Biserica între sanctuar și casă
Autor: Cristian Ionescu  |  Album: Diverse  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de resursecrestine in 20/11/2011
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi

Unul dintre subiectele cele mai fierbinți în conceptul creștin american cu privire la biserică este alternativa între sanctuar și casă. Această întoarcere la modul de funcționare al bisericii în primele secole prinde tot mai mult teren în mentalitatea dacă nu și în(că) realitatea bisericii americane neoprotestante. Cercetătorul Barna a întreprins un sondaj ale cărui rezultate nu spun prea mult (în opinia mea): 10% dintre creștini declară că au participat la servicii divine acasă la cineva.

Consider că tema este merituoasă din câteva motive:

- Este clar că serviciile religioase oficiale nu mai au impactul spiritual de altădată.

- Presiunea creată pe coordonatele performanței este din ce în ce mai dăunătoare valorilor duhovnicești ale închinării.

- Mutația pe care au suferit-o criteriile de evaluare a succesului a generat daune considerabile încrederii de care se bucură biserica în societate. Aici trebuie menționat că numărul de membri și/sau participanți la serviciile publice devine indicatorul principal al creșterii, ceea ce rezultă într-o diluare a calității spirituale a bisericilor.

- Tensiunile care apar în domeniul administrării finanțelor și facilităților unei biserici preiau locul prioritar al activităților comunității în detrimentul celor spirituale.

- Mai ales în bisericile numeroase este greu de menținut o supraveghere spirituală a membrilor și o grijă specială pentru familii. Pentru acest scop este nevoie de o infrastructură costisitoare, imposibil de întreținut pentru cele mai multe biserici de mărime medie.

- Administrarea bisericilor pe sistemul de departamente (absolut necesare funcționării unei comunități) duce la apariția de conflicte majore în sânul bisericii, mai ales datorită unei aplicații subiective (în context bisericesc) a noțiunii de autoritate.

- Încadrarea bisericilor în sistemul de sanctuar promovează elite în diferite categorii de slujire: pastoral, administrativ, financiar, muzical etc. Acestea intră într-o competiție accerbă cu celelalte sfere de activitate pentru facilitățile bisericii, timpul și resursele alocate.

- Apariția unei nomenclaturi pe platforme de putere, popularitate și sfere de influență care fracturează spiritual biserica.

- Programele bisericești au devenit un mod de afișare similar spectacolelor și concertelor seculare cu care încearcă să concureze în spirit lumesc.

- Toate aceste țesături pun o presiune enormă asupra păstorului unei comunități. El este nevoit să delege majoritatea acestor funcțiuni care la un moment dat îi vor obstrucționa libertatea de a sluji. Pe de altă parte, lipsa de control asupra lor nu îl va scuti de responsabilitatea pentru greșelile altora care în ultimă instanță vor reflecta asupra imaginii sale. Dificultatea de a găsi echilibrul pendulează între un spirit autoritar care va fi etichetat dictatorial și o guvernare relaxată care îi va fi interpretată ca indiferență, indolență sau incompetență.

Odată ce am stabilit problemele cu care se confruntă biserica în forma ei instituționalizată, trebuie să remarcăm faptul că nici sistemul întrunirii în case nu este scutit de necazuri. Apostolul Pavel le scoate în evidență în epistolele sale, mai ales acelea către corinteni.

- Apariția ereziilor nimicitoare, strecurate prin case.

- Lipsa de disciplină în participarea la întrunirile din case (venirea pe rând, așezarea la masă pe rând etc.)

- Lipsa de calitate în ceea ce privește slujirea, în condițiile în care accentul se pune pe nevoia de slujitori (dată fiind fărâmițarea bisericii în celule mai mici) mai mult decât pe chemare (de aceea Iacov spunea ”să nu fiți mulți învățători”).

- Dificultatea de a genera un spirit larg de unitate și a unui concept extins de comunitate. Intimitatea este bună dar nu pe cheltuiala spiritului comunitar.

- Deși se poate asigura o supraveghere constantă a stării spirituale a membrilor unui grup, aceasta poate deveni sufocantă.

- Faptul că oamenii dintr-un grup se cunosc mai bine (poate sunt chiar înrudiți) nu scutește comunitatea de conflicte majore așa cum s-a întâmplat în Corint.

