Un anunț ca cel de mai sus, orice ar încerca el să promoveze, nu cred că ar atrage prea mulți potențiali clienți! E de-a dreptul anti-vânzări! E împotriva firii! E chemarea la o pierdere sigură!

Scriptura însă ne arată o situație exact la fel dar cu un mare câștig. Evanghelistul Luca, în capitolul 15, ne prezintă pilda cu oaia rătăcită.

Ne-am întâlnit de atâtea ori cu povestea asta, că parcă nu ne mai mișcă deloc. Putem s-o introducem ușor în sectorul "folcor"! O poveste ca multe altele.

Cu toate astea, de fiecare dată când o auzim, pentru unii, Dumnezeu poate părea ușor discriminator  sau că aplică un tratament preferențial oii cu numărul 100. Ce avea oaia asta mai deosebit față de celelalte din turmă? De ce părea ea mai valoroasă? Era oare vedeta grupului? Nu rămăseseră oricum destule? Se merita să le pună în pericol pe toate celelalte 99 pentru ea?

Remarcăm că este o situație de criză. Și pentru că sunt la modă astăzi crizele, indiferent de orice natură, economică, militară, emoțională chiar, am cam început să credem că ne pricepem la găsit soluții rapide dar mai ales eficiente în depășirea unui astfel de moment dificil.

Așadar, judecând omenește, primul impuls ar fi să minimizăm riscul. Securizăm cât mai bine ce avem. De câștigat oricum nu poate fi vorba într-un astfel de context. Măcar să nu pierdem mai mult. Numai că, spre binele nostru, Dumnezeu nu gândește așa. El ia o decizie care contrazice pe toți specialiștii și analiștii de care nu ducem deloc lipsă în ziua de azi. Ba chiar e o îndeletnicire la modă! Lăsându-le pe toate celelalte pentru una singură! Le expune Dumnezeu pe cele 99? Nu îi pasă de ele? Ba din contră! Domnul le acordă o mare cinste și totodată încredere! Pentru că El le cunoaște foarte bine și stie că ele sunt salvate, sunt în locul care trebuie, sunt în mijlocul turmei Lui, sunt în siguranță! De aceea le lasă fără să ezite și pleacă după cea rătăcită! Pe care pune același preț ca și pe celelalte dar pentru că o iubește la fel de mult, nu poate să o lase în voia sorții. Și se bucură mult când o găsește, motiv pentru care cheamă pe cei apropiați ai lui să se bucure împreună cu El.

M-am gândit la lucrul ăsta după ce un prieten, nebotezat încă, frecventează de puțină vreme, împreună cu familia lui, biserica noastră.
Și l-am văzut cum se bucură din ce în ce mai mult de asta și îl caută tot mai mult pe Dumnezeu. Din propria experiență, toți știm dar că întâlnirea cu Domnul produce o mare bucurie și o transformare profundă în inima omului. Stare care nu îți dă pace, simți nevoia să vorbești și altora despre asta. La fel și el, zilele trecute, mi-a cerut să-i dau mai multe Biblii, pe care să le dea colegilor de lucru, să poată gusta și ei această bucurie! Ca să mă mărturisesc, am devenit brusc gelos pe râvna lui sinceră! Care pe mulți ne-a cam părăsit.

Imediat Dumnezeu mi-a adus înaintea ochilor o capcană în care e posibil să cădem fără să ne dăm seama. Să fim atenți la tendința de a încerca din răsputeri să fim populari, pe placul semenilor, cam ceea ce numesc unii astăzi să fii "relevant"!

Cui încercăm să plăcem noi de fapt? Ne împlinim noi mandatul? Lărgim împărăția? Nu cumva în loc de asta, noi tot înălțăm gardul, de frică să nu mai iasă vreo oaie din turmă? Și mai trist este în ultima vreme că nu doar dușmanul tradițional - lupul - atacă turma. Au ajuns și alți "păstori" să dea iama în alte turme, pentru a și le rotunji pe ale lor!

Dacă însă L-am pune de fiecare dată în centrul slujirii noastre pe Cel ce merită toată atenția noastră, nu cred că am mai avea astfel de griji și am putea să ne bucurăm  de roadele acestei lucrări. "Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioșia Ta!", citim în Psalmul 115:1.

Să ne facem partea, rămânând conștienți că noi semănăm dar Dumnezeu este cel care dă rod, care transformă!

"Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească!" (1 Corinteni 3:6)

Avem datoria să aducem oameni la adevăr apoi să lăsăm pe cel care este Adevărul să transforme și să sfințească!

Iar de s-ar întâmpla ca vreo oaie să se rătăcească, să nu rămânem indiferenți! Să mergem după ea și să nu o lăsăm să se piardă!