Autentificare
Resurse creștine TextEseuri Posted by: Daniel Ioan Notar fara album Adancimea dragostei lui Hristos (Efeseni 4:32-5:2)
Adancimea dragostei lui Hristos (Efeseni 4:32-5:2)
Autor: Posted by: Daniel Ioan Notar  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de danielnotar in 26/12/2012
    12345678910 0/10 X
Adancimea dragostei lui Hristos (Efeseni 4:32-5:2)
Adancimea dragostei lui Hristos
(Efeseni 4:32-5:2)
 
 
 

 

Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos. Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti. Traiti in dragoste, dupa cum si Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros", lui Dumnezeu.
In timp ce meditam la dragostea lui Hristos pentru noi si diferitele moduri in care Biblia ne-o prezinta, am observat patru feluri in care se descopera adancimea dragostei lui Hristos.
Mai intai, cunoastem adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi observand ce il costa: daca isi jertfeste viata pentru noi stim sigur ca dragostea e mai adanca decat atunci cand sufera cateva zgarieturi de dragul nostru. Deci, vom vedea adancimea dragostei lui Hristos observand cat de mult L-a costat aceasta.
In al doilea rand, cunoastem adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi dupa cat de putin o meritam. Daca ne-am fi purtat frumos cu el toata viata noastra, si daca am fi facut tot ce se astepta de la noi, atunci, cand ne iubeste, dragostea lui nu pare la fel de mare ca in cazul in care l-am fi jignit, l-am fi tinut la distanta si l-am fi dispretuit. Cu cat o meritam mai putin, cu atat este mai uimitoare si mai adanca dragostea lui pentru noi. Asa ca vom vedea adancimea dragostei lui Hristos in relatie cu cat de putin o merita obiectele dragostei Sale (Romani 5:5-8).
In al treilea rand, cunoastem adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi dupa marimea binefacerilor de care ne bucuram atunci cand suntem iubiti. Daca suntem ajutati sa promovam un examen, ne simtim iubiti intr-un fel. Daca suntem ajutati sa obtinem o slujba, vom simti dragostea in alt fel. Daca suntem ajutati sa scapam dintr-o captivitate opresiva si ni se ofera libertatea pentru tot restul vietii, ne vom simti iubiti in alt fel. Iar daca suntem scapati de chinul vesnic si primim un loc in prezenta lui Dumnezeu impreuna cu o bucurie deplina si placeri vesnice, vom cunoaste o adancime a dragostei care le intrece pe toate celelalte (1 Ioan 3:1-3). Deci vom vedea adancimea dragostei lui Hristos in marimea binefacerilor de care avem parte pentru ca suntem iubiti de El.
In al patrulea rand, vom cunoaste adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi prin libertatea cu care ne iubeste. Daca cineva ne face un bine pentru ca altcineva il obliga, desi el nu prea vrea, atunci nu consideram aceasta dragoste ca fiind foarte adanca. Adancimea dragostei e direct proportionala cu libertatea ei. De aceea, daca o firma de asigurari iti plateste 40.000 de dolari pentru ca ti-a murit sotul sau sotia, de obicei nu stai sa te minunezi cat de mult te iubeste aceasta firma. Erau obligati prin lege sa plateasca. Dar daca colegii tai de la Scoala Duminicala iti gatesc toate mesele timp de o luna dupa ce ti-a murit sotul sau sotia, si cineva te suna in fiecare zi si te viziteaza in fiecare saptamana, atunci asta poti numi dragoste, pentru ca ei nu erau obligati sa o faca. O fac de buna voie si nesiliti de nimeni. De aceea, vom vedea adancimea dragostei lui Hristos pentru noi in libertatea Sa: "Nimeni nu Imi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine" (Ioan 10:18).
Aceste lucruri le vad eu in Noul Testament. Sunt texte specifice care subliniaza fiecare din cele patru feluri in care putem vedea adancimea dragostei lui Hristos pentru noi. Ne vom ocupa de cate unul pe saptamana. Iar daca va rugati cu staruinta, atunci poate ca Dumnezeu va raspunde rugaciunii din Efeseni 3:17-18, ca sa avem radacina si temelia pusa in dragostea lui Hristos si sa putem pricepe care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea dragostei Sale - ca sa putem deveni asemenea Lui in dragostea Sa.
 
Adancimea dragostei lui Hristos: Costul ei
 
Efeseni 5:1-2: Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti. Traiti in dragoste, dupa cum si Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros", lui Dumnezeu.
Aici sunt patru lucruri clare si minunate pe care trebuie sa le vedeti. Mai intai, observati ca Pavel ne arata adancimea dragostei lui Hristos pentru noi. Versetul 2: "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi." Faptul ca S-a dat pe Sine demonstreaza dragostea Sa. In al doilea rand, costul dragostei Sale a fost El Insusi - viata Sa. Nu au fost doar bani, timp, energie, inconveniente, nici macar suferinta; a fost un sacrificiu complet. El S-a dat pe Sine Insusi. In al treilea rand, observati ca aceasta dragoste si aceasta daruire de Sine a fost pentru noi. "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine." Pavel vorbeste despre credinciosi (Efeseni 2:8). El S-a dat pe Sine pentru noi. In final, observati ca Dumnezeu Tatal a privit cu placere la acest act de dragoste jertfitoare. Versetul 2: "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi, "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros", lui Dumnezeu." Cand Dumnezeu S-a plecat deasupra dragostei pe care Fiul a turnat-o asupra noastra pe cruce, a fost o jertfa de bun miros pentru El. Dumnezeu iubeste dragostea Fiului pentru noi.
O ilustratie a dragostei valoroase
Uneori suntem atat de familiari cu extraordinarul incat nu ne mai impresioneaza asa cum ar trebui. Trebuie sa privim la ceva mai mic, sa fim uimiti, si apoi sa privim inapoi ca sa simtim cu adevarat minunea originalului. Chuck Colson povestea despre un grup de prizonieri americani in timpul celui de-al doilea razboi mondial, care au fost pusi la munca grea intr-un lagar. Fiecare primea in fiecare zi o cazma cu care trebuia sa sape, iar seara trebuia sa o dea inapoi. Intr-o seara, douazeci de prizonieri erau aliniati in fata gardianului, care numara cazmalele. Acesta a numarat nouasprezece, dupa care s-a intors furios catre cei douazeci de prizonieri, intreband care dintre ei nu si-a adus cazmaua. Nici unul nu a raspuns. Atunci gardianul si-a luat arma si a spus ca va impusca cinci dintre ei, daca vinovatul nu iese in fata. Dupa un moment de tacere apasatoare, un baiat de nouasprezece ani - atat are si Ben al meu - a pasit in fata cu capul plecat. Gardianul l-a apucat, l-a tras deoparte si l-a impuscat in cap, dupa care s-a intors sa-i avertizeze pe ceilalti ca ar face bine sa fie mai atenti decat acel baiat. Cand a plecat, prizonierii au numarat din nou cazmalele si erau douazeci. Gardianul a gresit la numaratoare. Iar acel baiat si-a dat viata pentru prietenii sai.
Va puteti imagina sentimentele care trebuie sa le fi umplut inimile in timp ce ingenuncheau deasupra trupului sau? In cele cinci sau zece secunde de tacere, baiatul si-a pus intregul viitor intr-o balanta - viitoarea sotie, educatia, o camioneta noua, copiii, cariera, pescuitul impreuna cu tatal sau - si a ales moartea, pentru ca astfel ceilalti sa poata trai. Isus a spus in Ioan 15:13: "Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai." A iubi inseamna a alege suferinta de dragul celuilalt.
O dragoste infinit mai valoroasa
Isus te-a iubit in acelasi fel. Numai ca, o, infinit mai mult! Gandeste-te la viata la care a renuntat. Unul din motivele pentru care intamplarea de mai sus ne impresioneaza atat de mult este ca baiatul avea nouasprezece ani. Daca ar fi avut 89 de ani si ceilalti ar fi avut 19, am fi spus ca e un minunat act de dragoste, dar, avand o viata intreaga in urma sa, nu ar fi fost un sacrificiu la fel de mare ca in cazul in care intreaga sa viata i se asternea inainte. De aceea, gandeste-te la viata pe care Isus a jertfit-o pentru tine.
