Dacă în perioada Vechiului Testamment, problema numărul unu între capetele de acuzare a Israelului a fost idolatria, situaţia s-a schimbat în perioada venirii Domnului Hristos, când  o ipocrizie religioasă tradiţională era vinovăţia principală a evreilor. În perioada prezentă, există o problemă inedită, dar nu mai puţin periculoasă şi vinovată, legată de tehnologia ultimelor decenii. Numărul utilizatorilor de  internet din Romania este de aproximativ opt milioane, dar numărul lor creşte vertiginos. Un studiu  indică foarte clar că parinţii subestimează perioada de timp pe care copiii lor o petrec pe internet (65% dintre copii au afirmat că petrec on-line 3-4 ore zilnic; 45% dintre copii au accesat site-uri cu caracter pornografic, intentionat sau din întâmplare; 50% au accesat site-uri cu caracter violent; 85%  discută cu persoane necunoscute pe internet şi 45% din ei au primit propuneri de a se întâlni cu aceste persoane în viaţa reală, dar numai aproximativ jumătate  dintre părinţi ştiu toate acestea şi au dat raspunsuri similare -www.zf.ro/.../upc-romania). Potrivit altui studiu realizat de Intuitext împreună cu Itsy Bitsy FM, în  2008, „63,5% dintre copiii sub 14 ani, accesează zilnic calculatorul, iar aproximativ 59% dintre ei intră în fiecare zi pe Internet, pentru a vizita pagini web şi pentru a se juca, de regulă, jocuri violente. Cifrele cercetării sunt îngrijoratoare, deoarece mulţi copiii mai mici de trei ani intră zilnic pe Internet, iar copiii cu vârstă între 7 si 10 ani, navighează frecvent în spaţiul virtual” (http://www.strategic.ro/pr/prima-biblioteca-itsy-bitsy.html).

     Din nefericire, pentru foarte mulţi copii, spaţiul virtual le este din ce în ce mai la îndemână decât cel real. Navigarea pe internet, atât de accesibilă astăzi, poate fi comparată cu o plimbare printr-un oraş necunoscut. Site-urile sunt cartiere, hackerii sunt hoţi, soft-urile antivirus sunt poliţiştii, viruşii sunt arme. Copiii, dar şi oamenii maturi îşi petrec din ce în ce mai mult timp pe reţelele sociale (Hi 5, Facebook, Faceparty, Twitter, MySpace). Prin aceste locaţii pot scrie şi împărtăşi cu cunoscuţii sau necunoscuţii din lumea întreagă şi pot posta poze şi imagini, fără nici o restricţie. Copiii, adolescenţii şi tinerii sunt cei care reprezintă interfaţa acestei revoluţii tehnologice, fiind mai receptivi la mijloacele de comunicare modernă şi determinaţi de motive emoţionale, care ţin de înclinaţiile naturale ale vârstei şi contextul social al unui mediu familial grevat de o puternică criză  morală. Mulţi părinţi nu sunt conştienţi de pericolele utilizării internetului şi nu ştiu cum să le facă faţă şi cum să procedeze în relaţie cu copiii lor. Unii cred că doar interzicându-le copiilor accesul la calculator, acasă, rezolvă problema, dar timpul petrecut în compania colegilor, în societate şi chiar utilizarea unui telefon mobil permite uşor accesul la spaţiul virtual. Altii sunt conştienţi că educaţia în familie şi o relaţie bazată pe dragoste cu o comunicare eficientă este soluţia cea mai potrivită. În fond problema este de natură spirituală, de aceea în primul rând părinţii, prin familie şi concertat la nivel de adunare, trebuie să lupte cu forţele întunericului care au dezlănţuit armaghedonul apocaliptic.

