E în firea omului și nu e rău deloc să caute bunăstarea, liniștea, siguranța, fericirea. Și pentru a atinge acest lucru, niciun efort nu ni se pare prea mare, facem tot ceea ce putem să depășim orice obstacol. Ne înhămăm la tot felul de lucruri grele, care ne mănâncă mult timp și ne consumă multă energie, însă fără să avem vreo certitudine că vom reuși să ajungem unde ne-am propus. Dar nu renunțăm, convinși fiind că o mai mare străduință înseamnă mai multe șanse de reușită.

    Văzând că de cele mai multe ori, în plan material, rețeta asta funcționează, omul se așteaptă să îi fie la fel de folositoare și în plan spiritual. „Obișnuința este a doua natură a omului” -spunea un filozof. De aceea caută să găsească cea mai bună cale de a intra în grațiile Domnului. Din acest punct, din necunoaștere a adevărului sau sub influența celui rău, suntem martori la tot felul de practici care de care mai bizare, ritualuri ori canoane care să-L înduplece pe Dumnezeu. Pentru că pare foarte greu de acceptat că veșnicia noastră stă doar într-o alegere! Trebuie să facem și noi ceva! De ce oare credem că Dumnezeu are neapărat nevoie de o mână de ajutor din partea noastră? Trebuie să înțelegem că jertfa de pe Cruce a fost de ajuns!

    Sigur că acceptarea lui Hristos în viața noastră ne transformă, ne schimbă comportamentul, trăirea. Numai că acestea sunt o consecință, un efect al trăirii aproape de Dumnezeu, nu o compensare sau un târg cu El.

    Dacă totuși omul înțelege acest lucru, diavolul schimbă tactica și îi sugerează acestuia că dacă tot e așa de simplu și la îndemână, poate să mai amâne puțin momentul predării, să o lase pe mai târziu. Să se bucure și să guste din viață, pentru că oricând poate să se predea Domnului. Și uite așa ajung unii să rătăcească o viață întreagă, ezitând să ia cea mai importantă decizie din viața lor. Trecând tot mai mult timp, satana trece la următorul nivel. Îi bagă în cap omului că dacă nu a facut alegerea asta când trebuia, degeaba o mai face așa de târziu. Pentru ce? După ce a făcut atâtea lucruri de care știe că nu sunt pe placul Domnului? Nu mai are niciun rost! Și încet-încet, începe să se scufunde în marea deznădejdii! Am auzit o mulțime de oameni care își duc viața între trecutul plin de regret că nu au făcut ce trebuia, și viitorul îngrijorător în care nu stiu ce îi așteaptă. Parcă îi aud zicând: Dacă atunci aș fi făcut cutare lucru, acum eram departe. Scăpând din vedere esențialul - prezentul, în care încă pot să hotărască să Îl urmeze pe Dumnezeu! Da, încă pot să aleagă. Prezent care chiar poate schimba viitorul! Și citind Scriptura, descoperim că au fost oameni care au fost salvați în ultima clipă sau au ales pe loc, fără să ezite. Mă gândesc acum la tâlharul de pe cruce, salvat cu doar câteva clipe înainte de plecarea din lumea aceasta.

    De asemenea, în Fapte citim cum un om care aude pentru prima dată Cuvântul, ia imediat decizia să-L urmeze pe Hristos, nu amână, nu stă pe gânduri. Înțelege adevărul, vede în perspectivă, începe să prețuiască mai mult ceea ce e dincolo, decât ceea ce e aici.

"Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?”"
– Faptele apostolilor 8:36

Alegând să trăim alături de Dumnezeu nu înseamnă că suntem scutiți de încercări. Să nu uităm că Hristos a fost dus în pustiu, ca să fie ispitit nu înainte de botez, ci după!

Atunci, deci, când se întâmplă să cădem, pentru că nimeni nu este scutit de asta, să încercăm repede să ne ridicăm. Asta și așteaptă Dumnezeu de la fiecare dintre noi.

"Căci cel neprihănit de şapte ori cade şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire." – Proverbele 24:16

Așadar, să-L alegem pe Dumnezeu acum, nu mai târziu și orice s-ar întâmpla, să rămânem pe Cale, încrezători că El ne va purta de grijă!