In primul rand, si El era tanar. Avea cam 33 de ani. Si-a inceput slujirea cu doar trei ani in urma. A fost retezat, spunem noi, inainte de floarea varstei.
In al doilea rand, el era fiul cel mai mare al unei mame vaduve. Unul din ultimele lucruri pe care le-a facut in viata Sa a fost sa se asigure ca avea cine sa se ingrijeasca de mama Sa.
Cand a vazut Isus pe mama-Sa, si langa ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: "Femeie, iata fiul tau!" Apoi, a zis ucenicului: "Iata mama ta!" Si, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasa. (Ioan 19:26-27)
Viata la care renunta pentru tine era una tanara si, din punct de vedere uman, era o viata de care mama Lui avea nevoie.
In al treilea rand, a fost cel mai bun, milos, intelept si curajos om care a trait vreodata. Petru marturiseste: "El n-a facut pacat, si in gura Lui nu s-a gasit viclesug" (1 Petru 2:22). Chiar si dusmanii Lui stiau ca nu-i puteau gasi nici o vina (Matei 22:16). "Eu nu gasesc nici o vina in El", a spus Pilat (Ioan 19:6). Asa ca viata pe care Si-a dat-o pentru noi nu a fost o viata obisnuita, valoroasa din punct de vedere uman - desi si asa ar fi fost destul de pretioasa. A fost in schimb o viata fara pacat. O viata echilibrata perfect intre bucurie si tristete, tandrete si asprime, dreptate si mila, durere si manie, discurs si tacere, rugaciune si actiune. Aceasta viata, dintre toate vietile care au existat vreodata, a fost cea mai valoroasa. Cel mai vrednic sa traiasca, cel mai putin vrednic sa moara. Aceasta a fost viata pe care Si-a dat-o pentru tine - ca tu sa poti trai.
In al patrulea rand, El era Fiul lui Dumnezeu. Asta inseamna ca era atat Dumnezeu cat si om. Unita cu natura sa umana era o natura divina, in unitatea misterioasa a unei singure persoane. Demnitatea si valoarea acestei vieti nu erau doar relativ superioare altor vieti omenesti. Aceasta viata avea o valoare infinita - nu in acelasi fel in care ceilalti oameni sunt valorosi, ci pentru ca Dumnezeu are o valoare infinita, si anume, ca baza a valorii intregii umanitati. Avem valoare ca oameni in masura in care reflectam chipul lui Dumnezeu. Dar asta inseamna ca, daca reflectia are atata valoare din cauza originalului, cu cat este mai valoros atunci originalul? Cu aceasta viata a urcat Isus pe cruce pentru tine. Atat L-a costat ca sa acopere pacatele noastre facute impotriva sfinteniei lui Dumnezeu. Si El a platit acest pret de buna voie, ca noi sa putem trai.
In al cincilea rand, ca Fiu al lui Dumnezeu, Isus a fost iubit la modul suprem de catre Tatal Sau din ceruri. "Acesta este Fiul Meu prea iubit," a spus Tatal, "in care Imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!" (Matei 17:5). Ganditi-va cum ar fi fost daca acel prizonier de razboi in varsta de nouasprezece ani era fiul Presedintelui Statelor Unite - si el stia ca erau pregatite forte care sa-l scape nu numai de la moarte, ci si din lagarul de prizonieri - si sa mai presupunem ca ai fi aflat ca tatal sau, Presedintele, nu numai ca avea o dragoste imensa pentru baiat, dar a si fost de acord cu moartea lui pentru tine, si acum vroia sa-i intalneasca pe cei pentru care a murit, ca sa le dea o parte din mostenirea fiului sau. Nu ar fi fost atunci valoarea acestei vieti atat de nedescris de pretioasa, astfel incat sa te faca sa te simti absolut coplesit de dragoste?
Gandeste-te acum nu numai la viata pe care Isus a jertfit-o pentru noi, ci gandeste-te si la ce a implicat aceasta jertfa. Ca sa ajunga in punctul in care urma sa moara, Isus a trebuit sa intocmeasca un plan. A parasit gloria cerului si a imbracat o natura umana ca sa poata flamanzi, sa poata obosi, iar in final sa sufere si sa moara. Intruparea a fost pregatirea terminatiilor nervoase pentru cuiele crucii. Isus avea nevoie de un spate uman care sa poata fi biciuit. Avea nevoie de o frunte si un cap care sa poarte cununa de spini. Avea nevoie de un obraz pentru sarutul lui Iuda si pentru scuipatul soldatilor. Avea nevoie de maini si de picioare pentru cuie. Avea nevoie de coaste intre care sa patrunda sulita. Avea nevoie de creier si de maduva spinarii, fara otet si fara fiere, ca sa poata simti intreaga tortura a mortii - pentru tine.
Baiatul de nouasprezece ani a fost o imagine minunata a dragostei. Dar, in comparatie cu Isus, el a fost doar o imagine. Moartea sa a fost rapida si relativ fara dureri. Moartea lui Isus a fost una dintre cele mai groaznice metode de tortura concepute pentru a produce suferinta omului. Asa ca atunci cand citesti Efeseni 5:2: "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi", nu trece rapid peste cuvintele: "S-a dat pe Sine". Dragostea Lui e mare, direct proportionala cu valoarea sacrificiului Sau. Iar sacrificiul Sau a fost infiorator.
Ar trebui sa ne intrebam, in incheiere, cat de personal trebuie sa luam aceasta demonstratie de dragoste? Trebuie sa te simti iubit personal in felul acesta, in dimineata asta, sau mai tarziu in cursul zilei, sau maine dimineata? Sau trebuie sa ramana doar ca o mare minune istorica, generala, la care sa poti privi de la distanta cu admiratie - cum ar fi adancimile Marelui Canion? Raspunsul e dat in marturia aceluiasi scriitor, Pavel, in Galateni 2:20b:
Viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.
La aceasta te cheama apostolul si Insusi Domnul in aceasta dimineata. Sa vezi adancimile dragostei lui Hristos pentru tine. Sa crezi in dragostea pe care o are pentru tine. Si sa iti trimiti radacinile vietii tale adanc, adanc, adanc, in aceasta dragoste fara sfarsit. Si sa spui impreuna cu Pavel,
Viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit [pe mine, personal] si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.
Adancimea dragostei lui Hristos: Cat de putin o meritam
(Romani 5:1-11)
O alta metoda prin care poti vedea adancimea dragostei este prin cat de putin meriti acel act de dragoste. Isus a spus,
Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paganii nu fac la fel?(Matei 5:46-47)
In alte cuvinte, adancimea dragostei noastre este aratata nu numai in marimea sacrificiului nostru, ci si atunci cand o oferim celor care nu ne raspund in acelasi fel - si care poate nu o merita catusi de putin. Dragostea care ne copleseste este dragostea adevarata pe care ne-o arata cei carora le-am facut un mare rau.
O a treia metoda prin care se poate vedea adancimea dragostei este prin marimea binefacerii pe care o primim ca urmare a acelui act de dragoste. Daca cineva pretinde ca ne iubeste si se sacrifica pentru noi, dar dragostea lor nu ne ajuta cu nimic, s-ar putea sa incepem sa ne intrebam daca acest fel de dragoste inseamna cu adevarat ceva. Dragostea nu inseamna doar sa te jertfesti. Dragostea inseamna sa ai o contributie in viata cuiva - cel putin aceasta e intentia. Iar cu cat darul este mai mare, cu atat mai uimitoare este dragostea. Ioan scria:
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El. (1 Ioan 3:1)
Marimea dragostei lui Dumnezeu se vede in incredibila binefacere de a fi fost facuti copii ai lui Dumnezeu.
