Crezi că Dumnezeu este dornic să vină deîndată să rezolve problema ta? Mulți creștini nu reușesc în acest aspect. Ei știu că Dumnezeu are tot ce au nevoie și vor admite că El are grijă de ei. Însă când Domnul nu răspunde imediat strigătului lor, ei se gândesc la tot felul de motive pentru care El nu ar dori să vină în ajutorul lor.

    Pe muntele Carmel, Ilie a vorbit cu îndrăzneală despre Dumnezeul lui. I-a tachinat pe preoții lui Baal acuzându-le dumnezeul de neglijență față de copiii săi: Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns.....  La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.” Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi.....până ce a curs sânge pe ei...... Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare-aminte” (1 Regi 18:26-29).

    Luați aminte la aceste cuvinte din nou: „Nu s-a auzit nici un glas, nici un răspuns, nici un semn de luare-aminte.” Ceea ce a descris Ilie este exact modul în care îl acuzăm noi pe Dumnezeu. Noi ne rugăm, strigăm cu glas tare la Dumnezeu, dar ne ducem în drumul nostru, necrezând că El ne-a auzit. Plecăm din prezența Domnului ― plecăm din cămăruța noastră tainică de rugăciune ― îndoindu-ne că Dumnezeu a luat aminte la strigătele noastre. Domnul este întotdeauna gata să asculte și să răspundă strigătelor noastre după ajutor. Îmi place cum a spus David despre El: „Căci Tu ești bun, Doamne, gata să ierți și plin de îndurare cu toți cei care Te cheamă....Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculți” (Psalmul 86:5-7). Dumnezeu așteaptă strigătul inimii tale frânte, rostit în credință de copil.