Cu ceva timp în urmă, eram împreună cu un grup de tineri. Nu-mi amintesc prea bine subiectul pe care-l discutam, dar la un moment dat am pus o întrebare cam „indiscretă”: „Care este titlul ultimei cărţi pe care ai citit-o?” S-a aşternut tăcerea. Acea tăcere care exprimă mai mult decât o mie de cuvinte. O tăcere în spatele căreia întrezăreşti o realitate tristă, dureroasă, îngrijorătoare… 

        A trecut prea mult timp de când am răsfoit o carte. Şi pe deasupra, de ce aş face-o? Nu am timp… Nu vreau… Nu mă interesează… Sunt câteva răspunsuri nerostite. Nu mai citim nici cartea de biologie sau de istorie, nu mai citim lecturi suplimentare… Doar suntem creştini. „Eu citesc doar Biblia” ar spune unii. De ce să mai pierd timpul cu altceva?

        Astăzi, practica lecturilor din literatura clasică sau creştină este într-un declin serios. În anul 1993, împreună cu câţiva tineri creştini, am deschis în Hunedoara prima Bibliotecă Creştină din acest oraş. În mod gratuit, ofeream celor interesaţi literatură creştină de calitate. În primii ani, interesul a fost imens. Câteva sute de persoane împrumutau regulat cărţi, erau dornice să cunoască şi să înveţe mai mult. Cred că pentru toate acestea, cartea creştină a fost o binecuvântare. După zece ani, Biblioteca a fost închisă. Motivul este simplu de înţeles: Tot mai puţini oameni îşi fac timp pentru lectură.

        Suntem înconjuraţi tot mai mult de o lume virtuală. O realitate care încearcă să ne acapareze şi să ne asimileze pe fiecare din noi. Suntem înconjuraţi de o generaţie care trăieşte „on line”. Respiră şi se hrăneşte „on line”. Trăieşte într-o lume iluzorie, într-o realitate creată de ei sau de alţii, în care totul se întâmplă la un simplu clik. Relaţiile sunt limitate la convorbirile stereotipe de pe Messenger iar prieteniile se nasc mai repede pe Facebook sau Hi5. Oricum, acolo putem poza cel mai bine în ceea ce vrem noi.

       Sute de ştiri, milioane de informaţii trec zilnic prin faţa ochilor noştri. Într-o secundă, putem ajunge la celălalt capăt al Universului, fără a face nici cel mai mic efort fizic sau intelectual. Un stil de viaţă simplu, plăcut, confortabil… care încet, încet ne distruge: intelectul, caracterul, personalitatea. Întreabă un tânăr care este ultimul site accesat pe Internet, şi va şti să-ţi răspundă. Întreabă-l despre ultima carte citită, ultima biografie, studiu sau devoţional şi vei vedea ce răspuns primeşti. 

        Realitatea pe care am prezentat-o, cred că este reprezentativă în mare parte. Nu aş dori totuşi, să generalizez. Există şi oameni care nu se încadrează în astfel de şabloane. Oameni care ştiu să aprecieze valoarea unei pagini tipărite, care caută mereu să beneficieze de pe urma unei astfel de binecuvântări. 

        Afirmând toate aceste lucruri, nu vreau sub nici o formă să subestimez sau să înlocuiesc cu ceva valoarea Bibliei. Iubesc Biblia şi mă străduiesc să nu las să treacă nici măcar o zi fără să mă opresc asupra adevărurilor scrise în ea. Este Cuvântul lui Dumnezeu. Are autoritate supremă şi finală în viaţa fiecărui credincios. Dar în acelaşi timp, recunosc că Duhul Sfânt are capacitatea de a descoperi lucruri diferite unor oameni diferiţi, în locuri şi perioade diferite. Pe unii, i-a înzestrat cu darul de a aşterne în scris aceste adevăruri, pentru ca şi alţii să beneficieze de pe urma lor. Nici unul din noi nu putem pretinde că ştim sau înţelegem totul. Dar vrem să învăţăm de la alţii. Acesta este modul lui Dumnezeu de a lucra.

        În timp ce se afla în temniţă, Apostolul Pavel îi adresează o rugăminte lui Timotei: „Când vei veni, adu-mi… cărţile, mai ales cele de piele.” (2 Tim.4:13) Probabil făcea referire la anumite scrieri pe care el le studiase în anii anteriori şi din care avea obiceiul uneori să citeze în predicile sale. Pavel a dorit să-şi petreacă ultimele săptămâni din viaţă, studiind cărţile lui preţioase. El a rămas până la capăt un om al studiului.

        William Tyndale, un creştin martirizat în anul 1536, a scris guvernatorului solicitând următoarele lucruri: „…o căciulă mai călduroasă, o bucată de stofă pentru a-mi petici pantalonii… Dar, mai presus de orice, vă rog stăruitor şi implor clemenţa dumneavoastră pentru a vorbi cu procurorul să mi se permită favoarea de a avea Biblia ebraică, Gramatica ebraică şi Dicţionarul ebraic pentru a-mi petrece timpul în studiu”.

        John Wesley a avut o mare pasiune pentru citit şi cel mai mult a făcut-o în şa, în timp ce călărea peste 80 de km. pe zi. Şi-a însuşit astfel cunoştinţe temeinice din cele mai diverse domenii. 

        Eu l-am cunoscut pe Dumnezeu la vârsta de 16 ani. Nu am avut contact cu Biserica sau cu alţi credincioşi. Am fost motivat să citesc Biblia şi să-L caut pe Dumnezeu în urma citirii a două cărţi creştine, singurele pe care le-am avut în acel moment. Acesta a fost instrumentul folosit de Dumnezeu pentru a schimba viaţa mea. O carte bună, o publicaţie de calitate, poate fi o binecuvântare pentru fiecare din noi. Să-i recunoaştem valoarea.

       În acelaşi timp, să nu uităm cuvintele lui C. H. Spurgeon, care afirma: „Dumnezeu nu are nevoie de ştiinţa noastră. Dar cu atât mai mult nu are El trebuinţă de neştiinţa noastră.”

        În loc de concluzie, voi repeta o întrebare: „Care este titlul ultimei cărţi pe care ai citit-o?”