Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani 12:2)

Una din definiţiile DEX-ului cu privire la perspectivă este „...aspect al unui obiect văzut din depărtare”. Mă gândesc tot mai des la „perspectiva de sus”, şi anume, oare cum vede Dumnezeu viaţa mea şi a ta, „din depărtare”? Mă gândesc la Iov şi perspectiva „de sus” cu privire la viaţa lui. Nouă acum ne este uşor să vorbim de Iov şi suferinţa lui, de nemernicii lui de prieteni care se credeau înţelepţi, de faptul că Iov a rămas credincios lui Dumnezeu etc, dar când vine vorba de noi, de perspectiva noastră asupra propriei vieţi, cred că majoritatea (nu toţi, e adevărat) suntem falimentari...

Cum îţi vezi tu viaţa? Care e rostul tău pe pământ? De ce mergi la şcoală, la lucru, de ce aştepţi pensia, de ce respiri? Dacă ai răspuns la aceste întrebări, pune baremul de corectare a lui Dumnezeu peste „testul” grilă de mai sus şi vezi ce iese. Cum vede Dumnezeu viaţa ta? Care e rostul tău pe pământ din punctul Lui de vedere? Din punctul Lui de vedere, de ce mergi la şcoală, la serviciu, de ce îţi vine pensia, de ce eşti şomer, de ce respiri?

Îndemnul care vreau să-l lansez aici este să ne străduim să ne însuşim „perspectiva de sus” a lui Dumnezeu în toate aspectele vieţii noastre: creştere, pregătire, necazuri, căsătorie, într-un cuvânt: existenţă. Să înţelegem de ce existăm din punctul Lui de vedere. Mai ales când ne stau în faţă tot felul de provocări: la ce şcoală să merg, unde să mă angajez, la ce biserică să merg, în ce să mă implic etc.

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. (Ieremia 29:11)

Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. (1 Tesaloniceni 5:18)

Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac. (1Ioan 2:17)