    Problemele şi pericolele reţelelor sociale sunt foarte grave prin hărţuirea şi abuzul prin agresiune verbală, calomniere şi furtul de date, prin preluarea unor poze sau date personale şi postarea lor pe alte site-uri, în contexte negative. Cei mai vulnerabili sunt adolescenti şi tinerii, în special fetele. 65% dintre internauţii adolescenţi şi 75% dintre tineri între 18 şi 24 de ani şi-au postat profilul pe un site de acest tip. Astfel, 21% dintre fete şi 28% dintre baieţi, s-au expus riscului de a întâlni un pedofil, ascuns în spatele aşa-zişilor „prieteni internauţi”. Statisticile arată că majoritatea  ignoră avertizarile legate de pericolele la care se expun la aceste „şezători on-line”, la care se adaugă lipsa de conştienţă şi capacitate de operativitate a părinţilor. Răufăcătorii reuşesc să intre în conturi, pozând în prieteni ai utilizatorului, trimiţând apoi spamuri care direcţionează spre site-uri care fură informaţiile personale şi răspândesc viruşii spre alte PC-uri.

    Toate acestea sunt păcate vechi în forme noi. Psalmistul Asaf scria cu trei mii de ani în urmă: „Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale” (Psalmul 50:20), iar Solomon explică „dulceaţa” acestei îndeletniciri: „Cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbe 26:22); „Aşa este omul care înşeală pe aproapele său şi apoi zice: «Am vrut doar să glumesc!»” (Proverbe 26:19). Dumnezeu prin Scripturi condamnă ferm orice înjosire sau înşelare a aproapelui, ceea ce trebuie să decidem şi noi în lumea reală şi cea virtuală, ca David care a s-a angajat în eliminarea acestui flagel: „Inima stricată se va depărta de mine; nu vreau să cunosc pe cel rău. Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; ...Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea. În fiecare dimineaţă voi nimici pe toţi cei răi din ţară, ca să stîrpesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea” (Psalmul 101:4-8).

 O altă latură negativă sunt provocările care îndeamna la ură şi violenţă, ce permit acţiuni specifice filmelor şi jocurilor virtuale, prin  faptul că intră în contact cu abuzatori, persoane întâlnite în chat-rooms (discuţii on-line între mai mulţi utilizatori) sau prin schimbul de mesaje, care pot exploata naivitatea copiilor şi conduc la comiterea de  abuzuri sau infracţiuni. Hackerii pot afecta computerele prin viruşi care transmit şi obţin informaţii fără acceptul utilizatorului şi apoi sunt vândute  „profesioniştilor”. Astfel hoţii pot „intra” să afle statutul social al celui pe care urmează să îl jefuiască şi pot afla activităţile şi locaţiile membrilor familiei. „Imprudenţa naivă a  celor care comunică orice fel de date personale, a devenit un mediu propice şi pentru terorişti, care strâng informaţii despre «ţinte»”,  nota cotidianul The Independent.  Există o inundare cu materialele cu un conţinut  ilegal şi ameninţător  prin comentarii postate pe pagini web, blogguri şi în cadrul discuţiilor de grup virtual. Adesea persoane necunoscute, le spun în special copiilor că îi urmăresc şi că le vor face rău. Uneori sunt păcăleli, dar copiii au exprimat şi sentimente de teamă şi răzbunare. Jumătate dintre băieţii şi 35% dintre fete, care au răspuns la un chestionar, au primit mesaje jignitoare sau ofensatoare. Cei mai mulţi (70% dintre băieţi şi 80% dintre fete) se simt deranjaţi de aceste mesaje. Totuşi, doar o mică parte (mai puţin de 15%) apelează la adulţi pentru sfaturi sau ajutor.

     „Atenţie însă...grooming-ul (ademenirea sau manipularea unui minor în scopul stabilirii unei legături emoţionale cu acesta, pentru a-i reduce inhibiţiile şi pentru a-l face să se apropie de hărţuitor) este unul dintre cele mai grave riscuri, atunci când ne referim la utilizarea internetului de către copii. Şi încrederea se poate dezvolta rapid în mediul on-line, sub masca anonimatului. Grooming-ul asupra copiilor este folosit pentru a-i ademeni la activitati ilegale ce ţin de exploatare sexuală, prostitutie, pedofilie sau pornografie infantilă. Agresorii on-line, caută copii prin intermediul internetului şi dezvoltă cu aceştia relaţii online - le acorda minorilor o atenţie sporită, fac cu ei schimburi de muzică, sunt la curent cu hobby-urile lor şi simpatizează cu eventualele probleme specifice vârstei. Se poate ajunge până la prezentarea unor clipuri sau imagini pornografice copilului, în speranta de a-l determina să accepte astfel de acte. Unii agresori intreprind demersuri de a se întâlni cu copii racolaţi prin acest mod”  (http://www.safernet.ro/).