In final, vedem adancimea dragostei pe care cineva ne-o arata prin cat de liber este actul dragostei. Daca timp de 10 sau 15 ani ii tot spun fiului meu sa-i ia fratelui sau un cadou la aniversarea zilei de nastere, si uneori il si cumpar pentru el, ca sa aiba ceva sa-i dea, aceasta e o masura a dragostei dintre frati. Dar daca, in primul an cand e plecat de-acasa la varsta de 19 ani, el suna cu o saptamana inainte de aniversarea zilei de nastere a fratelui sau, fara ca cineva sa-i aminteasca, si imi spune ca stie un magazin unde se gaseste un briceag deosebit pe care fratele lui si-l doreste mult, apoi ma roaga sa iau bani din contul lui si sa i-l cumpar, atunci dragostea se manifesta intr-un mod cu totul nou.
Isus ne-a iubit in toate aceste feluri si intr-o masura care depaseste intelegerea umana. Saptamana trecuta am vazut adancimea dragostei Sale pentru noi in marimea sacrificiului Sau - El Si-a dat viata pentru noi, si ce viata a fost aceea! Astazi vom vedea adancimea dragostei Sale - in special dragostea Tatalui Sau - aratata in cat de putin meritam sa o primim.
Scopul acestor mesaje este sa adanceasca radacinile vietilor noastre in terenul dragostei lui Dumnezeu, care nu are sfarsit, ca sa putem sta fermi si neclintiti, iar prin ramurile vietilor noastre sa poata curge hrana dragostei lui Dumnezeu, astfel incat sa poata produce roadele pretioase si minunate ale dragostei, de care sa se bucure ceilalti.
Cheia intelegerii dragostei de nepatruns a lui Hristos: Duhul Sfant
Asa cum am spus, Isus ne-a iubit in toate cele patru feluri, intr-o masura care depaseste intelegerea umana. Haideti sa pornim de-aici in dimineata aceasta. Daca acest lucru e adevarat, ce speranta mai este ca sa va pot ajuta sa intelegeti dragostea lui Dumnezeu si dragostea lui Hristos pentru voi? Care este baza sperantei mele ca prin predica mea voi veti putea sa experimentati adancimea de nepatruns a dragostei lui Hristos? Raspunsul ni-l da urmatorul text.
In Romani 5:3 Pavel ne cheama sa ne bucuram in necazurile noastre
caci stim ca necazul aduce rabdare, 4 rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea. 5 Insa nadejdea aceasta nu insala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu [e vorba aici de dragostea lui Dumnezeu pentru noi, nu a noastra pentru El - asa ne arata versetele urmatoare] a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat.
Iata baza sperantei mele in aceasta dimineata ca, prin predica mea despre dragostea lui Dumnezeu si a lui Hristos pentru voi, veti ajunge sa experimentati acea dragoste, si sa intelegeti intr-o masura semnificativa, care va poate schimba viata, care este dragostea de nepatruns a lui Hristos. Baza sperantei mele este aceea ca Dumnezeu v-a dat - voua cei care credeti in Hristos - Duhul Sfant. Vedem asta in ultima parte a versetului 5: "...Duhul Sfant, care ne-a fost dat." In timp ce stati aici, Duhul Sfant al lui Dumnezeu locuieste in voi. El este in voi.
"trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care locuieste in voi, si pe care L-ati primit de la Dumnezeu." (1 Cor. 6:19)
Daca n-ar fi fost asa, scopul meu in predicile despre dragoste in fata acestei biserici ar fi in zadar. Eu predic oamenilor in care locuieste Duhul Sfant al Dumnezeului cel viu. Si unora in care Duhul Sfant al lui Dumnezeu nu locuieste inca. Cum? Fapte 2:38 spune:
Pocaiti-va, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh.
Duhul Sfant si rolul predicarii
Cum imi da prezenta Duhului Sfant incredere ca predica mea despre dragostea lui Dumnezeu pentru voi va avea ca rezultat o experimentare reala a acesteia? Raspuns: versetul 5 ne spune ca lucrarea Duhului Sfant este sa fie Agentul lui Dumnezeu care toarna dragostea Sa in inimile voastre. Versetul 5:
Insa nadejdea aceasta nu inseala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat.
Unul din principalele motive pentru care Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfant este ca El sa poata turna dragostea lui Dumnezeu in inimile noastre.
Intelegeti ce inseamna acest lucru? Inseamna ca, fara lucrarea supranaturala a Duhului Sfant, noi nu putem experimenta si intelege dragostea lui Dumnezeu in Hristos. Dragostea lui Dumnezeu este o realitate divina si supranaturala. Dar tu si cu mine, despartiti de Duhul Sfant, suntem oameni naturali, neavand nimic comun cu lumea spirituala, si nu recunoastem sau punem pret pe dragostea lui Dumnezeu in Hristos. Dar atunci cand Dumnezeu ne deschide ochii la adevarul Sau, iar Duhul Sfant intra in inimile noastre prin credinta, El ne trezeste la realitatea dragostei lui Dumnezeu si incepe sa o toarne in inimile noastre.
Aceasta ar trebui sa va incurajeze pe unii dintre voi care va temeti ca trecutul vostru va face cu greu, daca nu chiar imposibil, sa va simtiti iubiti. Adevarul este ca nu e numai dificil, e chiar imposibil - si nu numai in cazul vostru, ci in cazul nostru, al tuturor. O, e atat de important sa intelegeti acest lucru! Intelegerea dragostei lui Dumnezeu pentru voi - experimentarea ei, patrunderea ei, gustarea ei - nu este produsul unei predici bune plus un mediu familial bun. Nu este produsul unor simple forte naturale - bune sau rele. Este lucrarea lui Dumnezeu, a Duhului Sfant. Dragostea lui Dumnezeu este turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant. Fara aceasta, degeaba ai crescut in cea mai buna familie din tara, nu vei ajunge niciodata sa cunosti cu adevarat dragostea lui Dumnezeu. Dar cu aceasta, poti proveni din cea mai rea familie, cu toate acestea Duhul Sfant va turna dragostea lui Dumnezeu in inima ta.
Insa cineva ar putea intreba: Care este atunci rolul predicarii? Ce are de-a face predica mea cu lucrarea Duhului Sfant de turnare a dragostei lui Dumnezeu in inimile voastre? Raspunsul ni-l dau versetele 6-8 si legatura dintre ele si versetul 5:
Versetul 6 incepe astfel:
Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti.
Observati legatura. In versetul 6 ni se reaminteste un fapt istoric. "Hristos a murit." Ni se da si semnificatia acestui fapt, adica scopul lui Dumnezeu in el: "Hristos a murit pentru cei nelegiuiti" - sa ia locul celor nelegiuiti, sa-i mantuiasca pe cei nelegiuiti. Exista o diferenta aici fata de versetul 5. In versetul 5 avem experienta crestina - Duhul Sfant toarna dragostea lui Dumnezeu in inimile noastre. In versetul 6 avem istorie ("Hristos a murit") si teologie (Hristos ii mantuieste pe cei nelegiuiti).
Legatura dintre istorie si teologie pe de-o parte (v.6) si experienta pe de alta parte (v.5) este aceea ca istoria si teologia sunt temelia si contextul experientei. Iata ce se intampla. Pavel a spus ca Duhul Sfant toarna dragostea lui Hristos in inimile noastre. Dar apoi el ne arata care este acea dragoste. Si se bazeaza pentru aceasta pe istorie. Asta inseamna ca lucrarea Duhului Sfant in inimile voastre nu este aceea de a va arata ce cuprinde dragostea lui Dumnezeu. Nu e datoria Duhului Sfant sa va descrie dragostea lui Dumnezeu. Aceasta e sarcina pe care Dumnezeu a incredintat-o istoriei si Cuvantului Scripturii care interpreteaza acea istorie, precum si predicarii care le aduce pe amandoua inaintea mintilor voastre.
