În Evanghelia după Ioan, la capitolul 19, găsim scrise o serie de lucruri foarte interesante, din care voi folosi ca inspiraţie câteva pasaje pentru o serie de vreo cinci articole, pentru că pasajul este foarte plin de învăţătură, e o sursă extraordinară de susţinere a unei teme şi totodată un loc la care dacă ne vom opri cu grijă pentru a medita, ne va putea atinge coarda sensibilă din voinţa noastră cea îndărătnică, astfel încât să ne ajute să ţinem mai întâi la Legiuitor şi apoi la Lege.

„Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” (v7)

Acesta este unul dintre cele mai şocante versete pe care le-am găsit în Biblie, căci o mână de oameni mânaţi de gânduri necurate, folosesc în aparenţă motivaţia păzirii Legii pentru a ordona şi acoperi un omor al unei Făpturi nevinovate, aşa cum a fost Isus.

Legiuitorul Pilat, care era procurator al Iudeii în zilele lui Isus dă poruncă să fie bătut împotriva Legii, chiar înainte de a fi pronunţat vreo sentinţă sau a fi fost găsită vreo vinovăţie împotriva lui Isus.

Unii îl scuză spunând că Pilat ştia substratul acestei acuzări din partea fariseilor, şi pentru a-i îmbuna pe aceştia, hotărăşte să Îi aplice lui Isus o corecţie corporală, fără să fi bănuit că iudeii vor împinge pornirea lor răutăcioasă împotriva lui Isus până la a-I cere moartea prin răstignire.

Oricum ar fi, chiar dacă s-a spălat pe mâini, tot vinovat rămâne acest Legiuitor călcător de Lege, cât şi cei ce L-au dat în mâinile sale necurate.

Legea pe care o invocă iudeii cerând răstignirea lui Isus de fapt este o serie întreagă de interpretări a unei suite de legi şi canoane mozaice, care însumate ne spun că nimeni nu se poate pretinde ca venind direct de la Dumnezeu, sau fiind de origine divină.

Însă tocmai Scripturile pe care le invocă aceşti învăţaţi ai Legii ne vorbesc de un Mesia născut din fecioară, prin umbrirea Duhului Sfânt, după cum scrie profetul Isaia.

Dacă iudeii ar fi avut urechi să audă ce le spunea Isus, şi minte să ânţeleagă argumentarea mesajelor Lui, şi credinţă în vorbele lui Isus ar fi putut înţelege de ce El îşi spunea Fiul lui Dumnezeu.

Când Scripturile vorbesc în Psalmi despre Domnul care a spus Domnului meu, după cum spunea David:

“Astăzi Te-am născut, Tu eşti Fiul Meu” aceşti împărţitori de Lege ar fi trebuit să îşi amintească de această expresie, iar când Isus le-o aminteşte, ei ar fi putut face legătura, dar ei aleg să sară frumuşel peste ea, căutând să se scandalizeze în legătura cu alte cuvinte, de data aceasta.

Nicodim, învăţător al Legii, şi pare-se chiar fruntaş într-ale predării legilor sfinte nu înţelege vorbirea lui Isus despre naşterea din nou, şi are El însuşi nevoie de călăuzire în interpretarea vorbelor lui Isus.

Chiar şi ucenicii, cei ce au umblat zilnic cu Isus, se scandalizează la un moment dat de unele predici ale lui Isus, aşa cum a fost despre Pâinea ce se coboară din cer, de exemplu.

Însă descoperirea şi lămurirea acestor mesaje se face încetul cu încetul şi progresiv, fie prin intervenţia lui Isus care le deschide mintea ca să înţeleagă, fie prin intervenţia ulterioară a Duhului Sfânt care avea să le amintească diferite mesaje şi împrejurări în care Isus a rostit anumite mesaje. Nu în ultimul rând, cu timpul, ei aveau să vadă Scripturi împlinindu-se sub ochii lor, ceea ce avea să le deschidă ochii în cel mai clar mod cu putinţă.

De ce oare câteodată suntem gata să ne ţinem cu înverşunare de o lege, fără să ţinem cont de Dătătorul Legii?