     Agresivitatea este specifică Diavolului, în schimb, învăţătura biblică evidenţiază blândeţea ca o trăsătură obligatorie a creştinului, în manifestările intelectuale şi practice: „Blîndeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii” (Filipeni 4:4); „Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică” (Iacov 3:17).

     Poate cel mai puternic motiv ce ar trebui să determine pe cei implicaţi, să renunţe la reţelele sociale virtuale este pornografia proliferată din ce în ce mai degradant şi abuziv. Studii efectuate  în  diverse ţări arată că tot  mai mulţi  copii sunt expuşi la imagini şi mesaje sexuale, iar unii  primesc  solicitări  agresive cu caracter sexual, sau chiar bani şi cadouri,  în scopul obţinerii de favoruri sexuale. Copii şi adolescenţi sunt  provocaţi la întâlniri în vederea intreţinerii de raporturi sexuale în viaţa reală sau pe internet (sex virtual – o experienţa ale cărei urmări în plan psihologic şi spiritual sunt încă necunoscute, dar cu siguranţă vor afecta dezvoltarea acelei fiinţe). Au fost situaţii când computerele au fost infectate de viruşi ce a început să trimită fotografii pornografice pe conturile Facebook ale colegilor sau prietenilor. Astfel se promovează narcisismul, mai ales in cazul adolescenţilor,  pentru a-şi „vinde” cât mai bine imaginea, dar răscumpărarea este adesea imposibilă.

Înţeleptul Solomon afirma categoric: „Căci buzele femeii străine strecoară miere şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor. Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge” (Proverbe 5:1-6). Apoi arată posibilitatea împlinirii prin viaţa de familie şi exclude ca lipsită de necesitate şi valoare orice prietenie extraconjugală: „Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte? ... Izvorul tău să fie binecuvântat şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?” (Proverbe 5:15-20).

     Va fi suficient sfatul unui om care a cunoscut atât binele cât şi răul relaţiilor sociale? Solomon a fost „muşcat” de multitudinea relaţiilor, specifice şi perioadei noastre globalizate: „Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii. Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine. N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei. Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump. Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele? Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?” (Proverbe 6:23-28).

Cartea Proverbele descrie un episod de seducere şi urmările lui nebănuite; scena seamănă perfect cu situaţia din reţelele sociale virtuale: „Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă. Şi, iată că, i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată. Era bună de gură şi fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă: când în uliţă, când în pieţe, pe la toate colţurile stătea la pândă. Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat şi cu o faţă fără ruşine ...Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare. De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, până ce săgeata îi străpunge ficatul” (Proverbe 7:9-23).

     Cum să ne protejăm familia şi în prim plan copiii, de aceste atacuri demonice? Cel mai simplu este în condiţia acceptării comune a neutilizării internetului. Astfel am apreciat hotărârea unui liceu cu bune rezultate la învăţătură şi cunoscut prin disciplina internă, care anunţa la o şedinţă cu părinţii că elevii nu vor primi teme la care să le fie necesar internetul, tocmai pentru a veni în ajutorul generaţiei în formare. Dacă există nevoia „absolută” de computer, acesta  trebuie să stea la vedere, unde poate fi  supravegheat în permanenţă - nu în „camere particulare”. Copilul  lăsat nesupravegheat în casă, cu acces la internet, va intra din întamplare sau intenţionat pe reţele sociale şi sub identităţi obişnuite  se pot ascunde cei mai înfricoşători oameni. Un copil trebuie ferit total de pornografie, căci pierderea inocenţei va da naştere la pofte vinovate, care îi pot afecta întreg viitorul, iar răufăcătorii, pot trimite un virus capabil să controleze de la distanţă calculatorul. Astfel, un hoţ iţi poate citi e-mailurile, iţi poate afla  parolele, iţi poate activa în absenţa ta, camera web şi poate afla dacă cineva se află în casă, acţionând în consecinţă.