Voi aflati despre natura si continutul dragostei lui Dumnezeu din felul in care aceasta dragoste a actionat in istorie prin Isus Hristos, si experimentati aceasta dragoste ca pe o realitate ce va schimba viata in prezent, pe masura ce Duhul Sfant o toarna in inimile voastre. Ambele sunt extrem de importante. Daca pretindem ca experimentam dragostea lui Dumnezeu fara a avea temelia pusa in istorie si in semnificatia pe care Dumnezeu i-o da, devenim fanatici religiosi, guvernati de sentimente, nu de ratiune; iar daca pretindem ca intelegem istoria si semnificatia istoriei, dar nu experimentam dragostea lui Dumnezeu turnata in inimile noastre de catre Duhul Sfant, atunci devenim seci, fara putere, supusii ratiunii.
Ideea e urmatoarea: mesajul meu din aceasta dimineata nu poate lua locul Duhului Sfant in viata noastra. Iar Duhul Sfant nu va face lucrarea destinata Cuvantului lui Dumnezeu. Chemarea mea este sa descriu dragostea lui Dumnezeu inaintea voastra. Chemarea Sa este sa o toarne in inimile voastre. Chemarea mea este sa va arat ce a facut Hristos; chemarea Sa este sa va deschida ochii sa vedeti aceasta lucrare ca fiind glorioasa si personala. Chemarea mea este sa o fac usor de inteles; chemarea Sa este sa o faca pretioasa. A mea este sa o fac clara; a Lui este sa va faca s-o indragiti. A mea este sa va duc intr-un tur al lacului adanc al dragostei lui Dumnezeu; a Lui este sa va faca sa va cufundati si sa va saturati viata in dragostea lui Dumnezeu - sa va boteze in ea.
Pe cand eram noi inca pacatosi
De aceea, veniti sa privim impreuna la adancimea dragostei lui Dumnezeu in Hristos. Iar modul in care o privim in aceasta dimineata este din punctul de vedere a cat de putin am meritat sa o primim. Versetele 6-8 ne ofera o descriere a dragostei lui Dumnezeu pe care Duhul Sfant o toarna in inimile noastre:
Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti. 7 Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi cineva sa moara. 8 Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.
Adevarul central al dragostei lui Dumnezeu este ca Hristos a murit pentru noi. Asupra acestui subiect ne-am concentrat saptamana trecuta - Hristos Si-a jertfit viata - nu doar timpul Sau, energia, confortul, banii sau sanatatea Sa - El Si-a jertfit viata - viata Sa fara pacat, o viata plina de blandete, intelepciune, dragoste, o viata divina.
Dar nu acesta este punctul central al lui Pavel in aceste versete. Aici e vorba de conditia morala a celor pentru care a murit Hristos. Aceasta ne arata cat de uimitoare este dragostea lui Hristos, pe care Duhul Sfant o va turna din nou in aceasta dimineata in inimile voastre.
Haideti sa incepem cu comparatia pe care Pavel o face cu dragostea omeneasca, in versetul 7:
Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi cineva sa moara.
Scopul lui aici este sa arate ca dragostea omeneasca rareori ajunge la un asa nivel incat sa ne faca sa ne dam viata pentru cineva care ne este deosebit de drag. Si aproape niciodata dragostea omeneasca nu se va sacrifica pentru cineva care este pur si simplu un om drept si cu principii. In alte cuvinte, daca ii iei pe cei doi candidati la dragoste - omul drept si integru pe de o parte, si persoana care a fost buna si generoasa cu tine pe de alta parte - probabilitatea ca simpla dragoste omeneasca sa-si dea viata pentru ei este foarte mica.
In contrast cu aceasta, Pavel descrie dragostea lui Dumnezeu. Versetul 8:
"Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi..."
Opriti-va aici pentru o clipa. Asociati aceste cuvinte cu versetul 5. Aici Dumnezeu Isi demonstreaza dragostea. Acolo Duhul Sfant toarna dragostea. Vedeti? Avem dragostea lui Dumnezeu demonstrata in istorie si in Cuvantul Sau; dar experimentam aplicarea dragostei lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfant in inimile noastre.
Sa ne intoarcem acum la contrastul dintre simpla dragoste umana care cu greu va muri pentru un om bun. Versetul 8:
Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.
Adancimea dragostei lui Dumnezeu pentru noi - si a dragostei lui Hristos pentru noi - se vede in aceasta: atunci cand El a ales sa ne iubeasca, chiar cu pretul vietii lui Isus, noi nu meritam dragostea Sa. De fapt, meritam mania Sa. Meritam pedeapsa pentru pacatele facute impotriva Lui. Iar dragostea Lui se arata prin aceea - exact prin acest lucru - ca ea nu a asteptat ca noi sa devenim mai buni din punct de vedere moral. Jertfa deplina a avut loc pe cand eram noi inca pacatosi.
Pavel subliniaza aceasta cu inca trei cuvinte. Doua le gasim in versetul 6:
"Pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti."
Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi pe cand eram "fara putere" si eram "nelegiuiti."
"Fara putere" implica slabiciune, boala, neputinta de a influenta sau de a avea vreo contributie la mantuirea noastra. Pavel a spus:
Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari... pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu.
Dragostea lui Dumnezeu este acordata celui ce nu o merita pentru ca nimeni sa nu se laude vreodata inaintea lui Dumnezeu. Intotdeauna vom fi smeriti la gandul ca am fost salvati prin harul simplu si gratuit.
Dar nu eram numai fara putere, eram si "nelegiuiti." Cuvantul inseamna fara respect. Nu ne temeam de Dumnezeu. Nu Il respectam pe Dumnezeu. Eram fara Dumnezeu. Asa eram noi cand El ne-a iubit si L-a dat pe Fiul Sau pentru noi. Ce e atat de remarcabil in privinta acestui cuvant, "nelegiuiti", este ca Pavel il foloseste in Romani 1:18 unde spune:
"Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuri a oamenilor."
Asta inseamna ca, pentru toti cei care v-ati pus increderea in Hristos, dragostea lui Dumnezeu a biruit mania lui Dumnezeu, si v-a mantuit. Voi erati niste pacatosi vinovati, erati slabi si neajutorati, erati nelegiuti si meritati mania dreapta si sfanta a lui Dumnezeu. In ciuda tuturor acestor lucruri, El v-a iubit si L-a dat pe Fiul Sau sa moara, ca voi sa puteti trai.
Mai exista o ultima descriere a faptului ca noi nu meritam aceasta dragoste. O gasim in versetul 10:
Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui.
Acest verset este unul potrivit pentru a incheia, pentru ca, dupa Duminica Invierii, cand ne vom indrepta mintile si inimile catre felul in care dragostea lucreaza si se arata printre noi in lume, vom auzi cu putere si claritate cuvintele lui Isus:
Ati auzit ca s-a zis: "SA IUBESTI PE APROAPELE TAU, si sa urasti pe vrajmasul tau." Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc. (Matei 5:43-44)
Iata temelia si sursa acestei iubiri. Romani 5:10:
Atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau.
Dumnezeu ne-a iubit pe cand eram dusmanii Lui. Dumnezeu Si-a jertfit Fiul pentru noi pe cand eram dusmanii Lui.
Trimiteti-va radacinile adanc in aceasta dragoste. Beti cu sete din aceasta dragoste. Ziditi-va viata pe aceasta dragoste. Iar daca doriti din toata inima sa o experimentati mai mult si mai mult - asa cum fac eu - rugati-va impreuna cu mine, postiti impreuna cu mine, tanjiti impreuna cu mine, pentru ca Dumnezeu sa Isi toarne dragostea Sa in inimile noastre prin Duhul Sfant. Aceasta e trezirea. Aceasta e redesteptarea pentru care ne rugam.
 
 
 
Adancimile dragostei lui Hristos: Binefacerile ei imbelsugate
(1 Ioan 3:1)
 

 

Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!
