Cu siguranță, ziua de astăzi ne reamintește de întâlnirea Domnului Isus cu ucenicul Său, Toma, zis „necredinciosul”. El a ratat întâlnirea ucenicilor cu Mântuitorul, iar când i s-a spus că L-au văzut pe Domnul, Toma a refuzat să creadă, motivând că are nevoie de mai multe dovezi. El nu a vrut o credință colectivă, ci una personală. Dar iată-L pe Isus că trece prin ziduri și îl invită pe Toma să creadă și să se convingă că El este viu… Uluit, el strigă: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Ne regăsim și noi în straiele lui Toma, nu-i așa? De câte ori nu ne luptăm și noi cu îndoiala? De câte ori n-avem de-a face cu necredința? Poate și noi am spus că Dumnezeu ne-a uitat, că nu ne mai iubește și că ne-a părăsit… Poate te-ai îndoit de bunătatea Lui sau de promisiunile Sale care au întârziat să vină. Lecția lui Toma este valabilă și pentru noi. Suntem chemați să venim mai aproape de El și să ne convingem că Isus este Același, viu și adevărat!

Iată câteva motive de încredere când te lupți cu îndoiala:

- mai întâi, LASĂ-TE ÎNCURAJAT DE CEI CARE L-AU VĂZUT PE DOMNUL.

Ucenicii l-au întâmpinat entuziasmați pe Toma, spunându-i: „L-am văzut pe Domnul!”, dar Toma a rămas tot rece… A vrut ceva mai mult. Pentru Toma, mărturia celorlalți a fost insuficientă pentru a-i risipi îndoiala din inimă. Dar oare cine avea de pierdut… nu tocmai el? Lecția este aceasta: când venim la Casa Domnului, să fim gata să ascultăm mărturiile celor din jur, deoarece experiențele lor ne pot zidi sufletește, dovedindu-ne că El este în controlul tuturor lucrurilor și că nu a uitat de noi.

Apoi, ADU-ȚI AMINTE CINE ESTE DUMNEZEU!

Isus a venit la ei trecând prin zidurile încuiate. Ba mai mult, El i-a amintit lui Toma de toată îndoiala pe care a avut-o. Aceste atribute supranaturale Îi aparțin doar Lui. Deci, El a rămas Același, nu S-a schimbat. El știe totul despre tine. Știe ce vorbești, ce gândești, unde locuiești… Te înconjoară cu bunătate și îndurare din toate părțile, și Își pune mâna peste tine. Încă te mai îndoiești?

- Și, în sfârșit, dacă îndoiala încă nu a fugit de la tine, atunci PRIVEȘTE LA DOVADA DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU!

Domnul S-a apropiat de Toma și l-a chemat să se uite la rănile din palmele Lui și la coasta cea străpunsă, lăsându-l să înțeleagă cât de mare a fost dragostea care L-a dus la cruce. Iată-l pe Toma topindu-se în fața acestei mari IUBIRI, exclamând: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Ce dovadă mai clară și mai mare vrei, decât să știi că ești săpat în palmele Lui străpunse? Dumnezeu te-a iubit atât de mult, încât nu L-a cruțat pe unicul Său Fiu pentru tine.

În această, zi te îndemn: vino și convinge-te de dragostea Lui, și nu fi necredincios, ci credincios! Încrede-te în Domnul, El nu îi uită pe ai Săi! Nu l-a uitat pe Toma, și cu siguranță că nu te va uita nici pe tine!