Se mutaseră în casă nouă. Tata venise bogat de la socru; nu prea avusese el timp să își organizeze și să își supravegheze familia... Și câte speranțe nu îți mai faci... câtă bucurie din partea copiilor că vor avea fiecare camera lui, că nu vor mai fi slugi înarmate care să îi păzească noaptea din cauza lui Esau. Își puteau face buletine de-acum, puteau merge la școală...

         Gen 33:17  Iacov a plecat mai departe la Sucot. Şi-a zidit o casă, şi a făcut colibi pentru turme. Deaceea s'a dat locului aceluia numele Sucot (Colibi).

          Era ocupat să adune. Până și în vise număra oile, berbecii, caprele. Important era că venise înapoi bogat, o rezolva-se și cu fratele său, acum se putea așeza liniștit la casa lui.

Iacov, spune Biblia, și-a zidit o casă, însă nu a putut să ’’zidească’’ și să unească o familie...

O Dina care vroia să vadă fetele țării, o soție mincinoasă și idolatră, băieți cu săbii după ei...

Dar Iacov și-a zidit o casă. Îl ascultau măcar ușile... (dacă se făceau case cu uși pe vremea aceea).

            Putem învăța de aici câteva lucruri:

 1. Chiar și în cele mai bune locuri se pot întâmpla lucruri rele

            Știți unde era Sihemul? Pe pământul făgăduinței. După cei care studiază geografia, e chiar unul dintre cele mai superbe locuri din Palestina. Aici Dumnezeu se arătase lui Avraam pentru prima oară.

            Gen 12:6  Avram a străbătut ţara pînă la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Cananiţii erau atunci în ţară.

             Gen 12:7  Domnul S-a arătat lui Avram, şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.

            Aici urma Iosua să facă acea frumoasă declarație (’’Eu și casa mea…’’, Iosua 24:1-15); tot aici au fost îngropate oasele lui Iosif (Iosua24:32).

             Despre Sihem este menționat în Biblie, ca fiind una din cele șase cetăți de scăpare (Iosua 20:7)… Sihemul este locul unde ai senzatia ca aici e totul. Aici e și raiul, și iadul… vesnicia,… tot. Însă Sihemul, cu tot cu altar in cinstea lui Dumnezeu, este locul de unde lipsește Dumnezeu. Locul cu o traditie bună, cu o istorie bună... Sihem inseamna “în parte”, “bucată”, nu întreg. Parcă seamănă cu afirmația lui Pavel: “aici nu e totul, doar in parte”.

             Păi… băiatul meu merge la repetiții de fanfară.  Și ce? Înseamnă că este ferit de ispite…? Fata mea cântă în cor. Și ce? Înseamnă că toți sunt acolo modele, exemple?

             Paul Washer spunea, și înclin să îi dau dreptate, ’’Nu mi-aș lăsa copiii la 90% din școlile duminicale de azi." Ne putem prăpădi noi în cele mai bune și sfinte locuri, cu cât mai mult copiii noștri...

(Prov. 5:14 – “cât pe ce să mă nenorocesc de tot  în mijlocul poporului și adunării…”)

            Problema noastră de azi este că lăsăm educația copiilor noștri pe seama unor, așa-zis, profesioniști cu diplomă. Nimeni nu e mai profesionist decât tine ca și părinte…Poți avea casa între sfinți, cea mai bună biserică din țară, predicatorii cei mai însoțiți de har…  Ești tot pe pământ, și tu, și familia ta, și e nevoie să îți faci datoria…

2.      Chiar și cei mai bine-văzuți copii pot comite greșeli

             Nu și-au bătut capul să îi găsească un nume... și, probabil, se gândea tatăl lui, că va avea mai multe șanse la alegeri dacă îi va pune numele cetății....Așa că, i-a pus numele Sihem, la fel ca numele cetății.

Și în spiritul ăsta a și fost crescut, și anume că orice intră pe porțile cetății este a lui, că poate fi luat fără consecințe, că toate i se cuvin... că doar tatăl lui era domnitorul cetății...

            Gen 34:2  Ea a fost zărită de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus mâna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o.

            Ce mi se pare cel mai trist însă din tot pasajul ăsta, nu este fapta lui Sihem, nici consecințele pe care le-au suportat, ci o afirmație care apare pe buzele multor părinți de azi, și care este scrisă în prima carte a Bibliei.

