Stefan Lapadat s-a nascut intr-o familie de credinciosi penticostali din Lipova, insa la adolescenta a uitat valorile in care a fost crescut si a inceput sa “guste” viata. A fugit peste granita in Iugoslavia, a ajuns in Statele Unite si acolo a continuat cu discoteci, batai, viata de noapte si tot ceea ce credea ca-i aduce fericirea. Dar L-a intalnit pe Cel care i-a dat intr-adevar fericirea, pe Cristos Domnul.

Stefan Lapadat:
Credeam ca doar la batranete o sa-L inteleg pe Dumnezeu, asa ca m-am dus in lume. Am crezut ca acolo o sa gasesc fericirea, pentru ca placerile acestei lumi erau frumoase si parca pentru o clipa ma satisfaceau. Dar mi-era rusine, deoarece stiam ca mama se ruga pentru noi.

Reporter:
Ati plecat de acasa la scoala profesionala…

Stefan Lapadat:
Pentru mine a fost ceva extraordinar sa plec de acasa – abia am apucat. Am mers la Timisoara si am dat de viata de internat, am dat de prieteni si nopti petrecute in chefuri. Credeam ca asta este viata. Am zis ca am ajuns intr-un fel de rai.

Reporter:
Libertate totala…

Stefan Lapadat:
Da! Eram asa de bucuros ca am scapat de ai mei si de vocile acelea care ma tocau incontinuu: “Nu-i bine! Nu ti-e rusine? Nu fa asta! Nu cealalta! Nu-i voie aia si aia!”. La internat in sfarsit am zis: “Asta-i viata!”.

Reporter:
Ce relatie aveti acum cu tata si cu mama? Ei au vrut atunci sa va indrume cu toata dragostea pe calea cea buna.

Stefan Lapadat:
Tatal meu si mama mea au plecat la Domnul. As vrea sa mai fie astazi in viata, sa le sarut mainile si picioarele. M-am intors la Domnul cand ei erau inca in viata.
Mama a fost o mama deosebita, dar cand esti influentat de diavol, nu le poti da parintilor respectul cuvenit.

Ei au vrut sa ne dea cea mai mare comoara care exista in lumea aceasta. Poate ca nu au stiut sa ne-o explice asa cum am vrut noi, dar comoara pe care au legat-o de inima mea nu se poate compara cu banii, cu averea, cu nimic. N-am inteles atunci Cuvantul pe care Domnul Isus il spune: “Ce i-ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?”. N-ar castiga nimic.

In anul 1987 am fugit peste granita in Iugoslavia, impreuna cu fratele meu si cu inca doi prieteni. Am ajuns in lagar si acolo urma un interviu la care se decidea daca plecam mai departe sau ne dadeau inapoi in Romania comunista. La interviul acela erau numai trei motive pentru care puteam pleca mai departe spre Occident: pe baza politica, pe baza de religie sau pe baza de alta nationalitate.

Ce-am vazut in lagar a fost groaznic: femei violate, familii despartite si distruse, sotii separate de sotii lor. Veneau gardienii la femei si le spuneau ca daca vor sa treaca mai departe trebuie sa aiba relatii sexuale cu ei.
Venea militia noaptea sa-i duca inapoi in Romania, dar oamenii dormeau cu lama in gura – isi scoteau lama si-si taiau burta ca sa curga sange din ei. Era groaznic.

Pana la acel interviu, ne era rusine sa spunem ca suntem din familie de pocaiti. La scoala, cand ne ridicau in picioare, spuneam: “Nu eu, mama-i pocaita, tata-i pocait!”. Pentru prima data eram bucuros sa spun: “Sunt din familie de pocaiti!” pentru ca era singura mea sansa sa trec dincolo.

La interviu aveam parul lung si aratam ca niste vagabonzi. Mainile si degetele ne erau pline de fum de tigara. S-a uitat doamna aceea la noi si ne-a intrebat: “De ce-ati plecat din Romania?”. I-am spus: “Din cauza religiei!”. S-a uitat lung la noi si a zis: “Cum din cauza religiei? Voi aveti parul lung. Pocaitii nu au parul lung! Fumati?”. Am ezitat putin, dar parca ceva imi spunea: “Spune adevarul!”. Zic: “Da, fumez!”. Ea a continuat: “Beti?”, iar eu am spus: “Da, beau!”. A zis: “Atunci cum spuneti ca sunteti pocait?”.

Acasa, mama era pe genunchi de 24 de ore. Se ruga.

Am raspuns: “Noi suntem dintr-o familie de pocaiti cu 10 copii. Mama ne-a spus ca daca ne facem casa, o sa avem fiecare camera lui. Am carat o vara intreaga pe cap lighene pline cu pamant si am facut casa. Eram saraci. Ne-am facut o casa cu 8 camere, ca sa aiba fiecare copil… Pana atunci dormeam cate 3 in pat.

