Recent, o colegă de serviciu m-a rugat să-i povestesc cât pot eu de amănunţit cum  se desfăşoară în adunarea la care merg eu, închinarea înaintea Lui Dumnezeu. Am încercat, aşa cum Domnul mi-a ajutat să o fac să înţeleagă în ce anume constă de exemplu, slujba de duminica dimineaţa. Acasă, am început să mă cercetez şi parcă tot gânduri de mustrare îmi veneau că am omis multe... şi aşa de rău îmi părea... Şi apoi, mă gândeam că uneori, unii dintre noi, mai rostim fraze de genul: "Azi parcă nu a fost hrană în popor, parcă nu a fost har în cutare predică ori cântare."

   Oare chiar aşa să fie? Şi Dumnezeu mi-a pus pe inimă să fiu "ochi şi urechi" să iau bine seama la tot ceea ce se spune, la tot ceea ce se face; "înarmată" cu caiet şi pix, cu rugăciune ca Domnul să-mi ţină mintea trează, am decis să văd, să simt prin ochii credinţei ceea ce Dumnezeu aşează înaintea poporului, având convingerea că este cu neputinţă ca în Casa Domnului să nu existe bucate pentru fiecare suflet în parte. Primim oare noi oaspeţi în casa noastră fără a le pune ceva înainte? (pământeşte vorbind!)

   Un psalm al lui David spune: "În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul" (Psalmul 138.3) iar altul "El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând." (Psalmul 107.9); iată că Domnul în adunarea sfinţilor, presară mană cerească! El este Acela care satură după dorinţă! Atunci înseamnă că noi suntem cei vinovaţi, că în noi nu există dorinţa de "a întinde mâna" spre ceea ce ni se oferă, că, de fapt, noi nu dorim să fim săturaţi?

   Cu caietul în faţă, am început să aştern pe foile albe cât am putut eu de bine: Slujba din Casa Domnului.

   Fac parte dintr-o adunare cu aproximativ optzeci de membrii activi şi-I mulţumesc Domnului pentru fraţii şi surorile cu care El a îngăduit să am părtăşie dar mai ales pentru veteranul, fratele păstor cu onorabila vârstă de 85 de ani! 

   Încăperea adunării este segmentată în 5 "fragmente"; partea fraţilor, partea surorilor, partea tinerilor şi partea copiilor, ultimile două încadrând amvonul, locul de unde se predică Cuvântul Domnului.

  La ora nouă, slujba din duminica ce a trecut a început cu cântarea: "Isuse, dintre toţi Te aleg". La intonarea ultimei strofe întreaga adunare se ridică în picioare, după care, un frate adresează un cuvânt de bun venit în Casa Domnului. Slujba este împărţită de regulă în ora de rugăciune urmată de o jumătate de oră de studiu biblic, apoi lauda individuală sau în grupuri a celor prezenţi şi ora de evanghelizare.

 Pentru ora de rugăciune sunt invitaţi să slujească Domnului încă doi fraţi (în afara celui care a deschis slujba). Un frate este numit ca să ceară binecuvântarea Domnului peste tot ceea ce se va face în această zi. După rugăciunea fratelui, cel care conduce ora de rugăciune, citeşte un text, acum, Isaia, capitolul 12 (folosesc prezentul pentru o introducere activă în programul de atunci) după care, cu toţii ne plecăm pe genunchi înaintea Domnului în rugăciuni personale de mulţumire. La încheierea rugăciunii, cântăm cu toţii: "Cântăm, cântăm şi ne rugăm; Mărire Ţie, o, Doamne-n veci; Mărire Ţie!" 

   Primul frate ne îndeamnă să credem că Dumnezeu este chiar în mijlocul nostru! El ne îmbărbătează şi tot El ne mustră. El ne dă şi voinţa şi înfăptuirea, căci toate prin El şi de la El sunt. Ne aminteşte ce înseamnă trăirea prin rugăciune neîncetată. Primim îndemn pentru următoarea rugăciune, ca ea să fie făcută pentru toţi cei necăjiţi din poporul Domnului dar şi pentru copiii orfani, pentru copiii cu handicapuri, pentru cei aflaţi în cărucioare (fratele lucrează la un centru de copii cu handicap) şi să mulţumim pentru copiii noştrii sănătoşi; "Afară e nevoie de multă lumină din partea noastră, cei din lume privesc spre noi continuu, eu am observat cum zilnic sunt urmărit în toate acţiunile mele de ceilalţi colegi necredincioşi ori  credincioşi "în felul lor." 

   Celălat frate ne aminteşte câteva versete din Psalmul 32: "De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui." "Nu există salvare la Dumnezeu dacă nu vom da afară toţi dumnezeii străini!" adaugă fratele vorbitor. Se citeşte din Ieremia, capitolul 4:"Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea mea, nu vei mai rătăci".

