pe partea „Te rog, Doamne”. Doresc să trăiesc pe partea „Da, Doamne” și să descopăr care este aportul meu! „Da, Doamne, ce dorești ca eu să fac? Da, Doamne, cum vrei ca să o fac? Da, Doamne, ce dorești ca eu să spun? Da, Doamne, unde vrei ca eu să mă duc?” „Da, Doamne” trebuie să fie rugăciunea noastră de astăzi!