Unii cred că prin internet pot să fie prieteni cu toată lumea, dar lucrurile nu funcţionează chiar aşa. Realitatea cercetată dovedeşte că un om normal, poate avea aproximativ 150  de prieteni (numărul lui Dunbar - limita cognitivă de indivizi cu care o persoană poate intreţine relaţii stabile). La capitolul acesta, Biblia este din nou actuală: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui...” (Proverbe 18:24); „Mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă” (Proverbe 27:5); „Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău, dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău: mai bine un vecin aproape decât un frate departe” (Proverbe 27:10). Concluzia se impune singură: Prieteniile sănătoase se formează la nivelul comunităţii locale şi într-un nunăr practic, dar fără imixtiunea în problemele intime ale celorlalţi.

     „Seful Google, Eric Schmidt, crede că tinerii de azi, vor fi nevoiţi la un moment dat, să-şi schimbe numele, pentru a scăpa de trecutul lor din mediul on-line, pe retelele de socializare. „Sute de milioane de utilizatori din întreaga lume, divulgă din ce în ce mai multe informaţii personale, fără să-şi dea seama de consecinţele pe care acest lucru le poate avea”, a declarat Schmidt, citat the Press Association. Dr. Aric Sigman a  lansat un avertisment pe baza unui studiu, arătând că lipsa unei socializări „reale”, poate avea consecinţe biologice, asupra internauţilor. Cercetătorul a adăugat ca lipsa contactelor directe, duc la alterarea genelor şi afectează reacţiile imunitare, la nivel hormonal. În acelaşi timp, acest fenomen „paralizează o parte dintre activitaţile mentale şi creşte riscul apariţiei demenţei, afecţiunilor cardiace şi a anumitor forme de cancer”. Dr. Sigman considera că site-urile, care sunt făcute pentru facilitatrea socializării, nu fac altceva decât să izoleze individul de lumea exterioară. El a explicat că socializarea directă, faţă în faţă, are anumite efecte asupra organismului, pe care nu le pot genera contactele electronice”(http:// www. Frontnews. ro/social-si-economic).

Internetul pare o junglă neexplorată şi fascinantă, dar care ne îndepărtează în sălbăticie, reducând capacitatea umană la instincte animalice: sex şi violenţă. Tehnologia reţelelor sociale ne introduce într-un complex robotic ce distruge lumea adevărată  şi provoacă  deziluzii şi decepţii nebănuite. Comunicarea socială este o nevoie umană,  a omului creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, căci „nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18), dar atunci Dumnezeu s-a referit la familie, nu la reţelele sociale care blochează relaţiile familiale dintre soţi şi dintre părinţi şi copii, în favoarea unor relaţii cu necunoscuţi lipsiţi de dragostea naturală, ce încearcă să manipuleze în mod egoist dorinţa umană de socializare. Dumnezeu ne-a destinat să trăim în colectivităţi, dar Satan a folosit nevoia de comunicare a omului, în schimbul unor promisiuni irealizabile. Un profil în reţea fie că expune date reale, codificate sau incorecte are efecte negative, creând o lume paralelă, care prin dependenţă îşi cere dreptul la viaţă, iar copilul, tânărul sau chiar un om mai în vârstă va fi nevoit să se rupă adesea de realitate şi să se transpună cel puţin în parte în noua lume virtuală. Unii au realizat că n-au avut nimic de câştigat în noua lume paralelă şi au încercat să evadeze, ceea ce nu este chiar uşor, atât din punct de vedere psihologic cât şi tehnic, prin faptul că datele stocate pot rămâne în reţea, căci administratorii de reţele au constatat că acţiunea le-ar aduce pierderi financiare, hotărând să blocheze IP-urile şi site-urilor implicate în retragere. Este o situaţie asemănătoare implicării în ocultism, când „oamenii obiect” au devenit dependenţi de un medium irezistibil. Dependenţa de internet este la fel de puternică, prin efectele  psihologice şi chiar biologice, ca dependenţa de droguri. Viata unui dependent de calculator sau internet se învârte in jurul unui monitor şi a unei tastaturi. Centrul universului  e calculatorul. „Cei dependenţi petrec ore în şir în faţa computerului, îşi neglijează activităţile de zi cu zi, ajung să nu mai mănânce normal, dorm putin şi sunt permanent extenuaţi. La nivel cerebral, dependenţa influentează sistemul de recompensă: atunci când primeşti ceva care provoacă plăcere, se declansează neuromediatori în anumită cantitate, care te fac să te simţi bine. Dacă nu se mai întâmplă acest proces, nu mai simţi plăcere şi devii agitat, irascibil, frustrat, precizeaza medicul specialist Simona Druga. Izolarea, ignorarea prietenilor şi a familiei, neglijarea activităţilor zilnice şi a responsabilitaţilor, nerespectarea orelor de masa şi nepăsarea faţă de propria sănătate, evitarea oricarei activităţi în ideea de a petrece tot mai mult timp on-line sunt semne care ar trebui să îngrijoreze. Dependenţa se instalează treptat, odată cu creşterea timpului acordat computerului. Tot în cazul copiilor, absenţa părinţilor din viaţa lor cotidiana poate reprezenta un motiv suficient de retragere în lumea virtuala. Odata cu izolarea de familie şi prieteni, persoanei dependente îi este tot mai greu să se adapteze la situaţii din viaţa reală şi să socializeze. Copii, mai ales, pot împrumuta modele de comportament iresponsabile” (http://www.benessere.ro/Reportaj/1583/Jocul-cu-destinul-Capcanele-lumii-virtuale-html) 
            