- Imoralitatea este o înclinație a firii pământești nestăpânite care poate da lăstari tot atât de mult într-un cadru intim ca și sub umbrela mai întinsă a unei biserici mari. În biserică, aceste cazuri apar în contextul unor relații mai apropiate la nivel de grup.

- Deși, așa cum menționam la început, impactul serviciilor publice bisericești a scăzut în intensitate, la nivel de case poate fi cel puțin la fel de scăzut. Vizibilitatea este oricum mult mai redusă.

Acestea fiind zise, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva se poate găsi o cale de mijloc. În slujirea mea am constatat câteva limite și deficiențe inerente:

- Majoritatea timpului de slujire a unui păstor se consumă pentru rezolvarea urgențelor (cineva grav bolnav, probleme în familii, mărturisiri…)

- Majoritatea slujirii este concentrată asupra membrilor care apelează la serviciile păstorului.

- În timp se amplifică un spirit de nemulțumire bazat pe percepția că membrii nu sunt slujiți în mod adecvat (”nu am fost sunat, solicitat pentru o întâlnire, vizitat…”)

- O mare parte din timpul și energia păstorului sunt alocate aplanării și rezolvării conflictelor de tot felul.

- Unii dintre cei cărora li se delegă responsabilități spirituale sau administrative fie nu sunt dedicați și cointeresați în măsură egală pentru binele bisericii, fie nu sunt acceptați de membri pentru rezolvarea problemelor lor (majoritatea doresc să fie slujiți direct de păstorul principal), fie nu au tact, creând mai multe probleme decât rezolvă.

- Pretențiile de afirmare în cadrul serviciilor divine sau a pozițiilor de autoritate și responsabilitate în biserică implică o doză foarte mare de diplomație din partea păstorului, care produce o stare acută de extenuare psihică și spirituală.

- Întreținerea slujitorului este biblică (potrivit cu ceea ce le scrie Apostolul Pavel corintenilor și nu numai). Prin aceasta se asigură în primul rând disponibilitatea sa dar și antrenarea întregii sale capacități de pregătire pentru o slujire adecvată. Totuși, în vremea noastră această situație este stigmatizată și considerată drept carierism. Pentru mulți păstori (marea majoritate s-ar fi putut realiza și în alte domenii) este aproape de nesuportat să îndure jignirile frecvente cu privire la salariile lor. Îmi amintesc de un frate care îmi striga acum vreo 15 ani de pe trotuarul celălalt (în timp ce credincioșii se îndreptau spre mașini): ”Frate pastor, rugați-vă și pentru noi ăștia care muncim!…

Probabil că cel mai bun lucru ar fi să găsim o cale hibrid prin care să păstrăm (cu toate avantajele și dezavantajele fiecăreia) atât serviciile divine publice cât și un mod de a strânge rândurile prin părtășia în case, organizată și supravegheată de biserică. În biserica noastră suntem într-o perioadă în care încercăm să vedem dacă se poate. Să ne ajute Dumnezeu!

 