   Ora de rugăciune continuă prin mijlocirea a doi fraţi şi două surori; urmează o cântare de laudă a corului de tineri, după care cântăm cu toţii: "Jos la picioarele-Ţi stau adânc plecat; În prezenţa Ta sunt îngenunchiat; Nu-i chemare mai mare, nu-i altă onoare, decât să înghenunchezi la Tronul Său; Copleşit de uimire, scăldat în iubire, eu trăiesc doar pentru a Te lăuda!"  

   Suntem apoi îndemnaţi să-L lăudăm pe Domnul necontenit, să ne rugăm pentru a fi creştini veritabili, analizându-ne fiecare în dreptul lui şi încercând să pricepem ce înseamnă cuvântul CREŞTIN, adică să călcăm pe urmele Domnului Isus Cristos! Să ne desţelenim un ogor nou şi să nu semănăm nicidecum între spini! Să înţelegem căci nu-i de glumit cu Cuvântul Domnului ( se face o paranteză cu un mic exemplu: un elev se presupune că studiază în cei patru ani de liceu, dar aflat în faţa examenului de bacalaureat el nu ştie mai nimic!). Ultima rugăciune este făcută pentru bolnavii din poporul Domnului, se aduc pe nume cei aflaţi în suferinţă, se fac anunţuri pentru bolnavii care au fost vindecaţi, apoi suntem sfătuiţi să ne rugăm şi pentru copiii noştrii având în vedere că de boala trupească se ocupă Domnul, dar să cerem cu credinţă stăruitoarea şi vindecarea bolilor sufletului; să avem în vedere tineretul Casei aflat în mari pericole datorită vremurilor în care trăim. Se citeşte de la pagina 971, Marcu, capitolul 8, versetele 22-26  "Vindecarea unui orb la Betsaida"; Ne plecăm capetele într-o rugăciune comună după îndemnurile primite.

   Cântăm cu toţii: "Nu-I prieten lui Isus asemenea, Nimenea, nimenea; Nimeni nu poate ca El vindeca, Nimenea, nimenea....." 

   Un suflet mulţumeşte Domnului pentru ora de rugăciune iar un altul cere binecuvântarea pentru studiul biblic din calendarele noastre: O jertfă mai bună - Evrei, capitolul 10, v.4-18, cu versetul de aur 10.14. Textul este citit cu atenţie pe versete, fiecare verset de altcineva - participă întreaga adunare, sunt implicaţi în mod deosebit copiii şi tinerii care sunt apoi rugaţi să caute trimiteri şi să le citească. Se dau explicaţii din text precum şi din trimiteri; la sfârşit copiii spun pe de rost versetul de aur după care din nou se mulţumeşte Domnului pentru ceea ce ne-a învăţat din textul respectiv.

   Cântăm cu toţii: "Numai harul, Numai harul, Mă păstrează neîncetat; El mă face, El mă ţine credincios cu adevărat...."

   Urmează programul de laudă, fiecare cu ceea ce a pregătit şi doreşte să aducă pe altarul de jertfă ca mulţumire, de la copilaşii cei mici care abia au învăţat să vorbească până la cei mai vârstnici. Corul celor mici intonează: "Dumnezeu e dragoste"..."

   Tinerii cântă: "Aşa vorbeşte Domnul care te-a întocmit; Sfântul lui Israel care a biruit; prin ape de vei trece Eu te voi salva; Focul nu te va arde când lupta este grea...."

   Urmează ora de evangheliazare. Cerem cu toţii sprijinul Domnului în a-I putea înţelege mesajul, Îl rugăm să ne vorbească prin Cuvântul Său. Se citeşte din Eclesiastul capitolul 1, v.-12-18.

   Suntem îndemnaţi printre altele, să căutăm să investim pentru Domnul, să investim în Banca Cerului! Pe pământ, totul este deşertăciune, lucrurile cu adevărat frumoase le găsim într-un singur loc. Cea mai mare investiţie este cea pentru suflet. Ceea ce ţine, este ceea ce am făcut în Hristos. Clipa, trăieşte-o pentru Hristos!

   Ca o concluzie a tuturor învăţăturilor şi îndemnurilor, fratele pastor punctează "ideile principale" şi aduce în faţa poporului câteva descoperiri. La sfârşit, ne îndeamnă pentru o rugăciune stăruitoare după Duhul Sfânt, după umplerea cu Duhul Sfânt; mulţumim Domnului cu toţii pentru slujba din această zi pentru tot ceea ce ne-a dat, pentru tot ceea ce am primit.

   Acestea sunt "parte" din bucatele miezoase pe care Domnul ni le-a întins. Nu-i aşa că El satură după dorinţă?

   Slăvit să fie Domnul!