Nerăbdarea - ca roadă?
Nerăbdarea, este egoismul, firea strecurată între noi şi Dumnezeu, este imperativul şi indicaţiile pe care le dăm Creatorului; este marginea, îngustimea relaţiei noastre cu Domnul, este chiar sfârşitul dialogului nostru cu Domnul, când încă nici n-am început să ne rugăm.
Este "eul" nostru care sufocă şi nu lasă desăvârşirea planului Lui, în viaţa noastră.
Este timpul pierdut înaintea Domnului când credem căci I-am spus aşa multe, despre noi de parca Lui, I-ar fi ceva nedescoperit!
Este autofurtul personal, în lipsa de răbdare a planului Lui, pentru noi. Nerăbdarea, este o mare neruşinare, jignire, căci înainte de a-L lăuda, binecuvânta şi preamări, cerem drepturile care credem căci ni se cuvin, aşa cum a cerut şi... fiul risipitor.
Cine are de pierdut în această situaţie? Noi, fiii risipitori!
Nerăbdarea, este duşmanul prieteniei noastre cu Domnul, este pofta eului, nesatisfăcută niciodată; este buruiana ce vrea să ''mănânce dreptul de întâi născut al roadei Duhului Sfânt. ''
Alexandrina Tulics
Domnul să vă lumineze mai departe !