Sursa: popaspentrusuflet.wordpress.com

Am citit şi eu şi am una din cărţile lui Barna...George şi Frank Viola...Creştinism păgân.Recunosc că în organizarea adventă tipic formulată pe districte nu are nimic în comun cu înţelegerea biblică a organizării şi funcţionării în biserică.
În cartea ,,Aici stăm'' de DrSamuel Koranteng Pipim s-a amintit această tentă de aliură nebiblică a tendinţei organizării Conferinţelor advente dar din comoditatea organizării teritoriale după aparent model pionieresc vechi (dar fiind doar comod/meroziene)dar fără de vreo trezire nevidentă.Acum e transformată în minciună clasică diferenţiată clasic că biblic e aşa cum e acum deşi drumul acesta pornit de Conferinţa Generală coboară sinuos înspre metode organizaţionale omeneşti de aproape 100 de ani.
Dar las adventul la coşul de gunoi al istoriei dacă poate fi făcut aceasta măcar în putreziciunile bigotismului lui după un tipar dintr-un lăstar asemănător cu cel iudaic cum el însuşi se încântă sau nu la aceasta.
Pe măsură ce iudaismul se lega de puterea politică romană şi în esenţă folosea mai mult principii tradiţionale..(adventismul repetând în viitor în majoritatea membrilor soarta),ucenicii,adepţii noi Căii Creştine a credinţei au fost alungaţi din sinagogi astfel că a fost nevoie de o pungă a ucenicilor şi de o agenţie proprie de stimulare şi ajutor financiar a celor săraci dintre iudeii rămaşi credincioşi noului model dat din fapte revelatoare şi astăzi.Dar e lumină organizaţională încă şi în Vechiul Testament.
Isaia 4,versetul 5 vorbeşte despre ...locurile lui de adunare...Sionul fiind reprezentat acum de credincioşi de pe suprafaţa întregului Pământ.Aceste binecuvântări speciale de ocrotire în faţa vitregiilor naturii trebuiesc a fi înţelese ca repetându-se istoric după un dat divin fiind necesară înţelegerea ultimă a faptului cu o însemnătate mult mai mare decât de la prima împlinire în timpul proorocilor sau imediat după.Eu spun că Biblia are în sine valenţe de împlinire de mai multe ori în anumite consemnări istorice.Textele din Isaia 4 fiind mână în mână cu o lucrare de sfinţire a comunităţii,a tineretului a necurăţiei vechii Rahele în idolatria instrumentelor tipic mai ales Televiziune,internet,astăzi, ieşirea de sub influenţele idolatre ale internetului fără a jerti aici daruri ci mai bine în biserica din casă zic eu.
Ele vor face ca efectul celor spuse de dvs. de nevoire de acceptare a unui hibrid de folosinţă a păstoririi în biserici şi (sau)bisericii din case a fi foarte comod chiar pentru că harul face lucrul simplu a fi cu mai multă viaţă spirituală decât extravaganţa bisericilor,luxul ei,fiind nulă spiritualiatea când se despart de Hristos cu toate celelalte ornamente şi adaosuri.
Dar toate acestea trebuiesc luate concomitent în înţelegere şi în funcţie de atitudinea statului faţă de aceste locaţii,dat fiind că autoritatea statului şi cerinţele lui sunt mai mari faţă de localul public decât faţă de o casă.Lucrurile variind binenţeles de la stat la stat.
Lucrurile vor varia şi în alt înţeles întrucât cap4 din Isaia este luat în structură de înţelegere şi cu o stare de război a naţiunilor.Cap 3,25.arătând aceasta iar sfinţirea sfiind obligatorie sub înrâurirea Duhului Sfânt pentru ca ocrotirea îngerilor acoperământul puterii lor de apărare să fie peste cei credincioşi cum a fost în pustie.în mijloc de vitregii de război foamete,ciumi.,unele locaţii sunt apărate corect din ambele feluri şi cele din case şi instituţiile de buiserică comunale(unele)Cânt Cânt 8,5..prima parte.
Lupta spirituală din biserici,e altă înţelegere împărţirea ei până la urmă doar în două părţi,neghină -grâu,peşte bun-peşte stricat,sub observare de roade credinţă de noi prin ajutorul luminii spirituale date nouă de îngeri va împărţi local şi regional biserica în funcţie de cât de grupaţi sau majoritari credincioşi sunt sau nu sau pentru pentru a înţelege lupta de a o avea ca instituţie neapărat fie şi pe nedrept fiind ştiut că omul este religios chiar şi în absenţa Duhului Sfânt,ei continuând forma religiei în felul lor în acele locaţii..