Introducere: doua intamplari cu copii
Cu cateva saptamani in urma m-am dus sa vad ultimul meci din acest sezon dintre echipa de baschet a scolii noastre si cea de la Central Baptist. Inainte sa inceapa jocul, am urmarit o mica drama a vietii - ceva ce fiecare dintre noi am experimentat si care a lasat o urma de nesters in inimile noastre. Ma uitam la copiii cei mici cum se joaca si alearga prin sala de sport a acestui liceu, necunoscut pentru ei. Putin cate putin, fiecare s-a apropiat de parintii lui. In final, pe teren a mai ramas un singur copil, si dintr-o data acesta si-a dat seama ca nu mai vede nici o persoana cunoscuta. L-am privit cum mimica fetei ii trecea de la o fericire fara griji la panica si lacrimi, in timp ce striga: "Taticule! Taticule!" Atunci m-am apropiat de el, l-am luat de dupa umeri si i-am aratat unde se gasea tatal lui: "Uite-l! E in regula."
Sa presupunem ca situatia ar fi alta. Sa presupunem ca intamplarea are loc in Ruanda, acum cateva luni. Sau in Burundi, saptamana trecuta. Iar tu esti un baietel care se joaca in satul natal. Dintr-o data auzi tipete si vezi oamenii cum alearga. Te intorci cautand o fata cunoscuta si tot ce vezi sunt barbati maniosi, care striga si alearga spre tine cu niste cutite mari si late in maini. Alergi cat poti de repede si te ascunzi sub un cos pe care il impletea mama ta. Cand iesi de acolo, toti fie au parasit satul, fie au murit. Mama ta e moarta. Tatal tau e mort. Fratii si surorile tale sunt morti.
Adormi suspinand pe trupul mamei tale, in timp ce soarele apune. Te trezesti a doua zi si iti dai seama ca nu esti numai ingrozit la gandul ca dusmanii s-ar putea intoarce, dar esti si foarte flamand si insetat. Dintr-o data te izbeste gandul ca de-acum nu mai e nimeni care sa aiba grija de tine, sa te fereasca de dusmani, de animalele salbatice sau de boala. Esti complet singur. Gasesti cateva banane intr-o casa si le mananci. Mai trece o zi. Nu ai nici o idee ce-ai putea face. Si incepi sa te gandesti ca pur si simplu vei muri.
Atunci             auzi un sunet si, cand te intorci, vezi un om inalt stand in picioare in piata plina de praf. El te striga pe limba ta si iti spune: "Nu te teme. Vreau sa te ajut." Vrei sa fugi, dar nu mai ai unde fugi si nu mai ai la cine sa fugi. El se apropie de tine, scoate o bucata de paine dintr-o traista si ti-o da. O mananci. Iti da sa bei putina apa dintr-un burduf.
Apoi iti spune: "Am incercat sa-i opresc." Atunci observi taieturile de pe brate si de la cap. "Daca vii cu mine, voi avea grija de tine. Imi pare foarte rau pentru mama si pentru tatal tau. Am sa te ajut sa-i ingropi." In timp ce ingropati impreuna mortii, incepi sa vorbesti cu el. Si descoperi ca apartine tribului care ti-a macelarit satul si familia. Mai afli ca el si fiul lui au luat parte la sfatul tribului in care un grup a decis sa iti atace satul. Cei doi n-au fost de acord cu atacul si s-au asezat intre membrii propriului trib si satul tau. Ca urmare, grupul de invadatori i-au ucis baiatul, in timp ce acesta incerca sa-ti protejeze satul. Dintr-o data te simti coplesit de sentimentul ca acest om te iubeste. Incercarea de a te salva l-a costat viata fiului sau.
Nu numai atat, dar mai afli si ca barbatii din satul tau au facut ravagii printre rudele lui in ultimii ani, iar propriul tau tata era dusmanul de moarte al acestui om si a incercat de mai multe ori sa il omoare. La inceput aceste cuvinte te inspaimanta. Dar apoi iti dai seama ca acest om incearca sa te salveze in ciuda dusmaniei dintre triburile si familiile voastre. Iar sentimentul ca esti iubit devine si mai puternic. In inima ta zdrobita incepe sa se infiripe speranta ca poate vei reusi sa supravietuiesti mortii mamei tale, a tatalui, fratilor si surorilor tale.
Esti de acord sa mergi cu acel om. In urmatoarele luni descoperi adevarul incredibil ca acest om a fost educat la Oxford; ca este foarte bogat si are proprietati in Burundi si la Londra; ca are o ferma de oi in Yorkshire, la nord de Leeds. Nu intelegi mare lucru, dar cu timpul iti dai seama ca nu te-a scapat doar de la moarte, ci se si ingrijeste de toate nevoile tale mai mult decat ti-ai fi putut imagina. Te duce la el acasa in Burundi si pleci cu el in vacante lungi la Londra si la ferma de oi. Iar cu fiecare nou cadou generos, te simti din ce in ce mai iubit. Te-a salvat; acest lucru l-a costat viata fiului sau. Faceai parte dintr-un trib care il ura pe baiat si pe tatal lui. Iar acum, pe masura ce trec anii, devii suficient de mare ca sa intelegi ca, mai mult de-atat, s-a ingrijit de toate formalitatile ca sa devii fiul sau in mod legal. Si mai afli ca iti lasa ca mostenire toate bogatiile lui.
Mai mult decat o salvare
Cred ca astfel de ganduri serioase stau in spatele cuvintelor lui Ioan din 1 Ioan 3:1,
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!
Nu numai ca L-a costat viata Fiului Sau ca sa ne salveze din pacat, de moarte si de iad (Ioan 3:16; 1 Ioan 3:16); nu numai ca noi eram dusmani, asa ca Dumnezeu a trebuit sa-Si potoleasca mania neprihanita ca sa ne poata mantui (1 Ioan 4:10); dar El a mers mult mai departe de dragostea salvatoare, de dragostea jertfitoare si de dragostea plina de mila fata de dusmanii Lui. In toate acestea El avea un plan mult mai maret. Ne-a aratat un altfel de dragoste, care le depaseste pe toate celelalte. Putea sa ne salveze, sa Se jertfeasca pentru noi, sa ne ierte si sa Se opreasca aici. In schimb insa, El ne-a aratat un alt fel de dragoste - ne-a primit in familia Lui. Ne-a dat dreptul sa ne numim copii ai lui Dumnezeu.
Sa nu vi se para acesta un lucru mic. Mai intai, ar fi putut sa nu ne salveze deloc. Putea sa spuna: "Dusmanii nu merita salvati, si cu asta am terminat." Putea sa spuna: "Fiul Meu este prea pretios ca sa plateasca pentru ingeri, ca sa nu mai vorbim de oameni; ce sa mai spunem atunci de niste fiinte umane razvratite si lipsite de evlavie." Dar putea si sa spuna: "Ii voi scapa de iad, le voi ierta pacatele si le voi da viata vesnica - pe o alta planeta, unde voi comunica cu ei prin ingeri." Nimic din noi sau din natura acestei lumi nu Il putea determina pe Dumnezeu sa depaseasca dragostea rascumparatoare, iertatoare, salvatoare, vindecatoare si sa ajunga la aceasta extrema - si anume, dragostea adoptiva. O dragoste care nu se multumeste cu un armistitiu, cu o recunostinta formala sau cu o planeta indepartata plina de placeri materiale, ci va insista pana la capat ca sa te faca un copil al lui Dumnezeu. Un membru al familiei.
Mai mult decat o infiere
Dar nici macar aceasta nu e o descriere adecvata pentru o astfel de dragoste. Cand Ioan scrie despre faptul ca noi am devenit copii ai lui Dumnezeu, el nu se gandeste in principal la adoptie, ci la ceva mult mai profund. Se gandeste la o noua nastere. Nu exista vreo analogie omeneasca pentru aceasta. Daca gasesc un copil si vreau sa il primesc in familia mea, nu il pot face pe copil sa se nasca din nou. Il iau si il iubesc, cu personalitatea si temperamentul pe care le-a mostenit de la parintii sai biologici. Il influentez cu dragoste, dar nu pot intra in natura persoanei sale ca sa o schimb.
