Ioan Ciobota, reporter:
Pastorul Pitt Popovici, invitatul emisiunii Vieti transformate, este una dintre vocile cele mai respectate, iubite si cunoscute de romanii neoprotestanti de pe intreg mapamondul.
S-a nascut in 1918 in Statele Unite, din parinti romani emigrati acolo, dar in 1921 a revenit in tara, impreuna cu intreaga familie.
Tanar copil fiind, si-a dedicat viata lui Dumnezeu si ai intrat cu toata energia in lucrarea de predicare a Evangheliei.
Pe vremea comunismului, fiind silit sa plece in Statele Unite, a tradus 7 carti si a scris alte 27 de carti. A predicat la 6 statii de radio din lumea intreaga si multi oameni au fost atinsi in inima si in suflet de mesajele acestui om – micut de statura, dar mare in ochii lui Dumnezeu si cu o inima dupa voia lui Dumnezeu.

Pitt Popovici:
Domnul sa binecuvanteze pe toti cei ce citesc acest interviu. Domnul a facut lucruri mari si face lucruri mari – in viata mea si prin viata mea. Dumnezeu Si-a facut lucrarea Sa. Nu eu am facut-o, ci El a facut-o.

I.C.:
Cum a inceput lucrarea lui Dumnezeu in viata dumneavoastra, cand ati simtit prima data chemarea lui Dumnezeu si dorinta de a va intoarce de pe caile lumii?

Pitt Popovici:
Am fost crescut in familie de credinciosi baptisti. Tata a fost primul in familie si primul in comuna, in Firiteaz. Ne-am intors din America in anul 1921 si in 1930, la varsta de 12 ani m-am predat Domnului.
N-a staruit tata, n-a fost nimeni acasa, eram eu si cu Domnul. Am citit Cuvantul Domnului si Cuvantul Domnului a apelat la sufletul meu si am ingenuncheat langa o lavita veche din casa parinteasca si I-am predat Domnului viata mea.
Astazi sunt in varsta de 86 de ani – mos – dar Ii multumesc Domnului ca la varsta aceea frageda mi-am predat Domnului viata si am fost scutit de atatea si atatea alte pacate si infrangeri in viata.

I.C.:
De la 12 ani la 86 de ani inseamna 74 de umblare cu Domnul. Cum ati putea descrie aceasta calatorie fascinanta de umblare cu Domnul prin groapa desertaciunii?

Pitt Popovici:
Bunyan, in cartea lui “Calatoria crestinului” spune ca crestinul si cel credincios au trecut fara ca sa aculte glasurile si chemarile celorlalti. Asa am facut si eu. Am trecut prin “Balciul desertaciunilor” aici in Romania si am trecut prin “Balciul desertaciunilor” din Statele Unite, dar am mers inainte, nu m-am oprit la tarabele cu chemarile pacatoase.

I.C.:
V-ati implicat activ in lucrarea Domnului. A fost un alt moment cand ati simtit chemarea de a deveni lucrator pentru Domnul?

Pitt Popovici:
La varsta de 12 ani, cand am primit chemarea Domnului, am primit-o pentru lucrarea sfanta. Atunci am ingenuncheat si atunci i-am predat Domnului viata mea pentru lucrarea Lui. El a sters toata vina mea si m-a facut slujitor al Lui si nu-I pot multumi.

I.C.:
Pana la 12 ani n-a fost tocmai o perioada foarte lunga. Care au fost pacatele de care Dumnezeu v-a iertat si v-a eliberat? Ce-ati simtit in momentul in care L-ati primit pe Domnul Isus Cristos in mod absolut personal in viata dumneavoastra?

Pitt Popovici:
Cand e vorba de pacat, oamenii considera pacat numai crimele, minciuna, desfraul si nu considera si minciuna si micile neascultari de Domnul. Totul e pacat cand nu ne incadram in voia lui Dumnezeu. Sunt pacate de comitere si sunt pacate de omitere – adica lasam neimplinit ceea ce vrea Dumnezeu. Fiecare e vinovat si de o latura a pacatoseniei si de cealalta, asa ca nu se pune in discutie chestiunea ca la 12 ani nu esti pacatos.
Toti copiii ajung sa-si dea seama, daca vor, ca sunt pacatosi, vinovati. Si eu mi-am dat seama de aceasta.

