Resursa adaugata de resursecrestine in 16/10/2011
Cu burduful pe umăr și cu mâna copilului ei in cealaltă, pleca cu lacrimi in ochi pentru a doua oară de la stăpânii ei. De data aceasta fără cale de întoarcere. Apucă drumul pustiei cu speranța că undeva, într-o zi, va găsi niște stăpâni mai buni....
Curând, speranța ei începu sa pălească făcând loc dezamăgirii. Depășită de situație, Agar nu a înteles că pentru a-ți crește copilul în pustie e nevoie să-l arunci în brațele Domnului, nu sub un tufiș.
E adevărat, tufisul ține de umbră dar… nu de sete. Cu speranta către un viitor mai bun deseori facem și noi asta pentru copiii noștri. Luptam o viață întreagă să-i ținem sub confortul tufișului uitând că dacă nu-s în brațele Domnului, umbra e degeaba. Uităm ca e diferență între a “purta de grijă” și a “oferi totul pe tavă”. Și de atâtea ori tufișurile astea ale pustiei, credem noi că sunt solutia unei trăiri de clasă, uitând însă că ele nici pe departe nu se compară cu brațele purtătoare de grijă ale Marelui Stăpân.
In al doilea rând, Agar nu a înteles că pentru a-ți crește copilul în pustie e nevoie să-l ții de mână, nu să stai la distanță de el.
v.8 - “Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână; căci voi face din el un neam mare.”
Când copilul iți vine acasă când vrea el, când iese din casă fără să-ți spună unde pleacă, să nu uiți: tu nu-l mai ții demult de mână. Când colegul de clasă îi e mai bun prieten ca tata, tu ești deja undeva în spate. Spunea o fetiță: “Tati, cât câștigi la lucru că lucrezi așa de mult si de mine nu ai timp deloc?”. “10 $, draga mea, pe oră!” răspunse tatăl. “Tati, dacă iți dau 10 $ ai timp și pentru mine o ora”?
Copiii au nevoie să-i ții de mână. Să se știe în siguranță lângă tine. Să adoarmă în brațele tale, povestindu-le tu despre Iosif, Timotei și Estera, și nu calculatorul despre Tom și Jerry. Să mai audă cântându-se: “Am o inimă micuță” și acasă nu doar la școală duminicală. Să doarmă cu Biblia povestită copiilor in mână și nu cu telecomanda de la TV.
În al treilea rând, pentru a-ți crește copiii în pustia acestei lumi, trebuie să înțelegi că Dumnezeu îți arată izvorul, dar nu iți umple burduful cu apă.
v. 19 – “ Şi Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea”.
Cred că nu exista mai mare tragedie decât să mori de sete lângă un izvor cu apă. Cu ochii noștri orientați spre cele materiale, e atât de greu sa mai vedem izvoare de har lângă noi din care să ne adăpăm copiii.
Noi, avem lângă noi atâtea izvoare binecuvântate, dar de multe ori ne e greu să ne umplem burdufurile cu experiențe ale credinței din care să bea și copiii noștrii. De atatea ori Dumnezeu isi face partea in familiile noastre, dar noi, oare, ne-o facem?
Trăim în pustie azi. Diavolul e mulțumit dacă-ti lași copilul la umbra lucrurilor materiale și dacă tu stai la distanță fără să-i dai apă. E mulțumit dacă folosești mereu zicala: “Măcar să aibă el dacă eu n-am avut”. E mulțumit chiar dacă sunt izvoare lăngă tine, dar tu si copiii tăi nu beau din ele.
Însă dacă dorim ca arșița pustiei să nu ne doboare familiile, haideți să ne mai ridicăm încă o dată, să micșorăm distanța dintre noi și copiii noștri luând mânuța lor fragedă într-a noastră, să mai umplem burdufurile cu lacrimi din izvorul altarelor familiale, iar copiii să vadă în noi, părinții, că ne luptăm să-i ținem în viață pentru Christos.
Să spunem (și să facem) ca poetul:
Doamne, mai mult decât apă şi pâine,
mă rog şi eu pentru casa mea
de azi şi de mâine.
Pentru ai mei care sunt,
pentru ai mei care vor veni
pentru că ştiu că nu departe, într-o zi,
Mă vei întreba:
"Unde-ţi este casa pe care ţi-am încredinţat-o?"