Insa Dumnezeu poate. Dragostea la care se refera Ioan in 1 Ioan 3:1 nu este dragostea care se ocupa doar de formalitatile legale necesare pentru infiere. Chiar si acest lucru ar fi uimitor, mai presus de cuvinte - sa fii infiat in familia lui Dumnezeu. Pavel chiar o descrie in felul acesta. Dar Ioan vede mai mult. Dumnezeu nu infiaza. El se muta inauntru, prin Duhul Sau, samanta Sa, asa cum Il numeste Ioan, si impartaseste cu noi ceva din El, ca sa ne putem asemana familiei Lui.
1 Ioan 3:9 descrie acest lucru astfel:
Oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui [sau continua sa pacatuiasca], fiindca este nascut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu
Daca esti un copil al lui Dumnezeu in aceasta dimineata, esti astfel prin infiere, e adevarat, dar si prin ceva mai mare decat infierea, prin nasterea din nou. 1 Ioan 5:1 spune:
Oricine crede ca Isus este Hristosul, este nascut din Dumnezeu; si oricine iubeste pe Cel ce L-a nascut, iubeste si pe cel nascut din El.
Deci dragostea lui Dumnezeu trece mai departe de istoria omului de afaceri bogat care s-a ocupat de formalitatile necesare ca sa il poata adopta pe orfanul din Burundi. Dumnezeu nu se va opri din cautarea Sa agresiva de apropiere si comuniune pana cand nu ne va penetra sufletele si va planta samanta Sa in noi, ca sa ne dea o noua natura, nu una divina - noi nu suntem Dumnezeu - ci o natura ca cea a lui Dumnezeu - dupa chipul lui Dumnezeu.
Pavel ne spune ca acesta a fost planul lui Dumnezeu cu mult inainte de facerea lumii. El a vazut caderea omului in pacat; a vazut istoria rascumpararii; si a vazut intruparea si moartea Fiului Sau; iar in toate acestea, scopul Lui era urmatorul. Romani 8:29 spune:
Caci pe aceia, pe care [Dumnezeu] i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie [sau sa devina] asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai nascut dintre mai multi frati.
Dumnezeu a hotarat mai dinainte. A planificat aceste lucruri cu mult timp in urma. Ce? Ca Fiul sau sa aiba multi frati si surori in veacurile ce vor veni. Cum? Prin adoptie? Da (Efeseni 1:5). Dar mai mult decat adoptia. El ne-a predestinat sa devenim asemenea chipului Fiului Sau. Adica, ne-a facut sa ne nastem din nou (Galateni 4:29, 1 Petru 1:3); ne-a facut fapturi noi in Hristos (Galateni 6:15); Si-a pus Duhul in noi si a inceput lucrarea de transformare din interior ca sa ne modeleze astfel incat sa ne asemanam cu familia lui Dumnezeu. A vrut sa facem parte din familie. Si a vrut ca noi sa ne simtim atat de acasa incat a mers mai departe decat adoptia, ne-a dat o a doua nastere.
Ce inseamna aceasta pentru noi? Dati-mi voie sa mentionez trei lucruri.
1.      Copiii lui Dumnezeu sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu
Asta inseamna ca Duhul Sfant locuieste in noi si ne calauzeste. Romani 8:14:
Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Asta inseamna sa fii un copil al lui Dumnezeu - sa fim atat de uniti cu Dumnezeu prin Duhul Sau incat El sa fie in noi si sa ne calauzeasca - adica sa ne transforme prin innoirea mintii noastre ca sa pretuim ce pretuieste El, sa intelegem lucrurile asa cum o face El si sa putem deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita (Romani 12:1-2).
2.      Copiii lui Dumnezeu sunt lumini in aceasta lume
Asta inseamna ca esti atat de diferit de lumea aceasta incat stralucesti in ea ca o lumina - ca o particica din caracterul luminos al lui Dumnezeu, de adevar, neprihanire si dragoste. Filipeni 2:15 spune ca voi sunteti
copii ai lui Dumnezeu... in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in lume.
Sa fii un copil al lui Dumnezeu inseamna intr-un sens sa fii implinit pe deplin ca om - asa cum Dumnezeu a intentionat atunci cand te-a creat. Dar in alt sens, a fi un copil al lui Dumnezeu inseamna sa fii despartit de multimea de oameni care nu sunt nascuti din Dumnezeu si nu au Duhul Sau. De aceea 1 Ioan 3:1b ne spune ca "lumea nu ne cunoaste". Valorile si prioritatile noastre au fost atat de revolutionate in procesul asemanarii cu Isus incat lumea nu ne mai intelege. Dar aceasta este lumina, si este o nevoie disperata de ea, iar prin harul lui Dumnezeu unii o vad si dau slava Tatalui nostru din ceruri, asa cum a spus Isus (Matei 5:16).
3.      Copiii lui Dumnezeu sunt mostenitorii tuturor lucrurilor
Pentru ca suntem copiii lui Dumnezeu, noi vom mosteni tot ce are Dumnezeu. Pavel ne spune acest lucru in Romani 8:16-17: "Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Si, daca suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si impreuna mostenitori cu Hristos." Suntem mostenitori impreuna cu Hristos. Dar ce mosteneste Hristos? Evrei 1:2 ne spune:
La sfarsitul acestor zile, [Dumnezeu] ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile.
Deci, pur si simplu Hristos este mostenitorul tuturor lucrurilor. Iar noi suntem mostenitori impreuna cu El - a tuturor lucrurilor. Pavel afirma foarte puternic acest lucru in 1 Corinteni 3:21-23. El le spune crestinilor:
Toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, si voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.
O, cate se pot spune despre acest adevar! Ce impact ar trebui sa aiba asupra vietilor noastre - asupra modului in care ne gandim la posesiuni si la nevoia de a "avea" lucruri - asupra modului in care ne gandim la laudarosenie si mandrie si la cat de important este sa ai in loc de sa fii. Am sentimentul ca Dumnezeu ne-a descoperit acest lucru ca sa putem, intr-un sens, sa ne eliberam de aceasta grija si sa ne concentram asupra altor lucruri. "E in regula, vrei sa ai lucruri?" - ne spune. "Iti place sa ai lucruri? Crezi ca e atat de important? Bine, uite cum facem. Totul e al tau. E doar o problema de timp. Si nu conteaza cat de bine te pricepi la investitii. De aceea, nu te mai ingrijora atata si traieste pentru ce conteaza cu adevarat."
Si totusi, poate ca mai exista un motiv pentru care ni s-a descoperit ce mostenim ca si copii ai lui Dumnezeu. E modul prin care Dumnezeu se apleaca asupra noastra ca sa ne spuna cat de mult ne iubeste, si o face prin binefacerile imbelsugate pe care ni le da. 1 Ioan 3:1 ne spune:
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!
Iar daca suntem copii, suntem si mostenitori - mostenitori ai tuturor lucrurilor. Marimea mostenirii noastre ca si copii ai lui Dumnezeu este marimea dragostei pe care Dumnezeu o are pentru noi. Iar marimea mostenirii noastre este intreaga creatie.
In Romani 8:21 Pavel spune:
Caci firea... va fi izbavita din robia stricaciunii, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
Asta inseamna ca intregul univers va fi rascumparat de dragul copiilor lui Dumnezeu.
O scurta trecere in revista a intregii creatii
Planeta noastra este o mica parte a unui sistem solar care are un diametru de 7.3 miliarde mile. Acest sistem solar este doar o mica particica din galaxia numita Calea Lactee, care are un diametru de 80.000 de ani lumina. Un an lumina este distanta pe care o parcurge lumina intr-un an. Lumina calatoreste cu viteza de 186.000 de mile pe secunda. Deci, galaxia noastra are un diametru de 480.000 trilioane mile. Am putea ajunge la cea mai apropiata stea de Pamant, Alfa Centauri, in 4,3 ani, daca am calatori cu viteza luminii. Am putea ajunge la cea mai apropiata galaxie vecina in 2,2 milioane de ani, calatorind cu viteza luminii.