Din păcate, mulți părinți nu au ajuns să înțeleagă însemnătatea oricărui lucru, gest, vorbă și efectele rezultate în educația dată copiilor…

 Gen 34:19  Tânărul n-a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov, şi era cel mai bine văzut în casa tatălui său.

            “Cum? Băiatul meu? Dar el nu ar lovi nici o muscă, nu cred eu că ți-a pălmuit fata…. Fata mea să răspundă obraznic? Niciodată…”

Tânărul acesta era cel mai bine văzut. Se lăuda tata cu el:

           ’’Uitați-vă, ce înțelept e Sihem! Ce cuminte e Sihem!... ce harnic e Sihem! Băiatul meu are net, dar nu se uită el la poze murdare, etc...”

            Adică, de la el nu se astepta nimeni să facă vreo prostie, ar fi băgat mâna în foc pentru el…

            Imi aduc aminte de un alt tânăr, care nu era cel mai bine-văzut în casa lui, dar era bine-văzut în ochii lui Dumnezeu, era din familia lui Iacov, numele lui era Iosif.

              Gen 37:8  Şi l-au urât şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.

             Ce să mai spun de David, că nici el nu era văzut bine între frații lui…

 3.      Chiar și atunci când greșeala este comisă, trebuie să iei atitudine, nu să taci...

             Gen 34:5  Iacov a aflat că-i necinstise pe fiică-sa Dina; şi fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune,Iacov a tăcut până la întoarcerea lor.

            Iacov a tăcut. Problema zilelor noastre este că tații tac. Și nu mă miră atitudinea lui. O viață întreagă de tăcere… a tăcut atunci cu binecuvântarea, a tăcut și a reacționat ca atare la plecarea lui și a familiei sale de la Laban… și acum Iacov iar tace.

Și când tace tata într-o familie, atunci vine Hamor să vorbească, să îți ceară fetele de nurori, și băieții de gineri.

Știți ce înseamnă numele lui? Mizerie, necurăție, întinăciune.

Asta se întâmplă când tata tace.

Tăcea când își vedea fiica cum ieșea îmbrăcată, tăcea când venea seara târziu, tăcea în fața soțiilor, care se îmbrăcau cum se îmbrăcau…

            Astăzi, problema mare este că la sfârșitul zilei când venim acasă, soțiile ne spun ce s-a întâmplat, ce au mai făcut copiii, și noi tăcem… Și cel mai trist e, că uneori, ca și în cazul lui Iacov, copiii vin și ne spun la un moment dat că lucrurile pe care le comitem sunt greșite.

            Iacov tăcea, dar Dumnezeu a decis să nu mai tacă...

             Gen 35:1  Dumnezeu a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo, şi ridică acolo un altar Dumnezeului, care ţi S-a arătat când fugeai de fratele tău Esau.”

             Azi, Dumnezeu nu mai tace și îți spune atât ție, cât și mie:

- Iacove, suie-te la Betel!

- Doamne, dar e așa de greu să urc…

- Locuiește acolo!

- Doamne, dar eu am casa în Sihem, și fântâna…

- Ridică acolo altare!

- Doamne, dar ăsta din Sihem nu e bun?

            E nevoie azi de o reformă majoră în familiile noastre. Dar o reformă care să ne coste…Mulți vor “trezire”, dar oare, cine vrea ca trezirea să înceapă cu el?

            Iacov a înțeles că la Betel nu se merge oricum. Că ceea ce spun mulți azi: “Dumnezeu se uită doar la inimă, nu conteaza exteriorul, frate”, nu e deloc valabil. Ca o trezire reală începe din interior și se continuă în exterior.

E nevoie să înțelegem azi că atunci când copilul va pleca din casa noastră și nu va avea Audi A6, nu e nici o problemă. Că dacă vila nu îi va fi gata, nu e nici o durere. Ci cea mai mare durere, e să îți plece copilul din casă la căsătorie, fără moștenirea unei pocăințe reale, văzută în viața părinților, pe care să o ducă și el în căminul lui mai departe… 

            Doamne, ajuta-ne ca împreună cu familiile noastre să avem Betelul nostru în fiecare zi, unde să ne întâlnim cu Tine. Să nu ne mai mulțumim cu pocăința aceea “la limită”,ci să ne dorim cu adevărat ca familiile noastre să îți aparțină Ție.  Amin.