Întrucât credea că suferinţa era o parte a vieţii creştine trăite în credincioşie, Pavel a analizat motivaţia acestei stări de lucruri. Propria trăire a suferinaei l-a atras profund pe căile iubirii lui Dumnezau faţă de copiii Săi. De exemplu, a învăţat că Dumnezeu foloseşte suferinţa pentru a ne înţărca de la încrederea în sine şi pentru a ne determina să ne bazăm numai pe El. După suferinţa din Asia Pavel spune: "Căci nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterea noastră, aşa că nici nu mai aveam nădejde de viaţă. Ba încă aveam în noi înşine sentinţa morţii, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu, care învie morţii."

   Acesta este scopul universal al lui Dumnezeu pentru toţi creştinii care suferă: mulţumire în Dumnezeu şi mai puţină satisfacţie în lume şi în sine. Nu am auzit niciodată pe cineva să spună: "Cele mai profunde lecţii pe care le-am învăţat au venit prin vremuri de linişte şi comfort."

   Am auzit însă mulţi sfinţi spunând: "Fiecare pas semnificativ înainte în înţelegerea profunzimilor iubirii lui Dumnezei şi în adâncirea relaţiei cu El a venit prin suferinţă."

   Malcom Muggeridge, ziaristul creştin care a murit în 1990, a vorbit pentru aproape toţi creştinii biblici serioşi, care au trăit îndeajuns pentru a se trezi din visarea la o lume fără suferinţă, atunci când a spus:

   "Contrar cu ceea ce s-ar putea aştepta de la mine, privesc înapoi la acele experienţe care au părut deosebit de dezolante şi dureroase cu o satisfacţie specială. Într-adevăr, pot spune cu o sinceritate deplină că fiecare lucru pe care l-am învăţat în cei şaptezeci şi cinci de ani ai existenţei mele, tot ceea ce mi-a lărgit perspectiva şi mi-a luminat existenţa a venit prin necazuri şi nu prin fericire, fie urmărită, fie atinsă. Cu alte cuvinte, dacă ar fi vreodată posibil să eliminăm necazurile din existenţa noastră pământească cu ajutorul vreunui medicament sau a altor invenţii medicale ..., rezultatul nu ar face viaţa mai plăcută, ci prea banală sau trivială pentru a putea fi îndurată. Desigur că aceasta este semnificaţia crucii lui Hristos, iar ceea ce m-a atras în mod irezistibil la Hristos a fost tocmai această cruce."

   Samuel Rutherford spunea că atunci când a fost aruncat în temniţele suferinţei şi-a amintit că întotdeuna marele Împărat Şi-a păstrat vinurile acolo. Charles Spurgeon spunea că "cei care se scufundă în marea necazurilor scot la suprafaţă perle rare."