Intreaga creatie va fi izbavita, ca sa aiba parte de libertatea slavita a copiilor lui Dumnezeu. Este a voastra, voi sunteti ai lui Hristos iar Hristos este al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a descoperit aceste lucruri, nu ca sa ne indragostim de stele, ci ca sa vedem ceva din marimea dragostei Sale.
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu.
Iar daca suntem copii, suntem si mostenitori - mostenitori ai tuturor lucrurilor. Nu de dragul lucrurilor, ci de dragul intelegerii dragostei lui Dumnezeu.
 
Adancimea dragostei lui Hristos: Libertatea ei
(Ioan 10:14-18)
 

 

Eu sunt Pastorul cel bun. Eu Imi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine, asa cum Ma cunoaste pe Mine Tatal, si cum cunosc Eu pe Tatal; si Eu Imi dau viata pentru oile Mele. Mai am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, si va fi o turma si un Pastor. Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatal Meu.
Isus nu e constrans sa ne iubeasca, El se bucura sa o faca
Scriptura ne descopera adancimea dragostei lui Hristos. Adancimea dragostei cuiva pentru voi o vedeti nu numai in suferinta care il costa, in aceea ca trebuie sa treaca peste faptul ca voi nu meritati dragostea lui, in generozitatea pe care acea persoana vi-o arata; mai vedeti adancimea dragostei si in cat de libera este ea. In alte cuvinte, va face acel bine pentru ca este constrans la aceasta de presiuni externe, chiar daca el nu prea vrea sa-l faca?
Cei mai multi dintre voi stiti ca ceea ce impulsioneaza viata si gandirea mea este aceasta viziune a realitatii pe care eu o numesc Hedonism Crestin. Iar una din afirmatiile centrale ale Hedonismului Crestin este aceea ca nu poti fi o persoana iubitoare cata vreme nu te preocupa fericirea ta si nu o urmaresti cu zel. Cand spun acest lucru pentru prima oara intr-un grup, ei se scarpina in cap si spun: "Suna exact pe dos. Eu credeam ca dragostea inseamna sa renunt la cautarea propriei mele fericiri si sa urmaresc fericirea altora. Cum poti spune ca urmarirea fericirii personale este un element necesar a dragostei?"
Pentru a raspunde la aceasta, eu pun o intrebare foarte simpla - pe care vi-o pun si voua acum: "Daca cineva va face un bine, cand va simtiti mai iubiti: atunci cand o face cu neplacere sau atunci cand o face cu bucurie?" Efectiv toti cei care mi-au raspuns la intrebare au spus: "Ne simtim mai iubiti atunci cand oamenii ne fac un bine din toata inima si cu bucurie decat atunci cand o fac fara placere sau din constrangere." Asta inseamna, cred eu, ca atunci cand te iubesc fericirea mea este o parte importanta a ceea ce este dragostea. De aceea, daca incerc sa renunt la cautarea fericirii mele personale pentru a arata dragoste altcuiva, in cele din urma voi distruge chiar lucrul pe care il urmaresc. Atunci cand ni se cere in Biblie sa iubim, nu ni se cere sa renuntam la cautarea propriei fericiri pentru binele celorlalti; ni se cere sa ne cautam si sa ne gasim fericirea in binele pe care il facem altora.
Cu cat dragostea ta pentru altii este mai angajata, mai benevola, mai bucuroasa si mai libera - in special daca te si costa - cu atat este mai uimitoare; cu atat este mai adanca. La fel a fost si in cazul lui Isus. Vedem adancimea dragostei lui Isus in libertatea ei - in consimtamantul ei, in ardoarea ei, in bucuria ei. El nu a fost constrans sa faca un lucru pe care nu dorea si nu era gata sa il faca. E adevarat, Lui nu i-a facut placere suferinta in sine. Suferinta fizica nu a devenit placere fizica pe cruce.
Dar vreau sa vedeti in aceasta dimineata adancimea dragostei Sale in libertatea ei - in consimtamantul ei, in ardoarea ei, si chiar in bucuria ei. El ne-a iubit din toata inima. Nu numai cu o parte a inimii. Nu cu o usoara afectiune, sau din cauza vreunei forte cosmice care Il presa sa faca un lucru pe care El nu vroia sa il faca. Iar, pe masura ce privim la libertatea cu care Hristos ne-a iubit, legatura cu Invierea devine mai clara - pentru ca insasi libertatea cu care El ne-a iubit este libertatea cu care El a inviat dintre cei morti.
Haideti sa incepem in Ioan 10:17-18:
Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau.
Asta inseamna ca exista o placere deosebita pe care Tatal o gaseste in Fiul din cauza ca a consimtit sa-Si dea viata pentru poporul Lui si sa invinga moartea in numele lor. Tatal L-a iubit pe Fiul inainte ca El sa faca aceste lucruri. Isus Ii spune Tatalui Sau in Ioan 17:24:
"Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii."
Dar si acea dragoste se baza pe maretia si frumusetea desavarsita a Fiului. Iar o parte a acestei desavarsiri era dragostea care L-a adus pe Isus in ascultare la cruce. De aceea, Isus poate spune pe buna dreptate:
"Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata."
Ce ar trebui sa ne spuna noua acest lucru este: Tatal Il iubeste pe Fiul pentru ca Fiul ne iubeste pe noi. Si oare ce ne spune aceasta despre dragostea Tatalui pentru noi?
Trecem mai departe la versetul 18 si vedem libertatea cu care ne-a iubit Hristos:
Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatal Meu.
Trebuie sa lasam ca aceste cuvinte sa patrunda intelegerea noastra in aceasta dimineata. Ele sunt foarte simple si foarte puternice. "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila." E uimitor acest lucru. Nu I-a luat-o Iuda? Cum ramane atunci cu multimea din gradina? Dar cu Ana, marele preot? Cu martorii mincinosi, care s-au ridicat impotriva Lui? Cu multimea, care striga "Rastigneste-L!"? Cu Irod, care L-a trimis inapoi la Pilat? Cu Pilat, care L-a dat pe mana soldatilor? Cu soldatii, care au batut cuiele? Ce inseamna aceste cuvinte: "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila"?
Inseamna: "De fiecare data cand se parea ca sunt constrans la aceasta - in fiecare moment in care parea ca sunt fortat sa fac un lucru pe care nu vroiam sa-L fac - eu nu eram fortat la aceasta. Eu am ales sa-L fac. Am acceptat cu bucurie sa-l fac. Intr-adevar, Eu si Tatal Meu am planuit toate acestea - pentru ca va iubim. Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Dragostea Mea este libera."
De ce spune Isus aceste cuvinte? De ce insista asupra lor? Pentru ca, daca n-ar fi adevarate - daca ar fi fost constrans sa moara, daca n-ar fi facut-o in mod liber, daca inima Sa nu Si-ar fi dat acceptul - atunci peste dragostea Lui pentru noi s-ar pune un mare semn de intrebare. Adancimea dragostei Sale se vede in libertatea ei. Daca n-a murit pentru noi de bunavoie - daca n-a ales sa sufere si n-a facut-o cu bucurie - atunci cat de adanca este dragostea Lui in realitate? De aceea, El subliniaza acest lucru. Il face cat se poate de explicit. "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine." "Mi-o dau din proprie initiativa, nu ca urmare a imprejurarilor, nu ca urmare a presiunilor, ci pentru ca doresc cu adevarat sa o fac." E adevarat, versetul 18 se incheie cu "Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatal Meu." Dar aceste cuvinte arata pur si simplu ca inima Tatalui si inima lui Isus sunt intr-o armonie desavarsita. Tatal iubeste, Fiul iubeste. Iar ce iubeste Fiul, iubeste si Tatal. Porunca n-a fost o constrangere apasatoare.
