Textul acesta 1 Ioan 4.9-10 şi Evanghelia în miniatură, cum este numit textul din Ioan 3.16, precizează că Domnul Isus, Fiul veşnic al Tatălui, a fost trimis să Se nască la Betleem spre mântuirea noastră. Cugetaţi ce gravă a fost decăderea noastră şi ce uimitoare este dragostea lui Dumnezeu, care L-a trimis chiar pe Fiul Său să ne mântuiască!

   Sărbătoarea naşterii Domnului Isus Cristos e o sărbătoare a trimiterii. Noi Îl sărbătorim pe Cristos Domnul, Preaiubitul Fiu al Tatălui, trimis să mântuiască, nu pe moş Crăciun, personaj de minciună, un zeu născocit să fure banii, care ar trebui să-I fie închinaţi Celui ce a fost trimis din cer, şi să fure toată atenţia şi gloria pe care le merită numai binecuvântatul nostru Mântuitor. Şi vai, câţi creştini îi mint chiar pe copiii lor cu acest nume, care nici nu ar trebui să fie pomenit între noi. O, de ne-am da seama de amăgirile subtile ale Satanei! Nu, aceasta nu este sărbătoarea Crăciunului, ci este sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. E bine să ne corectăm vocabularul.

   Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său

   Faptul acesta îl sărbătorim. El nu a trimis un înger, un serafim, un heruvim sau un arhanghel, fiinţe cereşti de mare putere, ci pe Cel Preaslăvit de întreg cerul, pe unicul Său Fiu. Ce limbă omenească ar putea să-L descrie? El avea o slavă de nedescris mai înainte de a fi lumea. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. Sunt uimit: Dumnezeu în iesle! El este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Lumină din Lumină" şi a fost trimis El, Perla cerului, în gunoiul pământului; El, Cel profeţit de toţi profeţii Vechiului Testament, cum ar fi trebuit să fie bine primit şi cinstit de toţi păcătoşii pământului! Dar S-a născut în grajd la marginea Betleemului şi a fost culcat pe paie în iesle, căci lumea nu a avut şi nu are loc pentru El. "A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit." A venit, fiindcă a fost trimis de Tatăl.

   Cauza trimiterii

   De ce L-a trimis Dumnezeu? Având în vedere cine este El, ne dăm seama că a fost ceva foarte grav cu lumea noastră, încât a trebuit să-L trimită chiar pe El. O cauză mare cere o trimitere mare. Biblia defineşte această cauză în cuvintele: "să nu piară". Lumea era sortită pierzării, căci orice păcat este un act de neascultare, de rebeliune faţă de Dumnezeul cel Preaînalt.

   Noi l-am ascultat pe Satana, ne-am asociat cu el şi urma ca pentru veci să fim cu el în groaznicele chinuri ale iadului, căci "plata păcatului este moartea."

   O, binecuvântată fii în veci, Dragoste Divină, Milă Dumnezeiască! Vreau să cuget adânc la această Milă întrupată, să o preţuiesc, să o ador, deşi e neprimită, ba chiar dispreţuită de mulţi. Datorită acestei Mile, eu am părăsit calea păcatului, drumul ce ducea la iad. Da, Dumnezeu, în dragostea Sa, a dorit ca lumea să nu piară, de aceea L-a trimis pe El.

   Scopul trimiterii

   Măreţ scop! Apostolul Ioan ni-L destăinuie în Evanghelia sa, redând cuvintele spuse de Domnul Isus Însuşi lui Nicodim: "Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El." Dumnezeu ştia că Fiul Său nu va fi acceptat, că va fi batjocorit, scuipat, biciut şi răstignit pe cruce. Şi totuşi L-a trimis. El trebuia să fie Jertfa de ispăşire, să sufere pedepasa mea şi a ta, ca noi să putem fi mântuiţi. El este singurul Mântuitor. O, ce Minunat Mântuitor avem! Mântuitor trimis de Dumnezeu, Mântuitor care a luat locul meu în osândă, ca eu să pot lua un loc cu El în glorie. O, Mântuitor scump, Domnul meu, binecuvântat fii în gândirea mea, în vorbirea mea şi în trăirea mea de zi cu zi, căci ai realizat gloriosul scop al Tatălui, săvârşind o mântuire valabilă pentru întreaga lume, o mântuire de toate păcatele şi pentru toţi păcătoşii Terrei.

   Şi noi suntem trimişi

   După înviere, Domnul Isus a zis: "Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi." Mântuirea este săvârşită. Dar azi sunt atâţia care nu cunosc această mântuire. Sărbătoresc Naşterea Domnului, dar ei nu sunt mântuiţi. Ei nu-şi dau seama de înspăimântătoarea cauză care L-a determinat pe Domnul Isus să vină la noi. Oare noi ne dăm seama? Când bogatul a ajuns în iad, el a dorit ca Avraam să îl trimită pe Lazăr ca misionar, să le adeverească că există iad şi că drumul lor îi duce la iad. Auzi, un păcătos ajuns în iad dorea să-l trimită pe Lazăr ca misionar, pentru fraţii săi să nu ajungă în acel loc de chin, deci să-şi schimbe urgent drumul. Dacă ne dăm seama de grozăvia iadului, ar trebui, şi eu şi tu, să facem totul ca fraţii noştri să nu ajungă acolo.

   Noi suntem trimişi nu de cineva din iad, ci de Însuşi Domnul Isus, care a săvârşit mântuirea noastră. Tu Îl asculţi? Stai şi cugetă. Oare dacă ai vedea tu în realitate flăcările iadului, ai putea fi nepăsător? Sau dacă ai zări numai în parte gloriile cerului nu ai striga în gura mare despre mântuirea Domnului, chiar la această Sărbătoare?

   O, Doamne, care ai venit şi ai suferit în lumea noastră, ca să ne mântuieşti, ajută-ne, prin Duhul Sfânt, să Te ascultăm, să vestim mântuirea Ta, ca apoi toată veşnicia să ne fie o măreaţă Sărbătoare cu Tine în glorie!