De la aparenţă la esenţă

  A existat o vreme când „cuvântul” reflecta în mod direct caracterul oamenilor, astfel încât oamenii respectaţi erau „oamenii de cuvânt”.  În zilele noastre, „cuvintele” au ajuns să fie dominate de imagini, al căror rol este să transmită un anumit mesaj apelând cu precădere la simţurile noastre.  Ne mulţumim de multe ori să privim la imaginile care ne sunt oferite sub formă de publicitate în fiecare zi pe stradă, la televizor, în reviste sau pe internet prin reţelele de socializare şi parcă prea obosiţi de a cerceta dincolo de imagini, ne înşelăm singuri crezând că doar ceea ce vedem reflectă realitatea. Unul dintre cei mai mari apologeţi creştini ai timpurilor noastre, Ravi Zacharias, spunea cu mare convingere că „umilirea cuvântului din zilele noastre, ne-a sărăcit mai mult decât orice altceva” (Bring Me The Books, Martie 04, 2010).  

Însă, cum am putea vorbi de sărăcie când Facebook, cea mai mare reţea de socializare online din lume, are peste 500 de milioane de utilizatori, dintre care peste 50 % folosesc website-ul zilnic. Datorită ingeniozităţii sale studentul de la Harvard, Mark Zuckerberg, alături de colegii săi, au contribuit la crearea celei mai mari biblioteci vii, unde oameni din toată lumea pot comunica şi socializa unii cu alţii învingând barierele timpului şi ale distanţei geografice. Este însă acest colos, doar aparenţă sau şi esenţă?

Cuvântul în sine „Facebook” se traduce prin Cartea Portretelor, sau Cartea Feţelor, iar scopul iniţial a fost acela de a-i ajuta pe studenţi să ţină legătura cu prietenii şi colegii din liceu. Una din provocările generaţiei facebook constă în distingerea aparenţei de esenţă.  Ce a devenit Facebook? 

Pentru unii a devenit o sursă de venit şi de lansare a afacerii, pentru alţii o lume ideală desprinsă de realitate, pentru unii doar un mijloc de comunicare cu prietenii, pentru alţii, o dependenţă de imaginile şi activităţile altor prieteni sau cunoscuţi. Facebook a devenit şi devine ceea ce urmăreşte fiecare.  

Dar ce se întamplă când ceea ce urmărim devine dependenţă?

De la dependenţă la independenţă

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în 2 Petru 2: 19 b „Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit”.

Modul în care ne raportăm la lucrurile şi persoanele din viaţa noastră, va determina gradul de dependenţă sau independenţă faţă de ele.  Dacă facebook sau orice alt lucru, ajunge să ne stăpanească astfel încât nu mai deţinem controlul asupra alegerilor noastre şi ajungem să gândim şi să acţionăm doar prin prisma acelui lucru, înseamnă că treptat am fost încătuşaţi de dependenţa faţă de acel lucru.  În mod ironic, ne pierdem libertatea de a alege şi motivaţiile, gândurile, sentimentele şi acţiunile noastre devin roabe lucrului de care suntem dependenţi. 

O întoarcere către Cuvântul lui Dumnezeu ne este de folos în identificarea modului corect de raportare la orice lucru din viaţa noastră.   Atunci când Cuvântul lui Dumnezeu reprezintă cântarul pe care ne aşezăm activităţile, timpul, relaţiile, gândurile, sentimentele, motivaţiile etc vom avea o pespectivă corectă şi clară asupra vieţii noastre, asupra alegerilor pe care le facem şi asupra voii lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. 

Cel care ne-a creat ştie din ce suntem făcuţi, ca urmare sfatul Lui pentru noi este „Tu să te ţii în totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul tău” Deuteronom 18:13.  Dumnezeu ştie că orice lucru care ia locul Lui în viaţa noastră, poate deveni idolatrie.  Şi singura noastră dependenţă trebuie să fie numai faţă de El. Când depindem de El şi ne adâncim în Cuvântul Lui, atunci ajungem să cunoaştem adevărata libertate şi să ştim cine suntem cu adevărat.

De la popularitate la identitate

Cine eşti tu pe facebook? 

Aparent, pe facebook poţi fi tot ceea ce îţi doreşti, dar în esenţă, realitatea vieţii tale ar putea fi complet diferită de ceea ce arăţi lumii.  Pe facebook putem părea a fi bogaţi în prieteni şi relaţii, dar în realitate suntem de multe ori săraci în comunicare, îngăduinţă şi iertare. Criza unei identităţi autentice a avut loc şi în alte vremuri şi timpuri, dar ea se regăseşte şi în aşa numita „generaţie facebook”.  Marea provocare a acestei generaţii o reprezintă regăsirea adevăratei identităţi.  Atâta timp cât identitatea noastră se leagă doar de însumarea numărului de prieteni şi relaţii, de mesaje, de călătorii, reuşite etc rămânem foarte departe de esenţa şi sursa identităţii noastre.  Facebook poate să-ţi ofere un spaţiu în biblioteca portretelor, dar nu-ţi va arăta niciodată adevărata identitate.

Singurul care poate să-ţi spună cine eşti cu adevărat şi în care îţi poţi găsi adevărata identitate este Isus Hristos, Cuvântul care „s-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi adevăr” după cum spune Ioan în Evanghelia sa la capitolul 1 versetul 14.  Acest Cuvânt nu sărăceşte, ci îmbogăţeşte prin prezenţa şi puterea Lui transformatoare, astfel încât doar oglindindu-te în El vei ajunge să ştii cine eşti cu adevărat.