În Ioan 3.3, Iisus i-a spus lui Nicodim: "Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu!" Când a spus aceste cuvinte, El ne vorbea tuturor. Nicodim nu era un caz deosebit. Noi trebuie să fim născuţi din nou, altfel nu vom vedea Împărăţia lui Dumnezeu. Asta înseamnă că nu vom fi mântuiţi, nu vom face parte din familia lui Dumnezeu şi nu vom merge în cer. Iar dacă nu suntem născuţi din nou, vom merge în iad. Iată ce spune Iisus mai departe în acest capitol despre persoana care nu crede în Hristos: "Mânia lui Dumnezeu rămâne peste el" (Ioan 3.36). Acest subiect este cât se poate de serios. Iisus foloseşte cuvinte dure pentru realităţi dure. Aşa se comportă dragostea. Opusul acestui comportament se numeşte mângâierea orgoliului personal.

   Nicodim era unul dintre farisei, conducătorii evrei cei mai religioşi. În Matei 23.15 şi 33, Iisus le-a spus: "Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai mult un fiu al Iadului decât sunteţi voi! Şerpilor! Pui de vipere! Cum veţi scăpa de condamnarea la Iad?" Prin urmare, subiectul naşterii din nou nu este unul lipsit de importanţă. Ci este esenţial. Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

   NAŞTEREA DIN NOU ESTE TULBURĂTOARE

   Întrebarea pe care o punem în acest capitol este: ce se întâmplă la naşterea din nou? Înainte de a încerca să răspund la această întrebare, vreau să menţionez o preocupare sinceră a mea referitoare la modul în care sunt înţelese aceste capitole. Sunt conştient de faptul că aceste capitole vor fi tulburătoare pentru mulţi - tot aşa cum cuvintele lui Iisus sunt tulburătoare pentru noi, din nou şi din nou, dacă le luăm în serios. Există cel puţin trei motive pentru această stare de lucruri.

   În primul rând, învăţătura lui Iisus despre naşterea din nou ne confruntă cu starea noastră deznădăjduită din punct de vedere spiritual, moral şi legal în absenţa harului regenerator al lui Dumnezeu. Înainte de naşterea din nou suntem morţi din punct de vedere spiritual. Suntem egoişti şi rebeli din punct de vedere moral.  Suntem vinovaţi din punct de vedere legal înaintea legii lui Dumnezeu şi ne aflăm sub mânia Lui. Atunci când Iisus ne spune că trebuie să fim născuţi din nou, El ne spune că starea noastră actuală este deznădăjduit de neascultătoare, coruptă şi vinovată. Astfel că suntem tulburaţi de faptul că Iisus ne spune că trebuie să fim născuţi din nou.

   În al doilea rând, învăţătura despre naşterea din nou este tulburătoare pentru că se referă la ceva ce ni se întâmplă, nu la ceva ce facem noi. Ioan 1.13 accentuează lucrul acesta. Textul acesta spune despre copiii lui Dumnezeu că sunt "născuţi nu din sânge, nici din voia firii, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu." Dumnezeu este cel care produce naşterea din nou, nu noi. Petru accentuează acelaşi lucru: "Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care, după marea Lui îndurare, ne-a născut din nou" (1 Petru 1.3).

   Nu noi suntem cauza naşterii din nou. Toate lucrurile spirituale bune pe care le facem sunt un rezultat al naşterii din nou şi nu cauza naşterii din nou. Asta înseamnă că naşterea din nou este luată din mâinile noastre. Noi nu o putem controla. Şi astfel, ea ne confruntă cu neajutorarea noastră şi cu dependenţa noastră absolută de Cineva din afara noastră. Lucrul acesta provoacă tulburare. Ni se spune că nu vom vedea Împărăţia lui Dumnezeu dacă nu suntem născuţi din nou. Şi ni se spune că nu putem determina naşterea noastră din  nou.

   Aşadar, al treilea motiv pentru care învăţătura lui Iisus despre naşterea din nou este tulburătoare este acela că ea ne confruntă cu libertatea absolută a lui Dumnezeu. Despărţiţi de Dumnezeu, noi suntem morţi din punct de vedere spiritual în rebeliune şi egoism. Din fire suntem copii ai mâniei (Efeseni 2.3). Rebeliunea noastră este atât de profundă, încât nu putem nici detecta şi nici dori slava lui Hristos în Evanghelie (2 Corinteni 4.4). Prin urmare, dacă vrem să ne naştem din nou, lucrul acesta va depinde exclusiv şi în mod suprem de Dumnezeu. Decizia Lui de a ne aduce la viaţă nu va fi o reacţie la ceva ce facem noi, ca şi cadavre spirituale, ci ceea ce vom face noi va fi ca o reacţie la faptul că El ne va fi adus la viaţă. Pentru cei mai mulţi oameni, lucrul acesta este tulburător, cel puţin la început.