I.C.:
Dupa ce ati ajuns in America, ati continuat sa lucrati. In Romania ati fost timp de ani de zile pastor la Biserica Baptista nr.1 din Timisoara si apoi in America ati inceput sa traduceti carti.
Care a fost prima carte tradusa?

Pitt Popovici:
Am fost pastor la Timisoara 14 ani. Regimul comunist nu s-a impacat cu mine, nu ne puteam intelege. M-au destituit pentru 4 ani si jumatate. Atunci, fiindca aveam cetatenie americana, Dumnezeu i-a folosit pe comunisti sa ma trimita in America. Comunistii au inchis gura mea pentru Timisoara, dar Dumnezeu mi-a deschis o gura larga in Statele Unite. In 1967 am plecat in Statele Unite, in 1968 am inceput lucrarea prin statii de radio, am vestit Cuvantul Evangheliei prin 6 statii de radio si am avut material pentru tiparit carti.
Am tinut un studiu la Timisoara: “Biblia este totusi adevarata”. Am putut strecura acel studiu in afara granitelor – pe vremea aceea era foarte periculos asa ceva – dar Dumnezeu m-a ajuta si am reusit acolo sa tiparesc lucrarea aceasta. Si apoi alte si alte carti.
Dumnezeu a binecuvantat lucrarea aceasta prin literatura. Am lucrat 34 de carti, le-am tiparit, n-am avut eu banii, dar Dumnezeu s-a ingrijit si de bani si am facut 7 carti traducere.
Domnul fie binecuvantat pentru toate aceste oportunitati.

I.C.:
In 1968, cand dumneavoastra ati inceput deja lucrarea dincolo, eu atunci ma nasteam. Imi amintesc cum ascultam impreuna cu tata la radio, la Trans World Radio din Monte Carlo – Monaco, predici cu Pitt Popovici. Care au fost sentimentele dumneavoastra atunci cand vorbeati in fata unui microfon, probabil ascuns intr-o bucatarie – banuiesc ca nu aveati un studio profesional – inregistrati benzile si le transmiteati in toata Romania?
Ce sentimente ati avut atunci?

Pitt Popovici:
Nu e usor sa predici la radio. E una sa predici in fata poporului si e alta sa nu ai pe nimeni in fata. A fost putin cam greu la inceput, insa Domnul m-a ajutat si am trecut peste “hopul” acesta.
Nu am avut studio de radio. In 1968 s-a format Societatea Misionara Romana si la societatea aceasta idealurile au fost sa transmita mesajul Evangheliei pe calea undelor si prin literatura.
Societatea Misionara Romana a intrat in legatura cu statia HCJB din Quito – Ecuador. Fiindca nu a fost un altul, fratele Truta, care era presedintele Societatii Misionare a cautat un inginer de sunet, dar nu a gasit. A gasit un singur frate – de origine germana – care nu putea sa lucreze programele in limba romana, pentru ca nu stia care este rugaciune si care este predica.
In Aprilie 1968 am avut o consfatuire si fratele Truta a fost foarte necajit si spunea: “Ce ne facem?”. Statia din Quito ne cerea programele si noi nu le aveam. Aveam aparatura electronica pentru inregistrare, dar nu era cine sa inregistreze. N-a gasit inginer de sunet.
Dupa ce si-a manifestat durerea ca nu are inginer de sunet, eu am spus ca pot sa lucrez, fiindca am lucrat cu mai multe tipuri de aparate de inregistrare aici in Romania, pot sa fac lucrarea aceasta.
Dumnezeu m-a invrednicit asa incat de la 1 Mai 1968 am organizat studioul de radio si am lucrat programe pentru statia de radio Quito – Ecuador, apoi pentru IBRA Radio si pentru alte statii.
In 1971 ne-am mutat in California. Acolo nu am avut studio de radio, trebuia sa lucrez programele de radio intr-un dulap cu haine, ca sa nu se auda zgomotele de afara. Dar Dumnezeu m-a ajutat si am facut lucrarea aceasta.

I.C.:
Nu stiu daca dumneavoastra ati simtit sau ati inteles ce insemnau acele mesaje transmise de la Trans World Radio din Monte Carlo – Monaco pentru romani.
Era ca cineva aflat intr-o camera neagra in intunerec si vede o raza de lumina afara. Era in primul rand Cuvantul lui Dumnezeu si in al doilea rand era o alta lume. Aveti reactii de la cei care v-au ascultat sau cei care au citit carti scrise sau traduse de dumneavoastra? Pentru ca scopul final este intoarcerea oamenilor la Dumnezeu.

Pitt Popovici:
Da, am primit o seama de scrisori in privinta aceasta si cand am venit in vizita in Romania, o seama de persoane au spus: “M-am intors la Dumnezeu datorita predicilor de la radio.”
Slava Domnului pentru toata lucrarea pe care El a facut-o prin neputintele mele.

I.C.:
Va amintiti de-a lungul acestei vieti foarte frumoase impreuna cu Dumnezeu, care au fost momentele de teama, de frica, de vai adanci? Cu siguranta ati avut si momente cand v-ati temut.

Pitt Popovici:
E natural deoarece sutem doar oameni. Insa, cand se ivea teama, mai ales ca am fost urmarit indeaproape, toate incercarile de intimidare din partea vrajmasului, prin oameni, m-au facut sa ma apropii mai mult de Dumnezeu si Ii multumesc pentru aceasta.
Dumnezeu Isi inhama la carul lui de biruinta uneori chiar si pe Satana. Eu n-as fi plecat in America. Eu eram cetatean american, insa n-am vrut sa plec in America. La 49 de ani, din cauza ca mi s-a luat dreptul sa vestesc Evanghelia, Dumnezeu m-a determinat ca sa plec in Amrica. Era voia Lui aceasta.
Ii multumesc ca s-a folosit chiar de comunisti ca sa ma determine sa plec.

I.C.:
Si care au fost cele mai frumoase momente din viata dumneavoastra, momente de “umblare pe varful muntilor” impreuna cu Domnul?

Pitt Popovici:
Depinde cum iei lucrurile. Uneori si pentru unii, momentele de stralucire sunt in mijlocul multumilor – mari multimi. Pentru altii momentele de stralucire, de glorie, sunt in singuratate, in partasia cu Dumnezeu. Am avut momente binecuvantate si intr-un fel si intr-altul. Slava Domnului.

I.C.:
Ce ati putea sa spuneti pentru ascultatorii nostri, ca unul care ati vazut bucuriile si intristarile acestei vieti? Ce anume trebuie sa aleaga in viata, ce anume trebuie sa faca in viata ca sa poata fi fericiti?

