Nu stiu cum sunteti voi, dar daca ar fi dupa mine fiecare masa ar incepe cu felul trei. Inca de mic copil nu aveam rabdare sa trec prin toate felurile de mancare si de multe ori, inainte sa se serveasca supa, eu aveam deja cateva prajituri servite si un stomac tare incantat de dulceata lor.

Dintre toate prajiturile pe care le ador, si sunt foarte multe, cel mai mult imi plac doua feluri. Cremesul acela cu gustul extraordinar de vanilie si ce imi place cel mai mult la el este ca se serveste tot timpul in bucati foarte mari. Savarinele care sunt asa de suculente ca poti stoarce din ele o cana de sirop. Extraordinare prajituri. Nu stiu ce ziceti voi dar eu propun sa inceapa masa cu felul trei.

........

Mancasera bine si acum se odihneau dupa pranzul avut impreuna cu Dumnezeu. Undeva intr-un colt de gradina cantau pasarele iar sub un copac se jucau cativa pui de lei. Adia un vant usor, ducand cu el mirosul incantator al florilor din gradina lui Dumnezeu.

Mancasera bine. La felul unu supa de fericire cu gust de vesnicie. La felul doi Painea Vietii cu gust de jertfa inca nedata. Chiar intrebase Adam daca mai poate lua o felie, si pentru ca celor ce sunt copii a lui Dumnezeu nu li se dau niciodata faramituri, Stapanul gradinii ii daduse voie sa mai manance una. Stateau la partasie razand si poate ca Adam ii multumea inca lui Dumnezeu pentru Eva.

Dumnezeu uitase de desert, nu insa si sarpele: il pregatise de multa vreme si astepta momentul sa il serveasca. Nu mancase cu ei pentru ca nu il invitase nimeni. Veni insa imbracat in bucatar la Eva.

Gen 3:1 Şarpele era mai şiret decît toate fiarele cîmpului pe cari le

făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu

adevărat: „Să nu mîncaţi din toţi pomii din grădină?”

Si din intamplarea asta eu invat un lucru: diavolul tot timpul vine la urma sa serveasca desertul, salata de fructe cu gust de ”bun de mancat si placut la privit” daca te arati interesat. Insa pe meniul lui nu existau preturi, nu aveau cei doi de unde sti cat costa.

Oricum, intotdeauna desertul lui e asa de scump, ca nu ne permitem achitarea notei de plata. Si atunci ca si acum plateste mult, foarte mult Dumnezeu. Noi am suportat doar consecintele, El nota de plata.

Ioan 3:16 Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe

singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa

vecinică.

Scump desert...

Intelegea acum Adam gustul acela ciudat al painii frante de la felul doi, ii placuse enorm.

Un alt lucru remarcat de mine de atunci este ca Dumnezeu "nu mai mananca la pranz".

Exod 29:39 - Un miel să-l jertfeşti dimineaţa, iar celalt miel seara.

Num. 28:3 - Să le spui: „Iată jertfa mistuită de foc pe care o veţi aduce

Domnului: în fiecare zi, cîte doi miei de un an fără cusur, ca ardere de tot

necurmată.

Num 28:4 - Să aduci un miel dimineaţa, şi celalt miel seara;

2Cronici 2:4 - Iată, eu înalţ o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, ca să

I-o închin Lui, să ard înaintea Lui tămîie mirositoare, să aduc necurmat în ea

pînile pentru punerea înainte, şi să aduc arderile de tot de dimineaţă şi de

seară, în zilele de Sabat, de lună nouă, şi de sărbătoare ale Domnului,

Dumnezeului nostru, după o lege vecinică pentru Israel.

2Cron. 13:11 - Noi aducem în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară arderi de

tot Domnului, ardem tămîie mirositoare, punem pînile pentru punerea înaintea

Domnului pe masa cea curată, şi aprindem în fiecare seară sfeşnicul de aur

cu candelele lui; căci păzim poruncile Domnului, Dumnezeului nostru. Dar voi L-

aţi părăsit.

Versetele astea ma fac sa cred ca acolo, in Eden, era vorba de un pranz. De atunci Dumnezeu "posteste", nu mananca decat la cina si ii displace gandul de pranz, dar cel mai tare, gandul de a manca de unul singur.

Luca 14:15 Unul din ceice şedeau la masă cu El, cînd a auzit aceste vorbe, I-a

zis; „Ferice de acela care va prînzi în Împărăţia lui Dumnezeu!”

Luca 14:16 Şi Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.

Pentru Dumnezeu, pranzul este o trista amintire. Fructele nu mai au acelasi gust dulce ca in gradina, cina nu e cina cand e fara toate scaunele ocupate. El isi doreste din nou aceea partasie cu omul. Si ne ramane o fagaduinta: El se va incinge si ne va servi la masa.

Pentru ca de frica, probabil vazandu-ne iar in rai vom fi mai atenti la ce vom manca. Dar ca sa alunge orice indoiala, orice umbra de frica El insusi se va incinge si ne va servi la masa. Parca imaginea asta ne spune cam asa ceva: “Aveti incredere… ce servesc Eu este desavarsit, si nu produce durere si moarte.”

Voi manca atunci desertul fara noduri in gat, voi zambi larg si voi mai cere cu incredere inca o bucata...

Nu va trebui sa te ascunzi dupa pomi la prima inghititura ci Il vei privi in ochi si vei spune Doamne mai vreau una.

Si stiti care va fi finalul?

Un desert cu gust de... vesnicie si dulce aroma de Isus!

Doamne, ajuta-ne sa ajungem acolo!