Dacă cei ce au auzit mesajul lui Isus în Iudeea ar fi înţeles că Isus este practic Cuvântul lui Dumnezeu, atunci ar fi înţeles că Cel ce dă o lege, este mai mare decât Legea însăşi, iar cel ce dă Legea se obligă El însuşi să o îndeplinească fără constrângerea pedepsei.

Aşadar, Isus, ca unul care El a dat Legea, avea puterea şi căderea să treacă peste legile incompatibilităţii umane cu firea divină, pe care le invocau iudeii, tocmai pentru că El era deasupra Legii şi pentru că El era divin.

Dar câţi au înţeles asta? Şi cei care au înţeles, au înţeles tărziu, astfel încât Cuvântul Legii să fie făcut împlinit înainte de a înţelege ei de ce s-au întâmplat toate acelea.

Dacă ţinem la legi omeneşti şi la rânduieli care au fost date în condiţii normale de vieţuire, apoi să înţelegem că sunt şi Legi speciale care se dau în situaţii ori împrejurări speciale.

De exemplu, starea de urgenţă se aplică în situaţii excepţionale, şi care depăşesc normalitatea.

Măcar de dragul proverbului excepţia întăreşte regula, ar fi putut să dea dovadă de flexibilitate iudeii, însă ei nu căutau să mântuiească un om, cum cere Legea, ci căutau în Lege un cap de acuzare care să îl trimită pe Isus la moarte.

Câtă ipocrizie era în aparenţa sfinţeniei acestor oameni, care nu intră în curtea procuratorului, ca să nu fie învinuiţi de necurăţie adusă de intrarea în casa unui străin, însă inima le era plină de pizmă, şi de gânduri ucigaşe.

Legea produce forma, dar dacă legea nu ne duce cu gândul la Legiuitor şi la ce a intenţionat Acesta cu ea, atunci ea nu ni se va părea mai mult decât o oprelişte pe care o ţinem de dragul aparenţei, dar pe care o călcăm în sinea noastră.

Legea fără Legiuitor e duce la formă, şi devine diformă, dar Legiuitorul înţeles e urmat după o lege uniformă.

Ce o fi fost oare în mintea Legiuitorului Suprem când a dat Legea: Fiţi buni unii cu alţii, căci Eu sunt bun?

Intenţia de a ne descoperi măreţia Sa, şi de a ne arăta o cale de îndumnezeire prin luarea Lui ca model.

Şi de data asta am vorbit doar de bunătate, dar putem vorbi de oricare altă poruncă sau virtute.

Dacă salvezi doar aparenţele de dragul celor din jur, dar nu simţi în inima ta importanţa şi respectul datorat legii divine, atunci respecţi într-adevăr mai mult Legea.

Dacă Îl vei îndrăgi pe Legiuitor atunci respectarea Legii Sale va deveni o binefacere şi o plăcere pentru tine, căci Legea va fi de fapt un portret al Legiuitorului descris în cuvintele mărginite ale oamenilor.

După Legea lui Dumnezeu oamenii trebuie să trăiască, astfel că dacă Îl vom cunoaşte pe Cel ce a dat Legea, vom iubi pe oamenii pentru care a fost făcută Legea, şi vom preţui Legea ca pe sursa revelatoare a dumenezeirii.

Ce aduce Legea pe care o ţii tu? Moarte? Răzbunare? Plăcere carnală? Dacă Legea pe care o ai nu Îl descoperă pe Legiuitorul Suprem, adică pe Dumnezeu, şi viaţa veşnică la care ne-a chemat, atunci cu siguranţă acea Lege nu e a lui Dumnezeu, şi ca urmare trebuie schimbată.

Începe să citeşti cu sinceritate Biblia, rugându-te lui Dumnezeu şi vei înţelege până la urmă că Legea nu e doar un şir de oprelişti, ci e Oglinda în care se reflectează Dumnezeu, astfel încât imaginea Sa să poată fi percepută de oameni.

Nu am putea să Îl vedem faţă în faţă, căci am muri, după cum spune Scriptura, dar Îl putem vedea reflectat în oglinda Legii.

Legea fără legiuitor e formă goală, dar urmarea Legiuitorului din dragoste e adevărata Lege care ne aduce o viaţă plină.