La naşterea din nou nu primeşti o religie nouă, ci o viaţă nouă. Primele trei versete din Ioan 3 spun: "Între farisei era un om pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor. Acesta a venit la Iisus noaptea şi i-a zis: "Rabbi, ştim că eşti un învăţător Care a venit de la Dumnezeu. Căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Iisus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu!"

   Ioan se asigură  că ştim că Nicodim era un Fariseu şi un conducător al evreilor. Fariseii erau cel mai riguros grup religios dintre evrei. Iisus îi spune acestui om în versetul 3: "Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu!" În versetul 7 i se adresează şi mai personal: "Trebuie să vă naşteţi din nou." Prin urmare, unul dintre lucrurile pe care Ioan vrea să le sublinieze este acesta: nici măcar întreaga religiozitate a lui Nicodim, nici studierea fariseică, nici disciplina şi nici păzirea legii, nu pot înlocui nevoia trecerii prin naşterea din nou.

   Nicodim, la fel ca şi noi, nu are nevoie de religie, ci de viaţă. Motivul pentru care se vorbeşte despre naşterea din nou este că naşterea aduce o nouă viaţă în lume. Într-un anume sens, desigur, Nicodim este viu. Respiră, gândeşte, simte şi acţionează. El este un om creat după chipul lui Dumnezeu. Din punct de vedere spiritual însă, el este nenăscut. Are nevoie de viaţă, nu de alte activităţi religioase sau de mult zel religios. Pe acestea, el le are din belşug.

   Amintiţi-vă ce i-a spus Iisus în Luca 9.60 omului care dorea să amâne urmarea lui Iisus pentru a-l putea îngropa pe tatăl său. Iisus a spus: "Lasă morţii să-şi îngroape morţii." Lucrul acesta înseamnă că există oameni morţi din punct de vedere fizic, care trebuie să fie îngropaţi. Şi există oameni morţi din punct de vedere spiritual care îi pot îngropa. Cu alte cuvinte, Iisus se referea la oameni care trăiesc în jurul nostru aparent vii, dar care sunt morţi. În pilda despre fiul risipitor, tatăl spune: "Acest fiu al meu era mort şi trăieşte iarăşi" (Luca 15.24).

   Nicodim nu avea nevoie de religie; avea nevoie de viaţă - viaţă spirituală. La naşterea din nou este creată o viaţă care nu exista înainte.

   Viaţa nouă apare la naşterea din nou. Aceasta nu este activitate religioasă, disciplină sau decizie. Aceasta înseamnă crearea vieţii. Aceasta este prima modalitate de a descrie ce se întâmplă la naşterea din nou.