În acest capitol, vreau să fac o legătură esenţială între a fi născut din nou de către Duhul şi a avea viaţă veşnică prin credinţa în Iisus. Până acum am văzut că ceea ce se întâmplă la naşterea din nou este lucrarea Duhului Sfânt de a crea viaţă acolo unde nu exista viaţă. În Ioan 6.63 Iisus spune din nou: "Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic."

   Dar Evanghelia după Ioan mai clarifică un lucru: Iisus însuşi este viaţa pe care o dă Duhul Sfânt. Sau am putea spune: viaţa spirituală pe care o oferă, doar în legătură cu Iisus. Unirea cu Iisus este modul în care experimentăm viaţa spirituală supranaturală. În Ioan 14.6 Iisus a spus: "Eu sunt calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine." În Ioan 6.35 El spune: "Eu sunt pâinea vieţii ." Iar în Ioan 20.13 apostolul spune: "Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeţi să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui."

   Prin urmare, nu există viaţă spirituală - viaţa veşnică - în afara legăturii cu Iisus. Vom avea mult mai multe de spus despre legătura dintre naşterea din nou şi credinţa în Iisus. Dar deocamdată putem spune aşa: la naşterea din nou, Duhul Sfânt ne uneşte cu Hristos într-o unire vie. Hristos este viaţa. Hristos este viţa prin care curge viaţa. Noi suntem mlădiţele. Ceea ce se întâmplă la naşterea din nou este crearea supranaturală a unei vieţi spirituale noi, viaţă care este creată prin unire cu Iisus Hristos. Duhul Sfânt ne aduce într-o legătură vitală cu Hristos care este calea, adevărul şi viaţa. Aceasta este realitatea obiectivă a ceea ce se întâmplă la naşterea din nou.

   Iar din perspectiva noastră, modul în care experimentăm lucrul acesta este trezirea credinţei în Iisus în inimile noastre. Viaţa spirituală şi credinţa în Iisus iau fiinţă împreună. Viaţa nouă face posibilă credinţa, iar pentru că viaţa spirituală trezeşte întotdeauna credinţa şi se exprimă prin credinţă, nu există viaţă fără credinţă în Iisus. Prin urmare, niciodată nu trebuie să despărţim naşterea din nou de credinţa în Iisus. Din perspectiva lui Dumnezeu, noi suntem uniţi cu Hristos în naşterea din nou. Aceasta este ceea ce face Duhul Sfânt. Din perspectiva noastră, noi experimentăm această unire prin credinţa în Iisus.

   Să nu desparţi niciodată naşterea din nou de credinţa în Iisus!

   Iată cum pune Ioan aceste lucruri împreună în prima sa epistolă: "Oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră." (1 ioan 5.4). "Născut din Dumnezeu" reprezintă cheia biruinţei. "Credinţa" este cheia biruinţei." Ambele afirmaţii sunt adevărate pentru că noi experimentăm naşterea din Dumnezeu prin credinţă. Naşterea din Dumnezeu aduce întotdeauna cu sine credinţa. Viaţa oferită în naşterea din nou este viaţa de credinţă. Cele două nu sunt despărţite niciodată.

   Sau să luăm în considerare cum descrie Ioan lucrul acesta în 1 Ioan 5.11-12: "Şi mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cel care-L are pe Fiul are viaţă; cel care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa." Prin urmare, atunci când Iisus spune. "Duhul este Cel ce dă viaţa" (Ioan 6.63), "Trebuie să vă naşteţi din Duhul" (Ioan 3.5, 8) şi, "Crezând să aveţi viaţa" (Ioan 20.13), El spune de fapt: în naşterea din nou Duhul Sfânt ne oferă în mod supranatural o viaţă spirituală nouă, legându-ne de Iisus Hristos prin credinţă. Pentru că Iisus este viaţa.

   Prin urmare, ca răspuns la întrebarea ce anume se întâmplă la naşterea din nou? să nu desparţi niciodată aceste două afirmaţii din Ioan 3 "dacă cineva nu este născut din nou nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu" (v.3) de "Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică" (v.36).

   La naşterea din nou are loc crearea vieţii în unire cu Hristos. Iar Dumnezeu face lucrul acesta în parte prin crearea credinţei, care este modul în care noi experimentăm unirea cu Hristos.