     Noi oamenii, avem nevoie de relaţi naturale interumane, dar şi de o relaţie spirituală, iar Diavolul încearcă să ne amăgească prin intermediul tehnologiei, pentru a acoperi dimensiunea spirituală ce trebuie împlinită prin părtăşia noastră cu Dumnezeu. Pentru a intra în reţeaua divină, trebuie să fim conectaţi la ea, însă numai Dumnezeu ne poate accepta în „lista lui de prieteni”, după care putem accesa şi noi oricând serviciul, intrând în dialog cu El în rugăciune. Împărtăşeşte cu El problemele tale, nu cu cei de pe Hi 5 sau Facebook, care nu te pot ajuta cu nimic, căci sunt în cel mai bun caz creştini tot atât de fireşti ca şi tine, sau chiar infractori nebănuiţi! Prin Internet, mulţi sunt ispitiţi să-şi povestească necazul sau supărarea, dar adevăraţii consiliei nu sunt în reţele sociale virtuale, care cauzează efecte dezastruoase prin degradarea vieţii morale şi divorţuri familiale. Persoanele cunoscute on-line, sunt provocate fie datorită nevoii naturale de relaţionare, fie unor planuri obscure, să se întâlnească în mod real. Oferte diverse, de la ideea unui câştig rapid, prin afaceri economice, fie prin agenţii de fotomodele (pentru fete) sunt provocări adesea irezistibile, în condiţiile dependenţei de internet, sau a unor nevoi neîmplinite. Seducerea este uşor de realizat pentru că intervine un  fenomen legat de viteza şi mărimea fluxului de informaţie pe care un utilizator îl recepţionează. Cu cât viteza şi volumul cresc, utilizatorii nu mai au timp să interpreteze logic faptele expuse, astfel că le consideră adevărate. „Recent un păstor din New Jersey, SUA a cerut celor implicaţi în slujire să-şi şteargă conturile de pe Facebook, sau să renunţe la slujire, datorită marelui număr de probleme familiale, prin relaţii virtuale cu foşti iubiţi sau iubite”. (www.radioelim.ro)

