Când Hristos a văzut în ochii ucenicilor Săi lumina înţelegerii şi semnul hotărârii, - atunci El le-a dat semnalul începerii şi asigurarea izbânzii. De acum, ei trebuiau să ştie numai două lucruri. Că, oricât de grea şi de lungă ar fi lupta care începe şi oricât de mulţi şi puternici vor fi vrăjmaşii lor, şi oricât de multe vor fi pierderile, vânzările şi înfrângerile prin care va trebui să treacă ei, - biruinţa este asigurată. Triumful este hotărât. Finalul este sigur: nici unul dintre ei să nu se îndoiască, în nici o încercare, să nu se teamă de nici o înfrângere, să nu descurajeze în nici o stare.

   Fraţii mei şi surorile mele din marea şi biruitoare Oaste a Domnului Iisus Hristos, aceste două adevăruri, numai aceste două dumnezeieşti şi puternice adevăruri să le ştim şi noi, să le ştiţi şi voi până la moarte.

   Hristos nu ne-a spus că în lume nu vom avea de trecut prin ape mari, tulburi şi reci, sau prin cuptoare de foc cu flăcări necruţătoare şi cumplite, ci dimpotrivă. Dar ne-a spus că, prin toate acestea, El va fi cu noi, ca să ne scape. Că El va face ca flăcările să nu ne poată arde, valurile să nu ne poată îneca, vrăjmaşii să nu ne poată nimici. Şi la capătul rânduit, biruinţa noastră va fi sigură, veşnică.

   Cu aceste două încredinţări să începeţi. Şi cu ele să sfârşiţi, cu ele să cădeţi şi să vă ridicaţi, cu ele să plângeţi şi să cântaţi, să mergeţi şi să veniţi, să semănaţi şi să pliviţi, să mustraţi şi să încurajaţi, să vă întâlniţi şi să vă despărţiţi, să vă culcaţi şi să vă sculaţi, să plecaţi şi să vă întoarceţi, să muriţi şi să înviaţi.

   Vrăjmaşii să le vadă tăria acestora totdeauna în voi, prietenii să le vadă frumuseţea, iar Hristos să le vadă roadele. Ele să ne fie sabia şi scutul în toate luptele noastre, ele să fie hotârârea şi bucuria noastră, ca ele să ne fie Nădejdea şi slava în Înviere, iar apoi Cununa şi Răsplata în Veşnicie.

   În orice lucrare a Evangheliei lui Hristos ucenicul trebuie să facă totdeauna aşa cum a făcut Domnul: Cuvântul trebuie urmat de rugăciune. Deci ori de câte ori staţi de vorbă cu un suflet sau cu mai multe, - rugaţi-vă pentru cei cu care aţi vorbit. Ori de câte ori împărţiţi Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor, rugaţi-vă fierbinte şi puternic pentru ei, încheiaţi totul cu rugăciune către Tatăl Ceresc pentru mântuirea, pentru unitatea şi pentru slava celor cu care aţi vorbit.