Isus insista in aceasta dimineata asupra faptului ca dragostea Lui pentru noi este libera. El parca Isi aude dusmanii defaimandu-L si spunand: "Isus nu te iubeste cu adevarat. El este un mercenar. Face aceste lucruri din alte motive, nu din dragoste. Este constrans la aceasta de forte exterioare. El nu vrea cu adevarat sa moara pentru tine. A ajuns cumva in situatia asta si acum trebuie sa se supuna fortelor care Il controleaza." Isus pare sa auda astfel de cuvinte, sau sa le anticipeze. Si El raspunde: "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine." El subliniaza acest lucru in fata noastra ca sa vada daca vom crede declaratia solemna a dragostei Sale, sau vom crede contrariul - ca nu a facut aceste lucruri din toata inima.
Pentru ca Isus a fost atat de preocupat ca noi sa intelegem cat de liber si de bunavoie a suferit El pentru noi, haideti sa mai privim la alte cateva ilustratii ale acestui adevar. Lasati adevarul sa patrunda adanc in mintea voastra. Nimeni nu I-a luat viata cu forta. El a ales sa Si-o dea pentru noi. A imbratisat suferinta. A fost gata sa o faca bucuros. A fost - imi permit sa o spun - fericit sa traiasca si sa moara pentru noi.
Va amintiti intamplarea din Luca 4, cand El vine la sinagoga din Nazaret, in care a crescut? A citit textul din Scriptura pentru acea zi. Apoi le-a spus ca Scripturile s-au implinit in auzul lor, chiar in acel moment. Dar cand a aratat ca in binecuvantarile lui Mesia vor fi incluse si neamurile, nu numai evreii, versetele 29-30 ne spun ca
Ei s-au sculat, L-au scos afara din cetate, si L-au dus pana in spranceana muntelui, pe care era zidita cetatea lor, ca sa-L arunce jos in prapastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, si a plecat de acolo.
Ce se intampla aici? O multime de oameni, infuriati pe invatatura pe care le-o da un invatator local, il duc la marginea stancii ca sa-l arunce de pe ea. Iar imediat dupa aceea il vedem pe Isus trecand prin mijlocul lor - ca poporul Israel prin Marea Rosie - si plecand de acolo. De ce? Motivul este acesta: Inca nu I-a sosit ceasul. Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Si o dau la vremea hotarata. Nu mai devreme si nici mai tarziu.
Mai tarziu in slujirea Sa, Isus era in drum spre Ierusalim cand cativa Farisei au venit la El (Luca 13:31-32) si I-au spus: "Pleaca, si du-Te de aici, caci Irod vrea sa Te omoare." Dar Isus le-a raspuns: "Duceti-va si spuneti vulpii aceleia: 'Iata ca scot dracii, si savarsesc vindecari astazi si maine, iar a treia zi voi ispravi.'" Ce inseamna aceasta? Nu urca la Ierusalim, regele vrea sa Te omoare. Regele! El are cu adevarat toata autoritatea. El poate face ce vrea cu oameni ca Tine. N-ai nici o sansa impotriva lui.
Ce raspunde Isus? Exista o zicatoare printre rabinii din zilele lui Isus care suna cam asa: "Mai bine sa fii coada leului decat capul vulpii" (I.H. Marshall, Luke, p. 571). Iata-L pe Leul din Iuda cum e avertizat ca o vulpe incearca sa-L prinda. De aceea, El spune: "Spuneti vulpii aceleia ca am o slujire de facut si ca am un plan de indeplinit. Scot demoni, vindec bolnavi, iar in ziua hotarata - nu mai devreme si nici mai tarziu - Imi voi atinge scopul." In alte cuvinte, "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine."
In gradina din Ghetsimani, in ultima noapte inainte sa moara, Isus a spus doua lucruri uimitoare care I-au pecetluit moartea si au aratat ca El actiona in deplina libertate a dragostei Sale. Cand in cele din urma multimea a sosit, iar Petru si-a scos sabia si a taiat urechea slujitorului marelui preot, Isus a spus:
Pune-ti sabia la locul ei; caci toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi ca n-as putea sa rog pe Tatal Meu, care Mi-ar pune indata la indemana mai mult de douasprezece legiuni de ingeri? (Matei 26:53)
Despre ce vorbeste Isus aici? El spune: "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci Mi-o dau de bunavoie. Aleg sa fac acest lucru. Il imbratisez. Aici e dragostea Mea la lucru, Petru. Nu e o violenta accidentala a multimii. E dragostea Mea suverana pentru tine, Petru. Nu incerca sa o opresti."
Apoi S-a intors si a vindecat urechea acelui om, dupa care a spus un lucru uimitor in fata multimii de acolo:
In toate zilele eram cu voi in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru si puterea intunericului. (Luca 22:53)
Pana acum ati fi putut sa ma omorati cu usurinta. Dar n-ati facut-o. Si stiti de ce? Credeti ca a fost din cauza ca voi ati hotarat cand voi muri? Gresit. Motivul pentru care voi sunteti aici acum este pentru ca "acesta este ceasul vostru" - nu inainte si nici dupa. "Nimeni nu-Mi ia viata, ci Mi-o dau de bunavoie. Eu am decis ceasul, nu voi. Nu sunt coplesit de numarul vostru. Pasesc inainte de bunavoie, cu ochii larg deschisi si din toata inima, spre cruce - pentru ca Imi iubesc oile. Le iubesc. Le iubesc cu adevarat."
Dar ca sa imping adevarul acesta pana la limita, dati-mi voie sa citez un Psalm pe care Noul Testament il aplica la Isus (in Evrei 10:9). Se refera la venirea Lui in lume ca sa se aduca pe Sine ca jertfa pentru pacat: "Atunci am zis:
Iata-ma ca vin! In sulul cartii este scris despre mine; vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule! (Psalmul 40:8)
Libertatea suprema inseamna bucurie. El S-a bucurat sa faca aceasta lucrare rascumparatoare pentru noi. Durerea fizica a crucii nu s-a transformat in placere fizica. Dar bucuria L-a sustinut pe Isus prin toate. El a dorit cu adevarat sa ne salveze. Sa adune pentru El un popor fericit, sfant, care sa-L laude. Asa cum un sot are o dorinta arzatoare pentru mireasa preaiubita (Efeseni 5:25 si in continuare).
Trebuie sa incheiem. Astazi e Duminica Invierii. Ce are de-a face invierea lui Isus cu aceasta dragoste uimitoare? Versetul 18 din textul nostru face legatura.
Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi.
Oricine face o astfel de afirmatie, este fie nebun, fie mincinos, fie Dumnezeu. Am autoritate chiar si de cealalta parte a mortii, ca un om mort, sa imi reiau viata, atunci cand doresc. Care e ideea subliniata aici? Ei bine, ce e mai greu, sa hotarasti cand vei muri, sau sa-ti reiei viata dupa ce ai murit? Ce e mai greu: sa spui: "Imi dau viata din proprie initiativa", sau sa spui "Imi voi relua viata dupa ce voi muri"?
Raspunsul e evident. Si tocmai asta se si urmareste aici. Daca Isus ar fi putut - si a facut-o - sa Se intoarca la viata dintre cei morti, atunci El a fost cu adevarat liber. Daca El avea controlul asupra momentului in care va iesi din mormant, cu siguranta a controlat si momentul in care a intrat in mormant.
Deci, iata punctul central. Invierea lui Isus ne este prezentata ca o confirmare sau ca o dovada ca El era cu adevarat liber atunci cand Si-a dat viata. De aceea, invierea este marturia lui Hristos despre libertatea dragostei Sale.
Pe langa toate semnificatiile minunate pe care le are Invierea, mai inseamna si aceasta: este un rasunator "V-am spus Eu!" in spatele mortii Sale. V-am spus Eu! Am fost liber. Vedeti cat de liber sunt. Vedeti cata putere si autoritate am. Puteam sa o evit. Am puterea sa Imi reiau viata, chiar si din mormant. Si credeti ca nu puteam sa-Mi distrug dusmanii si sa scap de cruce?
Invierea Mea este un strigat de dragoste pentru oile Mele: Am fost liber! Am fost liber! Eu am ales. Am acceptat sa o fac. Nu am fost prins la mijloc. Nu am fost inghesuit intr-un colt, fara scapare. Nimic nu Ma poate obliga sa fac ce nu vreau. