Pastorul Bisericii “Oleviste” Rein Uemys, continuă la o ceaşcă de ceai, după serviciile divine, în oraşul Kohtla-Järve, să povestească despre minunile lui Dumnezeu prin trezirea spirituală din Estonia, la sfârşitul anilor 1970, începutul anilor 1980. În prezent, pastorul Rein este un bătrân, care de-a lungul timpului a dus slujirea de pastor responsabil în Biserica Baptistă “Oleviste” din oraşul Tallinn.

Pastorul Rein povesteşte: “îmi amintesc că într-o seară, după serviciul divin, când ne rugam pentru vindecarea a peste 500 de persoane, ei toţi şedeau în faţa noastră, câte 5-6 ore, în rând, fraţii mi-au spus că a venit cineva din Ucraina şi vrea să se întâlnească cu mine. Eram foarte epuizat, vă imaginaţi; în fiecare seară oameni din toată Uniunea Sovietică veneau la noi în Tallinn din: Belorusia, Georgia, Orientul Îndepărtat, cerându-ne să ne rugăm pentru vindecare, botezul cu Duhul Sfânt şi eliberare. Aveam şi o încăpere specială, unde se depozitau cârje, corsete, dispozitive auditive lăsa-te de oamenii vindecaţi, iar pianul era plin cu băsmăluţe şi şerveţele cu nume şi nevoie, pentru care noi ne rugam. Erau foarte mulţi care primeau vindecarea: de la orbire, surzenie, muţenie, şchiopi şi paralizie. Se vindeca şi gangrena şi la mulţi, pur şi simplu, dintr-o dată dispărea tumoarea de pe ochi. Oamenii dorea să simtă şi să experimenteze “Vântul din Tallinn”, aşa cum era numită atunci în popor trezirea spirituală care a fost în biserica noatră. Multe sute primeau salvarea, veneau la Dumnezeu şi ateiştii înrăiţi. Au primit mântuirea foarte mulţi cântăreţi Hippi, unul dintre care este Hulot Niinemyagi, iar astăzi el este unul din pastorii Bisericii “Oleviste”. Dumnezeu era atunci cu puterea Lui între noi. Oameni erau însetaţi după Isus, ca în vremurile biblice. Eu chiar, cer scuze de exprimare, nici la toaletă nu puteam să merg în linişte, doar doream să mă îndepărtez puţin şi oamenii mă înconjurau imediat, venea după mine, mă trăgeau de haine şi… se vindecau.”

Aşa, deci în acea seară am fost dus la un apartament în Tallinn, atunci totul se făcea în taină de KGB.Acolo ne aşteptau opt persoane. Erau episcopii principali a Bisericilor Penticostale din Ucraina. Toţi fraţi cu vârsta cuprinsă între 70  şi 80 de ani, au trecut prin lagărul de concentrare, foame, închisoarea şi au suferit pentru credinţă. Eu aveam atunci 40 de ani, eram încă tânăr. Şi ei au stat pe genunchi şi mi-ai spus: “Frate Rein, noi am avut proorocie şi vedenie că trebuie să venim aici în Tallinn şi să cerem ca să vă rugaţi pentru noi, noi vrem această ungere şi putere a lui Dumnezeu”.

Imaginaţi-vă emoţiile mele, eu, un slujitor tânăr, trebuie să mă rog pentru episcopii şi liderii mişcării penticostale din Ucraina. Din Ucraina veneau oamenii în gloate, sătucuri şi comune întregi. O dată, noi ne-am rugat cu fraţii pentru un băieţel surdo-mut, el cu tatăl a venit de undeva din vestul Ucrainei. Dumnezeu l-a vindecat complet iar peste 15 zile a venit în Tallinn tot satul lor pentru a participa la serviciul divin din biserica noastră.

După cum am mai spus, Dumnezeu lucra cu mare putere, chiar şi copiii predicau aşa încât Duhul Sfânt venea peste oameni şi aceştia erau vindecaţi. Nu ţin minte exact al cui era fiul, dar un băieţe de 10 ani a fost pus pe un scăunel în faţa Bisericii, ca să fie văzut, şi el a început să predice despre Isus şi oamenii se vindecau… Veneau la noi oaspeţi şi din alte ţări, dintre care unul a fost austronautul James Erwin. El, atunci predicând, a spus că Dumnezeu pe pământ e mai important decât omul pe lună. Ne-a mai vizitat şi un grup de la Institutul Oral Roberts.

Dar a început trezirea în Tallin cu mult înainte de anul 1980. Imediat după război, în 1946, într-una din grupele mici, pe la case de penticostali din Tallinn, a fost o proorocie despre o trezire spirituală în tinerii Bisericii “Oleviste”. Dar cine atunci a crezut în această proorocie? “Oleviste” era un Templu abandonat, în centrul oraşului vechi, înăutru era pustiu, geamurile sparte, bunurile furate, doar o locuinţă pentru hulubi şi vrăbii.

Şi să vedeţi minune, nimeni decât ateştii, în 1950, au reconstruit biserica din nou, au făcut reparaţie şi pus totul în ordine. Iată aşa sunt căile Domnului. Noi, baptiştii, în Tallinn, la sfârşitul anilor 70, după standardele vieţii creştine, aveam de toate. Cel mai vestit în toate ţările Baltice cor, într-un singur cuvânt – religie. Nu ajungea doar viaţa dumnezeiască şi prezenţa Domnului Isus Cristos. Şi iată, atunci a veni setea şi căutarea lui Dumnezeu. În 1977 în Tallinn a venit un frate din Finlanda, Paul Yarvelayne, şi ne-a povestit despre Duhul Sfânt şi Evanghelia completă.

Iată aşa a început totul. Noi ore la rând ne rugam în casele noaste, căutam pe Dumnezeu, şi toţi am primit botezul cu Duhul Sfânt. La un moment de rugăciune, un frate a avut o vedenie cum sute de oameni în “Oleviste” cad pe genunchi la vederea puterii lui Dumnezeu. Apoi a venit pastorul şi când el a început să vorbească Cuvântul lui Dumnezeu, tot mai mulţi şi mai mulţi oameni cădeau sub puterea copleşitoarea a lui Dumnezeu. Eu în special am memorat o zi, aceasta s-a întâmplat exact înainte ca să se înceapă mişcarea lui Dumnezeu. Noi ne rugam la mine acasă şi dintr-o dată au sunat cei de la KGB. Clădirea KGB se afla vizavi de clădirea “Oleviste”, la vreo 10 metri. Şi ne spun: la uşa Bisericii voastre sta o gloată de vreo 150 de oameni, de ce nu le permiteţi să intre înlăuntru? Vă imaginaţi? Aceasta ne spuneau Organele de Securitate Comuniste. Noi repede am mers la biserică, unde am văzut oameni adunaţi din toată Uniunea Sovietică. Serviciul divin trebuia să înceapă la şase seara, dar era abia ora două după-masă. Dar noi am început mai devreme, sala era arhiplină. Eu doar am început să predic şi am văzut nu departe de mine un bărbat groaznic, schilodit, în cârje. O credinţă puternică a venit în inima mea şi eu i-am spus: “În Numele lui Isus Cristos, fii vindecat”, şi el chiat în acea clipă a început să danseze şi să spună în toată Biserica! El a fost vindecat într-o clipă.

Atunci s-a întâmplat ceva minunat. Biserica s-a umplut de zgomot, parcă zeci de locomotive treceau pe calea ferată, chiar şi tencuiala a început să cadă de pe pereţi, aşa de tare se cutremura tot. Acesta a fost auzit şi afară, prin geamurile închise şi oamenii s-au adunat din toate părţile la zgomotul auzit. S-au început vindecările în masă. După cum am mai spus, oamenii veneau din toate părţile. Unii primeau vise şi vedenii cu o biserică cu un turn înalt, cu mesajul că trebuie să meargă în Tallinn. Despre faptul că există aşa oraş, atunci nu toţi ştiau, oamenii îl căutau pe hartă, se convingeau că el este în Uniunea Sovietică şi veneau.

Dumnul a ridicat foarte puternic “Oleviste” aproape patru ani. Unele mărturii despre vindecări au fost publicate şi în ziare. Dar şi presiunea din partea poliţiei şi KGB erau puternice. Ne amendau, ne speriau, ne interziceau să traducem serviciile divine în limba rusă. Oamenilor li se interzicea să cadă, spuneau că aceasta este hipnoză. În final KGB-ul ne-a spus că dacă nu încetăm să primim oameni din alte biserici şi pe cei care nu au o credinţă, ei ne vor închide Biserica. Vă mărturisesc că la acel moment noi deja eram foarte obosiţi. Veneau mii de oameni, serviciile divine aveau loc în fiecare seară, hărţuirea din partea autorităţilor creştea. Acum eu înţeleg că unele decizii luate de noi sub presiunea acestor circumstanţe au dus la atenuarea trezirii spirituale.

Întorcându-mă la proorocie, acolo era spus că va veni trezirea, şi ea a venit, iar pe urmă se spunea, că vor veni “pompierii”, care vor stinge trezirea şi cu aceasta noi ne-am confruntat. A doua parte a proorociei a fost chiar grandioasă. Dumnezeu a promis că după toate acestea El va ridica în Tallinn trezirea de câteva ori mai puternică decât cea dintâi, aşa că vor învia morţii prin puterea lui Dumnezeu, şi apoi va veni Isus”. Pastorul Rein povesteşte aceste detalii cu lacrimi în ochi: “Eu am deja 70 de ani şi eu tot aştept trezirea, şi vreau să fiu pregătit pentru ea” – a mai spus el, discutând cu slujitorii Bisericilor.

Astăzi Biserica Baptistă “Oleviste” este una dintre cele mai mari din Estonia.

Tradus de echipa Ştiri Creştine, Doiniţa Bejenaru