Pitt Popovici:
Nu trebuie sa asculte de oameni, dar trebuie sa asculte de Dumnezeu. Dumnezeu spune: “Iata, iti pun inainte calea vietii si calea mortii. Alege calea vietii.” spune Dumnezeu. Si la indemnul acesta, omul trebuie sa se conformeze.
Pacatul aduce nenorocire individului si aduce nenorocire popoarelor. In masura in care omul, individul, isi da seama de starea lui si cauta sa paraseasca calea pacatului si sa asculte de Domnul – Domnul Isus spunea cand a inceput lucrarea Lui misionara: “Pocaiti-va si credeti in Evanghelie”, in aceasta masura el poate fi salvat.
Oamenii trebuie sa se intoarca la Dumnezeu – aici in Romania sunt atatea necazuri. Singur Domnul este ajutorul celor fara ajutor. In masura in care un suflet se intoarce la Domnul, ajunge sa aiba bucuria launtrica si sa aiba pacea in suflet – lucruri care nu se pot cumpara cu bani si lucruri care intrec si depasesc toate bucuriile bogatasilor.
E o stare de fericire cu Dumnezeu si omul poate sa ajunga la aceasta, datorita sangelui Domnului Isus, care a purta vina pacatelor noastre. Omul sa se intoarca la Dumnezeu si ajunge sa aiba parte de Harul binecuvantat al Dumnezeului Cel viu.
Oamenii astazi nu-L cunosc pe Dumnezeu. Asta e vina mare. Uneori chiar si dintre pocaiti, nu-L cunosc pe Dumnezeu. In masura in care cineva cauta sa-L cunoasca pe Dumnezeu, in acea masura gaseste fericirea.
Dumnezeu e dragoste si nimic altceva nu fericeste viata noastra, cum fericeste dragostea lui Dumnezeu.
Si asta e fericire pentru timp si eternitate.
Intoarceti-va la Dumnezeu.
Prietenul meu, care auzi aceasta chemare, asculta-L pe Dumnezeu si vei fi fericit si aici pe pamant, in mijlocul pacatoseniei si al stricaciunii de astazi si vei fi fericit si pentru veci de veci.

I.C.:
Ati scris 27 de carti. Care sunt subiectele abordate in aceste carti, ce ati incercat sa transmiteti cititorilor?

Pitt Popovici:
O parte din cartile mele sunt apologetice. O parte sunt evanghelistice, iar o parte biografice.
Si in unele si in altele am cautat sa ajut pe fratii mei, pe prieteni, pe cei pacatosi, sa Il cunoasca pe Dumnezeu.
Apologetice – am scris cartile “Dumnezeu exista”, “Graiul prorociilor” – aceasta vorbeste despre toate prorociile care s-au implinit, spuse cu sute de ani inainte de implinire, si care dovedesc ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu si este adevarata.
Am scris: “Promisiunile lui Dumnezeu” – apologetica. Dumnezeu Isi tine cuvantul dat. Fiecare poate verifica aceasta. Daca ia Cuvantul in laboratorul inimii sale, ajunge sa cunoasca ca promisiunile lui Dumnezeu sunt “Da si Amin!”.
Domnul sa va invredniceasca sa cunoasteti adevarul acesta in experienta vietii.

I.C.:
Pentru ca ati tratat toate aceste subiecte, v-as mai intreba: in ce moment al existentei credeti ca se afla omenirea acum, si cum ar trebui sa traiasca fiecare om in parte, in vederea lucrurilor care au sa vina?