Iar eu vreau să-Ţi răspund:
"Doamne, iat-o!"
Şi Tu să-i treci pe toţi la dreapta Ta.
Notă: Meditatie scrisă în seara dinaintea binecuvântării fetiței noastre: Grace (15.10.2011).
http://cristianboariu.wordpress.com/
- Vizualizări: 5816
- Export PDF: 13
- Favorită: 5
- Comentarii: 8
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Sigur nu ii voi izola in biserica. Mi se pare lucrul cel mai periculos. Cand interzici copilului orice lucru lumesc atunci curiozitatea devine si mai mare si cand il scapi din mana e bun scapat. Tin minte ca matusa mea terorizata de accidentul de la cernobal nu a scos-o pe verisoara mea nou nascut din casa vreo 4 sau 5 luni. In plus o tinea intr-un mediu supersteril in casa. Consecinta: primul cantact cu aerul a insemnat o pneumonie care era sa ii fie fatala!
Parintii mei niciodata nu mi-au impus nimic: sa stea pe capul meu sa imi fac temele, sa ma controleze la sange in tot ce fac. Pur si simpul mi-au explicat care sunt consecintele unor actiuni si... am inteles.
Cum spuneam m-am framantat oarte mult cum sa procedez cu copiii mei si am ajuns la o singura concluzie: tot ce trebuie sa fac este sa ma rog mult pentru ei, sa ii incredintez in mana Domnului si sa las calauzirea Lui in tot si toate. Si evident eu si sotul meu ca parinti sa fim un exemplu pozitiv pentru ei. Ma rog in fiecare zi pentru ei si stiu ca Dumnezeu ii va proteja si ii va calauzi.
fetele trebuiesc ajutate să se potrivească mereu supunerii în Hristos, sub stăpânirea părinților care sânt responsabili de ele înaintea lui Dumnezeu! Nu dau sfaturi din pungă ci din experiență; am trei copii!
REZULTATUL: Baiatul cel mare care are numai 1 an si 8 luni, cand nevasta pune mancarea pe masa in bucatarie copilul fuge repede se urca pe bancuta mesei si impreuna mainile pentru rugaciune, cateodata se pune singur in genunchi la marginea patului si impreuna mainile ptr. rugaciune. Singurele carti care le avem sunt carti crestine si a invatat ca cea mai importanta este BIBLIA, de multe ori vine si imi pune BIBLIA in mana ca sa citesc din ea si sta langa mine, avem o carte de cantari si il slavim Pe Domnul in familie cu copiii alaturi, dimineata baiatul se trezeste primul se da jos din pat si i-a cartea de cantari o deschide de multe ori o tine invers si incearca sa cante si sunt multe alte lucruri cu care Mantuitorul ne-a binecuvatat prin copii. Phihologii spun ca pana la 3 ani mintea copilului se dezvolta cel mai rapid si pana atunci se poate forma un caracter.Am sa spun si de ce multi copii de pastori se pierd pur si simplu pe cale. Un pastor din Timisoara se mandrea de la amvonul Bisericii ca copilul lui tocmai si-a achizitionat un Lamborghini si ca este cineva. Am cunoscut un pastor intr-o Biserica care in ultima vreme de la amvon predica cum face el castravetii murati si ce bun bucatar este iar unul din baietii lui dormea de multa vreme in casa lor cu o fata fara ca sa fie casatoriti acest pastor a ajuns sa fie dat afara din Biserica.Am mers cu tinerii intr-o Biserica si am cunoscut o fata de pastor nu numai pastor dar era mare la Comunitate si ea venea la Biserica cu unghiile vopsite. Ei de aia se pierd multi copii de pastori si nu numai, asa o sa-l piarda si sora pe al ei care a spus ca nu ii interzice toate lucrurile lumesti ca nu stiu ce o sa se intample in viitor ptr. ca ii mai da si putin tufis si numai bine atata firea.Daca crede cineva ca nu se poate sa se cresaca un copil in temere de Domnul numai cu lucruri sfinte atunci sa deschida BIBLIA sa citeasca viata lui Samuel. Multumim frate pentru mesajul din partea Domnului!