Aş mai dori a arăta spre studiul Ieremia 50,4-7..Rătăcirea aceasta a bisericilor,ţine şi de organizarea veche a seminţiilor iudaice...confuzia ,neorganizarea,babilonianismul care este spiritual şi astăzi sunt prezentate clar biblic fiind necesar a se vedea ce spune Biblia despre :originile cauzei risipirii,ce înseamnă trecerea de pe munţi pe dealuri spre exemplu (dacă aş lua în sens de trecere de la locaţie biserică la locaţie comunitate de famile...(deal) cine ar avea ceva de zis şi dacă chiar are care sunt argumentele împotrivă.)Alte întrebări,problematici..:De ce nu s-au mai strâns cele 10 seminţii la Ierusalim.?Împrăştierea sau motivul din negarea teologică de azi a unora a faptului de a mai avea vreun rol cele 10 seminţii peste cei cam 3000 de ani trecuţi de la momentul morţii lui Solomon din duala împărăţie sub Roboam şi Ieroboam până la zilele de astăzi.Toate acestea necesită muncă de studiu,rugăciune,răbdare,reconsacrare nu după înţlesuri deja formulate de cărţi şi teologii,acestea sunt bune doar oarecum pt anumite date istorice.Astfel vom ştii biblic ce să facem cu pungile din case din strângeri nou creştine sau cu bani pentru faceri de bine,ori dacă e nevoie să legăm gura boului faţă de zeciuiala celor ce se întreţin deja singuri.Cât despre tiparul lui Pavel şi eu îl respect muncesc nu cer bani,mă autoîntreţin,dăruiesc şi vorbesc după puterea harului în mine şi în slăbiciunile mele.Mă găsesc să cred că sunt un prefigurat corect al laicului-preot în înţeles biblic,cu credinţa abraamică fără a aştepta mâini de binecuvântare la aceasta.Totuşi nu scot în evidenţă lucrul acesta ca fiind un râvnitor de eventuale poziţi,ci mai degrabă doresc să se regăsească şi alţi laici merituoşi ÎN CREUZETUL de cercetători biblici care să înţeleagă răsplata şi bucuria în responsabilitatea deja rânduită biblic pe care eu deja o simt în încercarea sinceră dea fi un exponent al dorinţei de adâncire în cultură biblică pentru misionarism eficient înregimentând cultură variată,intelectuală,teologică a e diverselor ştiinţe în acelaşi timp cu munca.Acestea şi îndeosebi menţionez muzica,poetica,predicarea,daruri chiar naturale de activităţi în munci obişnuite omeneşti AU ŞI ELE UN ROL ÎN APROBAREA DIVINĂ PE CARE DUHUL SFÂNT O VA FACE ÎNTR-UN FEL ÎN BISERICA LUI ..cândva,undeva ÎN TRUPUL LUI Hristos NELUPTÂND ACUM PENTRU DENUMIREA EI DENOMINAŢIONALĂ .Fac aceasta DIN PRICINA IUBIRII MULTORA BIGOTE A PROPRIULUI IZ RELIGIOS FĂRĂ A LUA ÎN CALCUL ÎNTREGUL ŞI DIVERSITATEA SPECIEI CORPULUI BISERICII.
Apreciez merituozitatea aşezării acestor foarte bine pregătite gânduri şi problematici aici în acest articol al autorului de mai sus.Domnul să nu ne lase până nu vom organiza şi ne vom chiar superorganiza total cum a făcut-o David cu cetele de leviţi ,cântăreţi,preoţi,slujbaşi de stat,etc.Sau Solomon la aşezarea de mese de organizare teritorială a propriului cuib împărătesc sau pentru întâmpinarea vizitatorilor diplomaţiei străine.Darul conducerii stipulat de Duhul Sfânt în cârmuire cu siguranţă se mai găseşte pe undeva fie la o grupare de creştini fie într-un stat sau grup de state,fie fiind nevoie a ieşi la suprafaţă cât mai repede din cauza lipsei arătării slavei dumnezeirii atâta timp în istorie faţă de biserică şi naţiuni.
Dacă în case le vom arăta nu mândria ci duhovnicia în organizare concludentă şi de luat aminte nu ni-e frică decât că se vor pocăi până şi împărătesele sau Doamnele de Fier ale lumiii sau cele bine văzute din soţiile de mare farmec public ale domnilor acestor lumi.Bună i-ar fi credinciosului frica aceasta ca şi a Lui Iona
Şi dacă Biblia ajunge până acolo încât un bun meseriaş este socotit în rang egal cu rolul şi aşezământul scaunului statal unui Împărat,să ne facem bine meseriile pentru a fi Împăraţi în ochii Cerului şi poate niciodată văzuţi aşa de ochii omeneşti,de prieteni,familie sau rude cerul dând celor ce ce luptă la aceasta valorizare cuvenită spiritului de evlavie ce porneşte de la aceasta.
Adăugat în 21/11/2011 de Nabucco
Nota comentatorului...Din cauza oboselii ...s-au strecurat anumite greşeli gramaticale în acordul propoziţional al comentariului ori alte mici substituiri,lipse de consoane ...vocale.O veche meteahnă a mea ajutată şi de scrierea târzie în oboseală,în noapte..dar totuşi aşa destul de firav comentariul ,în înţelegere necesitând corectură din citire doresc a rămâne încă aici .
Adăugat în 21/11/2011 de Nabucco
Statistici
  • Vizualizări: 3939
  • Export PDF: 4
  • Comentarii: 2
Opțiuni