Cand a fost gata casa, mama a spus ca jumatate din casa o dam bisericii si n-a luat nici un ban pentru ea. A zis: ‘Vreau sa o dau Domnului!’. Noi ne-am suparat foarte tare. Ne gandeam: ‘Noi am carat pamant cu lighenele, am facut casa si mama o da acum Domnului ca sa-si faca pocaitii Biserica in casa noastra’ “. Noi n-am priceput atunci ce investitie a facut mama in viitorul nostru.

Am continuat: “Biserica este acum la noi in casa. Adevarul este ca nu ne-a batut militia, dar nici nu ne inghite, pentru ca suntem din familie de pocaiti”.
Femeia aceea a fost foarte, foarte impresionata de ceea ce i-am spus. A deschis fereastra si a zis: “ii vedeti pe oamenii acestia din curte? Toti au spus ca sunt pocaiti. si uite-i cum fumeaza si beau. Dar, pentru ca voi ati spus adevarul, sunteti liberi sa iesiti din lagar si sa mergeti la hotel”.

La hotel i-am zis fratelui meu: “Ma, ce destepti suntem noi! Ce vocabular bun avem noi! Ce ne-am descurcat noi!”… Pana am sunat in Romania…
Cand i-am spus mamei ca am ajuns in Iugoslavia, ea ne-a spus: “stiu, pentru ca m-am rugat pentru voi toata noaptea! I-am spus Domnului: ‘Doamne, n-am sa ma ridic de pe genunchi pana cand Tu nu-mi vorbesti!’. si Domnul mi-a spus: ‘Iata femeie, din cauza lacrimilor tale si din cauza ca nu vrei sa te lasi de Mine, iata Eu, Domnul, am sa merg inaintea lor si ei vor veni dupa Mine! Am un plan de mantuire pentru ei. si-am sa-i duc in tara aceea pentru ca vreau sa-i intorc la Mine!’ “.

Am ajuns in America, dar acolo ne-am inhaitat cu niste romani inraiti in bautura si in lucruri de nimic. Am inceput seara de seara cu bauturi, chefuri, femei, cu toate lucrurile scarboase care exista in lumea aceasta. La discoteci le placeau femeilor de noi pentru ca eram frumosi si inalti.
Eu eram unul dintre cei mai buni dansatori, dar nu stiam ca dansez pentru diavolul si largesc imparatia lui.

Ajungeam acasa de la discoteca imbibati de alcool. Rasarea soarele peste noi dimineata, iar noi transpiram a alcool. Puteam a alcool.

Intr-o dimineata, satul de lume si de tot, m-am dus la lucru. Aveam programat sa merg seara din nou la discoteca, dar, in timp ce lucram, mi s-a intamplat ceva extraordinar.

Am aprins o tigara si-am inceput sa fumez, dar dintr-o data am auzit o voce, o voce pe care eu nu pot sa o explic. Este imposibil sa descriu acea voce. Era o voce cu o autoritate cum n-am auzit in viata mea la nimeni, oricata scoala ar avea. O voce apasata, o voce care avea o profunzime extraordinara. Dar vocea aceea mi-a vorbit simplu, ca sa pot intelege. Vocea aceea m-a chemat pe nume.

Reporter:
Unde ai auzit-o? In ureche, in minte, in inima, afara?

Stefan Lapadat:
Direct inauntrul meu. Ca un fior, ca un curent care intra in tine si te curenteaza la secunda. Intra o caldura extraordinara. Eu cred ca a fost o lucrare a Duhului Sfant.

A fost o voce care a rasunat in timpanele mele si mi-a spus: “STEFANE, CE-AI DE GAND?”. Am inceput sa plang. Am luat tigara si am aruncat-o jos. M-am uitat in jurul meu si am zis: “Da’, cine vorbeste cu mine ca nu-i nimeni in jurul meu?”. Am crezut ca am innebunit. Fiind imbibat de alcool, am uitat imediat de vocea respectiva.

Am aprins alta tigara si din nou aceeasi voce: “STEFANE, CE-AI DE GAND?”. Atunci am zis: “Doamne, stiu ca Tu esti! Am auzit despre Tine de la mama mea si-am auzit rugaciuni in casa parinteasca. Am vazut oameni vindecati. Doamne, stiu ca Tu ma cercetezi, dar eu nu ma pot lasa de tigara si de droguri!”.

Acum, dragul meu cititor, vreau sa-ti spun tie, care citesti aceste randuri: nu veni la Dumnezeu cand scapi de droguri, alcool, tigari, destrabalare sau alte pacate. Nu poti veni la Dumnezeu cand scapi de pacate pentru ca NU poti scapa singur de pacate!

Vino la Dumnezeu chiar astazi, chiar acum. Lasa tigara, lasa drogurile si bautura in mana lui Dumnezeu. Dumnezeu te poate scapa!

Este o nebunie pentru tine sa te doara toata ziua stomacul sau maseaua, si sa spui: “Nu ma duc la doctor, ci ma duc acasa! Sufar, ca poate imi trece”. si toata noaptea te zvarcolesti in patul tau, sperand ca pana dimineata sa-ti treaca cumva durerea. si ABIA APOI te duci la doctor.

Eu iti spun sa te duci la doctor ACUM! Vino la Cristos acum! Cu tigara, cu bautura, vino la Cristos chiar astazi. Vino la El.