Iar pentru fratele care aveti cel mai mare copil de 1 an si 8 luni va asteptam peste 10-15 ani cu sfaturi si experiente cum va cresteti copilul. Banuiesc ca micutul dvs. nici la gradinita nu a iesit si fiind numai cu dvs. aveti posibilitatea sa-l tineti numai de mana. Domnul sa va ajute in hotararea pe care ati luat-o! Si copiii dvs. cand vor fi adolescenti sa va faca mare cinste si sa va rasplateasca toate eforturile care le faceti pentru ei, printr-o viata de adevarati crestini.
Ideal pentru noi este ca aici sa ne sfatuiasca oameni care deja au trecut prin toate etapele impreuna cu copiii lor.
Cand a aparut al trei-lea copil si am vazut ca nu au acelasi caracter,.. si cand mi-am dat seama ca pe cea mare o consideram prea mare ca sa o mai alint si sa o tin in brate (de fapt greseam) ,....atunci am realizat ca sa cresti copii nu e usor.
Atunci am inceput sa-l rog pe domnul sa ma o binecuvantare pt copii mei si o mama care sa fiu cautata cand vor fi mari,....apoi am vazut ca sotul meu fiind tot timpul la munca dadea putina atentie copiilor pt ca era obosit si am discutat cu el despre asta facandul sa inteleaga ca trebuie sa indrepte ceva la comportamentul lui.
Sunt inca mici copii mei, cred ca perioada cea mai dificila este perioada adolescentei,..atunci cand ei vor sa faca ce li se pare ca e bun si eu inca nu m-am confruntat cu asta in familie.
Dar m-am confruntat cu expresiile:" colegii mei fac asa...., colegii mei merg acolo...., colegii mei spun asa...etc. Noi am incercat sa discutam cu ei ca si cum ar fi adulti, am stat cu ei ore intregi dovedindule ca ceea ce fac ceilalti duce la foc si la moarte, iar cei ce cauta sa evite acele comportamente lumesti vor fi rasplatiti in vesnicii. Apoi le-am descris cum e raiul si iadul,....normal ca am facut un tablou impresionant atat al iadului cat si al raiului,....copii nostri ne intreaba mereu cand plecam la Domnul Isus!...
Desi am astfel de copii ma rog zilnic pt ei si tot zilnic le amintesc ca vor fi rasplatiti cu iadul sau cu raiul in functie de cum isi traiesc viata,....insa fiind un mentor al adolescentelor in biserica din care fac parte am inteles ca nu e usor cu ei. Satan nu doarme si pun in inima adolescentilor curiozitatea de a vedea cum e? ce e? si mereu se intreaba de ce e gresit ....etc
Cred ca e bine sa ne amintim de Iacov, toti copii lui au crescut in casa cu el si totusi cati au fost importriva sa nu-l omoare pe Iosif? cati n-au vrut sa-l vanda pe Iosif?....eu prefer sa nu comentez rebeliunea fiilor de pastor pt ca nu se stie copii nostri ce vor face!
Cuvantul lui Dumenzeu spune. 1 corinteni 10:13 " cine crede ca sta in picioare sa ia seama sa nu cada"...
DOMNUL SA NE CONDUCA PRIN DUHUL SAU CEL SFANT PE NOI SI COPII NOSTRI!
Voi enumera doar citeva lucrui care ne vor ajuta sa intelegem cum ne putem creste copiii in pustie:
1. Inredintindu-I silnic in Mina Celui care le este Tata, si care le va purta de grija mai bine ca un parinte pamintesc;
2. Invatindu-I sa duca o viata continua de rugaciune si citire zilnica a Cuvintului care este “viu si lucrator”;
3. Petrecind cit mai mult timp impreuna, si ajutindu-I sa nteleaga ca sint pretiosi si ne pasa de ei si astfel vor vedea dragostea lui Dumnezeu prin noi, si ii vom determina sa ni se “deschida”, adica sa impartaseasca cu noi toate dificultatile si problemele cu care se confrunta.
4. Noi ca parinti sa petrecem cit mai mult timp in rugaciune “pentru vietile copiilor “nostri, chemind Numele Domnului peste ei care este o sinca de aprare in orice vreme, si cel rau nu va avea acces la mintile, inimile, si fiintele lor niciodata.
Cineva spunea ca daca avem grija ca sa le dam toate lucrurile in viata dar nu li-L dam pe Isus Hristos, nu am reusit sa le dam nimic. Domnul Dumnezeu sa ne invete cum sa ne comportam cu aceste “vase “ pretioase – copilasii nostri.