Un avocat american a cumpărat o cutie de ţigări, foarte rare şi deosebit de scumpe. Apoi, le-a asigurat printre altele şi împotriva incendiului. După vreo 30 de zile, fumând toate ţigările din cutie, şi fără să achite măcar prima tranşă a poliţei de asigurare, avocatul a solicitat companiei de asigurări să fie despăgubit, pe motivul că ţigările au fost distruse printr-o serie de „mici focuri”. Compania de asigurări a refuzat despăgubirea, invocând, evident motivul că avocatul a... fumat ţigările. Avocatul însă nu a renunţat şi a chemat în judecată compania de asigurari, unde... a câştigat.

Administrând probatoriul, judecătorul a fost de acord cu societatea de asigurări, şi anume că cererea de despăgubire era cel puţin "neserioasă". Totuşi, el a reţinut faptul că avocatul deţinea o poliţă de asigurare pentru ţigări care garanta că acestea erau asigurate inclusiv impotriva foculului, fără a defini ce este considerat a fi "foc acceptabil", iar societatea de asigurări a fost obligată sa-l despagubească pe asigurat. Ca să evite un proces lung şi costisitor, societatea de asigurări a acceptat sentinţa şi a plătit 15.000 $ avocatului pentru distrugerea ţigarilor în "incendiu".

Imediat după a ce avocatul şi-a încasat cecul, compania de asigurări a solicitat ca acesta să fie arestat pentru 24 de cazuri de incendiere. În urma propriei cereri de despăgubire şi a declaraţiei de la procesul anterior (folosite acum împotriva lui), avocatul a fost condamnat pentru incendiere intenţionata a bunurilor sale asigurate, şi, a fost condamnat la 24 de luni de închisoare şi o amendă de 24.000$.

Asemeni întâmplării trabucurilor distruse voit, uneori oamenii pretind că Dumnezeu nu ştie matrapazlâcurile lor. Deşi sfinţiţi de sângele Mielului, curvesc spiritual, apoi se şterg la gură ridicându-se ca şi cum n-ar fi făcut nimic. Ei ar dori să fie responsabil cerul pentru fiecare pas haihui, pentru fiecare nereuşită, dar distrug harul, mărturia creştină făcută la botez, jurămintele făcute la slujbele divine, sfinţirea oferită de Cruce ori de împărtăşania cu Hristos. Ca şi soldaţii romani, trişorii creştinismului leagă pe Dumnezeu la ochi, apoi Îi cer să proorocească cine L-a lovit. Fură, mint, bârfesc, înşeală, sunt aroganţi, cruzi, neiertători, neiubitori, neimplicaţi, nemulţumiţi, dar... asiguraţi la biserică.

Cu poliţele iertării hristice, şmecherii avocaţi ai nelegiuirii vor veni într-o zi pe marea de sticlă să se plângă Domnului: „N-am făcut noi... atâtea în Numele Tău...”. Şi vor dori despăgubire de la Mântuitorul Isus. „Aţi făcut voi, dar fără Mine! Eu, niciodată nu v-am cunoascut!”. Destinaţia lor finală va fi o închisoare. Nu una rece, nu umedă, nici în foamete şi nici în frig. Ci, în foc. Şi nu câteva luni, nici câţiva ani sau pe viaţă. Ci, o pedeapsă veşnică.

* Povestea avocatului trişor este adevărată, şi a obţinut locul I la "Recent Criminal Lawyers Award Contest", în SUA. Povestea trişorilor creştini este şi mai adevărată, căci e relatată în Biblie. Interesant e că viaţa fiecăruia dintre noi e demnă de locul I.