Dăruirea mea

   Dăruirea Lui a determinat dăruirea mea. Am fost biruit de dragoste, nu am putut altfel. Preotul Traian Putin ar fi vrut altfel. Judecătorul magistrat al Curţii magistrale din Timişoara ar fi vrut altfel. Dragostea e mai tare ca moartea. Glorie Lui! El a meritat întreaga mea viaţă: gândirea mea, vorbirea mea, vieţuirea mea, dragostea mea, puterea mea, timpul meu, dibăcia mea, talentele mele, banii mei, lucrarea mea, osteneala mea, suferinţa mea, totul al meu. De fapt, totul al meu este de la El. Eu sunt un zero. El e totul. Şi El m-a învăluit în har, încât niciodată nu-I voi putea mulţumi îndeajuns. El este Sărbătoritul inimii mele, El este Domnul meu. Planul Lui este planul meu. Câmpul Lui este holda mea. Dorinţa Lui este dorinţa mea, ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să ajungă la cunoştinţa adevărului. Şi spre atingerea acestei ţinte nimic nu e prea mult.

   Dar spre atingerea acestei ţinte, El a pus Duhul Său cel Sfânt în viaţa mea, aşa că nimic nu e prea greu, nimic prea mult. Am experimentat aceasta în atâtea rânduri. Eram obosit, extenuat, mi se părea că mă prăbuşesc, dar puteri nepricepute coborau în neputinţele mele. Am devenit conlucrător cu El. Şi e minunată această slujire! Eu nu am nimic, dar El are totul: şi timp şi bani, şi oportunităţi şi ajutoare şi împliniri. Eu nu pot nimic, dar El poate totul. Fără să fac eu planuri, doar constat că ele sunt făcute deja şi eu sunt purtat spre împlinirea lor. E un mare har să atârni de Domnul şi să fii la îndemâna Duhului Sfânt, trimis să ne călăuzeascîă în tot adevărul. Dar azi aşa puţini ţin cont de Duhul Sfânt. Au devenit raţionalişti. Ei ştiu totul, nu mai au nevoie de Duhul Sfânt. Doamne, ai milă!

   În călătoria misionară între 8 şi 22 octombrie 2002, Domnul mi-a oferit prilejul la Bucureşti să stau de vorbă cu seminarişti, la Turnu-Severin cu vreo 50 de fraţi lucrători din Oltenia; la Caransebeş cu peste 50 de fraţi lucrători din Banat; la Arad cu vreo 40 de fraţi lucrători din jur; la Suceava cu vreo 10 fraţi lucrători din Bucovina: la Chişinău cu vreo 40 fraţi lucrători în Basarabia. Şi Domnul mi-a dat prilejul să vestesc Evanghelia în România în bisericile din Turnu Severin, Reşiţa, Timişoara, la Firiteaz în căminul cultural, la Arad Speranţa, la Arad Grădişte, Făgăraş, Suceava. Apoi am trecut în Republica Moldova şi am predicat în biserica din Antoneşti, în biserica Sfânta Treime din Chişinău şi în biserica Isus Salvatorul din Chişinău. Un număr frumos de suflete, a căror evidenţă e ţinută sus, s-au predat Domnului, căci El nu ne răsplăteşte după evidenţa noastră, ci după evidenţa Sa. De aceea, El merită toată lauda şi închinăciunea.

   Aici, la Societatea Misionară "România pentru Cristos", într-un trimestru trecut, nu ne-au ajuns banii să-i plătim pe cei vreo 150 de lucrători ai societăţii noastre misionare. A fost singura dată în 12 ani de lucare. Atunci, fr. E.B. secretarul societăţii noastre, a depus 10 mii dolari în contul nostru. dar nici aceştia nu au putut acoperi golul rămas. Am mai tăiat din ajutoarele acordate unora din România, dar tot nu se ajungeau banii. Atunci, fratele B. a donat vreo nouă butoaie de miere care s-a vândut şi s-a completat suma. Domnul îi va răsplăti fratelui cu o măsură îndesată şi îi va face parte de miere în veşnicie. Spun aceasta nu ca o laudă pentru fr.B. ci ca o dovadă că Domnul Îşi poartă de grijă de lucrarea Sa. Noi nu suntem decât ispravnici ai harului Său.

   Lucrarea sfântă are nevoie de bănuţul nostru. Domnul Isus, născut la Betleem, merită nu numai viaţa noastră, ci şi banii noştri şi toate ale noastre.

   Daţi-I Slavă!