Când Isus era mai mic, câțiva oameni L-au văzut în templu; alții L-au întâlnit în atelierul de tâmplărie, unde El muncea din greu, dar cine ar fi putut crede că Isus era Dumnezeu întrupat în timp ce El repara scaunele rupte? Doar era fiul lui Iosif, un tânăr plăcut care știa multe despre Dumnezeu.

Când Isus Și-a început lucrarea de slujire, Și-a îndreptat cuvintele către un număr restrâns de oameni ce locuiau într-o țară mică, adică oilor pierdute ale casei lui Israel. Datorită faptului că El putea fi doar într-un singur loc, apropierea de El era limitată. Dacă ai fi vrut să ajungi la Isus, trebuia să te duci în Iudeea, iar dacă locuiai în afara Israelului, trebuia să călătorești zile și săptămâni cu barca, pe cămilă sau pe jos. Pe urmă, trebuia să-I localizezi prezența într-un sat și să găsești acolo mai mulți oameni pe care să-i întrebi unde Îl poți găsi. Puteai merge toată ziua și toată noaptea ca să ajungi acolo unde învăța mulțimile.

De îndată ce Îl găseai pe Isus, trebuia să fii aproape fizic de El pentru a-I putea auzi vocea, a-I primi atingerea sau a fi binecuvântat de prezența Sa sfântă. Trebuia să fii în locul potrivit, la timpul potrivit ca să ajungi la Domnul. Gândiți-vă că omul orb care a auzit că Isus trecea pe acolo, a strigat tare: „Isuse, vindecă-mă, dă-mi ochilor mei vederea!” sau gândiți-vă la femeia care avea scurgerea de sânge: ea a trebuit să se împingă prin mulțime ca să se atingă de poala hainei lui Isus, în timp ce toți ceilalți se străduiau să‑L atingă.

Dar toate acestea s-au schimbat în acel neașteptat, glorios moment: „Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos” (Matei 27:50-51). Această rupere a perdelei vizibile reprezintă ceea ce s-a întâmplat pe crucea mânjită de sânge când ne-a fost acordat în lumea spirituală accesul neîngrădit și imediat înaintea Tatălui.

Acesta este minunatul dar care ne-a fost oferit, de aceea fii atent ca nu cumva să iei totul ca pe un lucru de apucat sau să-l tratezi cu ușurință! Mântuitorul nostru ne îndeamnă să ne apropiem de El și să facem acest lucru cu cea mai mare reverență și devoțiune.