Pitt Popovici:
Venirea Domnului Isus este proclamata in Sfintele Scripturi. A fost anuntata de proroci, promisa de Insusi Domnul Isus: “Ma duc sa va pregatesc un loc si apoi ma voi intoarce ca sa va iau cu Mine, ca unde sunt Eu sa fiti si voi” – promisiune data credinciosilor.
In Sfanta Evanghelie dupa Matei, capitolul 24 sunt o seama de semne date de Domnul Isus, semne care se vor petrece inainte de venirea Lui.
La fel gasim in Epistola a doua a lui Pavel catre Timotei, capitoul 3, o alta serie de semne care se petrec inainte de venirea Domnului Isus. Cercetati-le si veti constata ca cea mai mare parte s-a implinit, iar unele sunt in curs de implinire chiar acum.
Niciodata pe fata pamantului nu a fost atata rautate si pacatosenie ca si astazi. Scriptura spune despre inmultirea faradelegii. Niciodata nu a fost atata raceala a dragostei, ca astazi.
Din pricina pacatoseniei, dragostea multora se va raci. Si aceasta este o realitate pe care o constatam astazi.
Biserici cu oameni in bancile lor sunt intr-o stare de formalism, nu au nici un contact, nici o legatura vitala cu Dumnezeu. Din cauza aceasta, se constata racirea dragostei.
Apoi sunt probleme in familii. Apostolul Pavel spune ca va lipsi dragostea fireasca in vremurile din urma. Dragostea care trebuie sa fie intre sot si sotie, intre parinti si copii, nu exista asa ceva astazi. E rara dragostea. Divorturile s-au ridicat la culme. Cand eu eram copil mic, se auzea peste 7 sate cand cineva divorta. Erau cazuri RARE !
Astazi, sunt la culme divorturile, din 2 casatorii, una se desface. Toate acestea sunt semne premergatoare. Domnul Isus a vorbit despre ele, si spunea intre altele ca oamenii vor fi mai iubitori de placeri, decat iubitori de Dumnezeu.
Cati sunt astazi care Il iubesc pe Dumnezeu?
Sunt foarte rari. Chiar si preoti si pastori sunt lipsiti de dragostea pentru Dumnezeu si fac simplu profesionalism. Din cauza ca oamenii iubesc placerile, exista astazi homosexualitatea, lesbianismul – ceea ce altadata era o raritate.
Apoi boala SIDA, care este o urmare a desfraului, a stricaciunii.
Deci, venirea Domnului Isus este aproape. Toate aceste semne care s-au implinit si care se implinesc ne striga sa fim gata pentru venirea Domnului.
Mai sunt doar cateva semne: ridicarea Antichristului pe pamant, care va fi un dictator, apoi noi mergem spre globalizare. Exista computerul care va inregistra, care va avea in evidenta pe toti locuitorii pamantului. Lipseste astazi omul… Maine s-ar putea sa se ridice si sa se arate.
Domnul sa ne invredniceasca sa-I fim credinciosi pana la capat.
Venirea Domnului este aproape.
El a aratat care vor fi semnele si semnele sunt graitoare astazi.

I.C.:
Ultima intrebare: ce fel de oameni ar trebui sa fim noi, vazand toate aceste lucruri? Cum ar trebui sa traim ?

Pitt Popovici:
Cautati sa cunoasteti voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este aratata in Sfanta Evanghelie. Daca nu intelegi un cuvant, din Evanghelie, pleaca-ti genunchiul si intreaba-L pe Dumnezeu: “Doamne, ce vrei sa-mi spui prin aceasta?”.
Oamenii trebuie sa traiasca o viata sfanta in mijlocul pacatoseniei. Lot a fost neprihanit in mijlocul Sodomei.
Astazi, noi traim intr-o Sodoma globala. Nu numai in Statele Unite, nu numai in Romania, ci si in Japonia, China, Rusia si pe toata fata pamantului. Stricaciunea a ajuns la culme. In masura in care un suflet isi da seama de toata stricaciunea aceasta, de toata murdaria aceasta si se apropie de Dumnezeu, el trebuie sa traiasca o viata curata, sfanta, dupa voia lui Dumnezeu. Trebuie sa lase ca Duhul Sfant sa-i innoiasca viata.
Pomul bun produce roade bune. Pomul rau produce roade rele.
Unul care nu e nascut din Dumnezeu, nu e nascut din nou prin Duhul Sfant, nu poate trai voia lui Dumnezeu.
Un mar paduret nu poate produce mere ionatane. El trebuie taiat, altoit, si atunci aduce roada buna.
Fiecare trebuie sa se lase in mana lui Dumnezeu, prelucrat de Duhul Sfant si in mijlocul pacatului, a stricaciunii, sa traiasca viata dupa voia lui Dumnezeu si spre Slava lui Dumnezeu.
Apoi, traind voia lui Dumnezeu insemneaza sa ajute pe altii sa cunoasca mantuirea lui Dumnezeu, mantuire care a fost castigata de Domnul Isus pe cruce la Golgota.
In masura in care noi cunoastem adevarul sfant trebuie sa-l impartasim si altora.
Scriitorul epistolei catre Evrei are intrebarea: “Cum vom scapa noi [noi credinciosii] daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare?” Domnul sa ne ajute sa o impartasim si altora.

I.C.:
Frate Pitt Popovici, va multumim, dorim binecuvantarea lui Dumnezeu in continuare peste dumneavoastra.