Asa am venit eu la Cristos! Am fost sincer inaintea lui Dumnezeu si-am spus: “Doamne, eu singur nu pot! Nu pot sa ma las de tigara pentru ca de 13 ani fumez 2 pachete pe zi. Nu pot sa ma las de femei. Nu pot sa ma las de bautura. Dar daca Tu ma ajuti, de azi inainte eu ma las. si Doamne, de astazi ma pun in mana Ta!”.

Atunci am fost eliberat de Dumnezeu, prin Duhul Sfant. De atunci m-am lasat de toate acestea.
Dumnezeu m-a chemat sa vestesc Evanghelia. Acum ma ocup de un grup de vagabonzi si drogati din Sacramento. Sunt mongolezi, chinezi, vietnamezi, rusi, toti vin la Biserica si sunt plini de Duhul Sfant. Ne rugam in fiecare dimineata la ora 7: “Doamne, mantuieste Sacramento!”.
…………………………………………………………………………….

Eu am vazut puterea lui Dumnezeu. Odata mama era asa de bolnava incat doctorii ne-au spus: “Cumparati sicriul”. Dar ne-am rugat, i-au facut fratii ungere cu untdelemn si mama s-a vindecat. Exista o forta extraordinara. Dumnezeu l-a vindecat apoi pe prietenul meu, care era paralizat de la genunchi in jos. Ne-am rugat si am vazut cum, la clipeala ochiului, muschiul lui a prins iarasi putere. A sarit din pat, a inceput sa faca genuflexiuni si sa urle in gura mare: “Dumnezeu m-a vindecat! Cristos m-a vindecat!”.

Ceea ce n-a putut omul, a putut Dumnezeu, prin Duhul Sfant, pentru ca in sangele lui Isus Cristos este putere.
…………………………………………………………………………….

Se spune ca Michelangelo se plimba cu un prieten, iar prietenul lui a calcat intr-o balta. Michelangelo i-a spus: “Nu calca in balta aceea! Uite un inger in balta!”. Prietenul i-a zis: “Dar nu vad nici un inger!”, insa el a continuat: “Ba, da. Este un inger acolo!”. Apoi s-a aplecat si a scos din balta o piatra. Era toata murdara, dar Michelangelo a dus-o in atelierul lui, a spalat-o de murdarie si de noroi si din piatra aceea a sculptat un inger.

Asa am umblat eu in lumea aceasta. Diavolul te apasa si simti ca esti intr-o balta, mizerabil, crezi ca toti te-au parasit si ca n-ai nici o valoare, ca sotia sau sotul nu mai da nimic pe tine, ca societatea nu mai da nimic pe tine. Dar Isus spune: “Stop! Pana aici, diavole! Nu te mai las sa calci pe el! El este copilul meu. El este un inger!”.

Asa a facut Cristos cu viata mea. M-a scos din balta si din mizeria in care eram, m-a dus in “atelierul” Lui, m-a pus pe masa Lui si cu Sangele Lui m-a spalat de orice pata si de orice mizerie. M-a facut fiu de Dumnezeu.

Dumnezeu te poate scoate si pe tine din mocirla pacatului. Dintr-un om despre se spune: “Nu este bun de nimic. Este un rebut.”, Dumnezeu poate face un inger.
Poate sotul, sotia, tata, mama, copiii sau colegii iti spun: “Nu esti bun de nimic!”, dar eu vreau sa-ti spun ca esti foarte important pentru Dumnezeu. Dumnezeu te poate folosi ca sa trezeasca lumea intreaga.

Tu esti o valoare.
Tu esti o comoara.
Tu esti un diamant
in mana lui Dumnezeu.

Dumnezeu poate sa faca mari minuni prin tine. Chiar daca esti alcoolic, Dumnezeu te poate scoate de acolo si te poate salva. Orice pacat, oricat de mare, Dumnezeu ti-l iarta.

Dumnezeu sa-ti mareasca credinta si sa crezi in acest Isus, pe care eu il iubesc asa de mult. Este o comoara. Este cel mai minunat dintre toti. Acum as vrea sa ma rog cu tine:

“Tata scump din ceruri, in Numele Domnului Isus Cristos si prin puterea Duhului Sfant, ma rog pentru orice boala, pentru orice duh, pentru orice legatura straina, pentru orice sta impotriva ca oamenii sa vina la Tine.

Te rog adu biruinta, Doamne, prin Sangele Fiului Tau, varsat pe cruce. Doamne, pentru cel care vrea sa se predea ACUM in mana Ta, priveste spre el, intinde-ti mana si salveaza-l Tu, Doamne.

Daca n-are pace in inima lui, da-i Tu pace. Acolo unde este dorinta de divort, reuneste-i Tu si nu lasa ca diavolul sa-i dezbine. Pazeste si ocroteste Tu, Doamne.

Tu esti Dumnezeu mare, puternic si adevarat. Te laud, Doamne, si-ti multumesc. Ai mila de orice inima, leag-o de Tine si fa-ti Numele de slava! Amin”.