Am început acest editorial în două părți, de la un verset pe care vreau să îl scriu doar aici, în această a doua parte:

„Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.” – Filipeni 3:20

    Am privit, în prima parte a acestui editorial, la zilele anului care ne aduc aminte de câte ceva. Ce am observat e că toate zilele anului și evenimentele din ele ne au în centru pe noi oamenii. Chiar și cele care ar trebui să fie despre Hristos, cum e Paștele sau Crăciunul. E posibil să aveți obiecții cu privire la a considera Crăciunul o sărbătoare biblică, chiar vă pot da dreptate, dar hai să mai privim puțin spre Scriptură:

„Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”” – Luca 2:10-11

Îngăduiți-mi să cred că acesta este un îndemn la sărbătoare după voia lui Dumnezeu, așa cum este și sărbătoarea organizată de tatăl fiului risipitor, un mod de a exprima bucuria care te apropie de Dumnezeu, tocmai pentru că motivul bucuriei tale este Dumnezeu și ceea ce face El pentru tine.
Așadar, dacă privim în Scriptură, ieșim din vârtejul evenimentelor despre care scriam în prima parte a  acestui editorial. Ba mai mult vedem că bucuria omului care trăiește cristocentric nu stă în data calendaristică, ci în însuși Dumnezeu.
    Continuând să privim în Scriptură, regăsim:

„Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de piciorul muntelui.” – Exodul 32:19

„Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.” – Luca 15:25

Jocurile din cele două versete de mai sus exprimă bucuria, doar că în primul verset e o bucurie umană fără Dumnezeu, iar în al doilea verset e bucuria lui Dumnezeu pentru că fiul risipitor e acum acasă. De menționat aici, e și faptul că în situația din cartea Exod, poporul invoca numele Lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu era acolo.
    Am putea la fel de bine să privim la fiecare sărbătoare biblică a Vechiului Testament, inclusiv la cea de-a patra poruncă, și să vedem cum aceasta arată spre Dumnezeu, exprimă faptele Lui Dumnezeu și chiar indică spre Hristos și spre Noul Legământ. Toate aceste sărbători exprimă, într-un fel sau altul, bucuria voii lui Dumnezeu.
    Acum că ai citit ambele părți ale acestui editorial, rămânem cu o întrebare:

Vrem noi să fim cetățeni ai cerului pentru veșnicie?

    Dacă răspunsul e NU, înseamnă că ne mulțumim cu a fi cetățeni ai calendarului vremelnic care cuprinde sărbători și sezoane ce ne prind într-un vârtej care ne duce încotro vrea, fără prea multe șanse de scăpare.
    În nădejdea că răspunsul e DA, vă încredințez în brațul Domnului și doresc ca, în călătoria aceasta scurtă pe pământ, să ne ațintim privirile spre El.