     „Mulţi oameni, vor să fie prezenţi peste tot, tentaţia omului către omniscienţă fiind egalată doar de cea către ubicuitate. Epidemia acestor reţele este contagioasă şi a fost determinată de imensul succes al Facebook. Ridicolul istoriei continuă, căci unii dependenţi de Facebook au decretat ziua de 31 mai 2010 drept QuitFacebook Day, în care toţi cei care doreau să părăsească reţeaua de socializare erau încurajaţi să-şi găsească curajul pentru a o face.  Iniţiatorii acestui gest de frondă au fondat chiar şi un site care a produs 34.062 de abandonări, o simplă picătură de apă în vastul ocean format din cei 500 de milioane de utilizatori. Axioma, precum că naivitatea este cea mai sigură sursă de îmbogăţire este veche, însă în noua societate informaţională ea şi-a găsit o nouă aplicabilitate prin cei care donează identităţile lor eterice. Nu degeaba denumirea perfect aleasă pentru acest imens Internet este World Wide Web, termen greu traductibil, care ar însemna o pânză cu acoperire universală. Anumiţi analişti estimează că societatea Facebook ar genera venituri anuale de 1 miliard de dolari, site-ul postând numai în primele trei luni ale acestui an, 176 de miliarde de mesaje publicitare. Facebook exploatează imensa dorinţă de cunoaştere care caracterizează fiinţa umană, care poate fi atât inocentă, cât şi vinovată. Faptul că la un click distanţă se află o altă persoană, cu profilul ei format din preferinţe diverse (ce muzică îi place, ce cărţi citeşte, ce seriale urmăreşte), dar, mai important, statutul ei sentimental (este atrasă de bărbaţi sau de femei, cu toate combinaţiile posibile) care poate determina şi forma gradul de interes pe care cineva îl poate avea faţă de altcineva, dar şi fotografiile personale, reprezintă atuuri de socializare. Pe de altă parte, niciunul dintre participanţi la acest imens joc global nu este nevinovat. Fiecare are un interes, fie de natură sentimentalo-erotică (precum căutarea unui/or partener/e), fie de natură profesională sau din dorinţa de a promova ceva (idei) sau pe cineva (de obicei pe sine).  La o simplă căutare pe Google a cuvintelor facebook scandal, se afişează nu mai puţin de 14 milioane şi jumătate de referinţe. Aceasta dovedeşte un singur lucru: uneltele de care dispune omul pot deveni din ce în ce mai sofisticate, însă setea de scandal şi bârfă rămâne aceeaşi” (http://www.revista22.ro).

     Am intitulat acest articol „Păcatul ...” nu păcatele, nu pentru că ar fi un singur păcat, căci reţelele sociale virtuale produc multe păcate, ci pentru a evidenţia că orice participare la ele este păcat: mai mic sau mai mare,  mai degrabă sau mai târziu, direct sau indirect – MARE PĂCAT! Scopul acestui apel este ieşirea totală din aceste forme de manifestări interactive bazate pe „pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii” (1 Ioan 2:16). Apostolul Ioan scria unor oameni biruitori ai lumii şi celui ce o guvernează – Diavolul. Dacă articolul acesta vă găseşte în afara capcanelor, am venit la timp, pentru a le marca mai evident. Dacă aţi fost prinşi în ispita şi păcatul acestor reţele, eliberaţi-vă singuri sau cerând ajutor prin mărturisire, chiar dacă vi se pare că nu sunt păcate ci numai piedici, oricum trebuie date la o parte. Cu siguranţă timpul petrecut on-line şi o  pagină pe Facebook sau Hi 5 cu „n” fereastre ce vă provoacă în permanenţă la  noi imagini şi relaţii din ce în ce mai provocatoare, nu pot fi decât dăunătoare.  Dincolo de lipsa gramaticii limbii române (care lipseşte în majoritatea cazurilor) şi pierderea timpului pentru învăţătură, muncă sau odihnă, reţelele sociale induc către o idolatrie a eului, a „făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci!” (Romani 1:25). Rezultatul apare notat foarte clar în continuare, iar acum poate fi constatat cu tristeţe, de cel ce cunoaşte pe Dumnezeu şi valorile sfinte: „Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire...” (Romani 1:29).   Acum şi aici, cu „slove mari” (după cum obişnuia apostolul Pavel) „vă îndemnăm” şi „vă poruncim”: „Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le” (Efeseni 5:10-11).