"Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!"– (Psalmii 139:16-17)

    Chiar dacă vom fi copiii Domnului toată viața noastră, la un moment dat, El ne consideră suficient de responsabili, încât să ne ofere niște ființe extrem de prețioase: copilașii. Aparent, noi suntem cei prin care aceștia învață să se descurce, își dezvoltă noi abilități, dar de fapt, e un proces bidirecțional – și noi, prin prezența lor, prin intermediul provocărilor cu care avem de-a face pe parcursul anilor în care ne-au fost încredințați, creștem, ni se dezvoltă răbdarea, dragostea, înțelepciunea și multe altele.

    Dar v-ați gândit vreodată la această ’’meserie’’, ca la una sfântă? Adică, noi am primit o misiune de la Cel Preasfânt, aceea de a fi ’’ambasadorii’’ Lui pe pământ, și asta presupune o anumită conduită din partea noastră, și nu orice conduită, ci una sfântă. "Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.”" – (1 Petru 1:16). Chiar dacă poate părea greu și aproape imposibil la prima vedere, Domnul nu face nimic fără să Se asigure că ne va fi alături și de asemenea, că avem un set de reguli care ne vor ajuta în această călătorie, care, dacă știm cum să o percepem, va fi o mare binecuvântare atât pentru noi, cât și pentru copilașii noștri, și de ce nu, și pentru cei din jurul nostru.

    Setul de reguli la care mă refer ne este prezentat în Biblie, și Domnul Însuși ne sfătuiește să începem a-l prezenta copiilor noștri timpuriu, astfel ca sămânța pusă de noi să aibă rod mai târziu: "Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea." – (Proverbele 22:6). Aș îndrăzni să adaug că orice vom face cu copiii noștri să fie însuflețit de dragoste, dragoste pe care vrem să le-o transmitem, pentru că dragostea e unul din atributele principale ale Părintelui nostru. "Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!" – (1 Corinteni 16:14)

    Dar ce facem atunci când vin încercările în viața de părinte? Cea mai bună soluție e să privim tot la Tata și atunci, pentru că, de fapt, aceste încercări sunt "binecuvântări deghizate", așa cum spune o cântare și rolul lor e de-a ne reaminti că nu e totul aici, avem o veșnicie care ne așteaptă și un Dumnezeu Sfânt și plin de dragoste care ne va oferi mult peste așteptările noastre, și atunci toate suferințele de acum nu vor mai conta, vom înțelege pe deplin de ce am trecut prin ele.

    În încheiere, aș vrea să vă încurajez să vă consultați în orice problemă, oricât de mică ar părea, cu Domnul nostru, Cel care știe cel mai bine să vă sfătuiască; părtășia zilnică cu El ajută mult în acest sens, cămăruța, acolo unde măștile cad și omul se vulnerabilizează, iar Mântuitorul preia povara și o transformă în binecuvântare. Copiii vor vedea asta, și ei la rândul lor vor urma modelul, și poate nici nu va mai fi nevoie să le explicăm prea multe, vor face la fel și astfel vom împlini versetul care spune: "Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu." – (1 Corinteni 3:9)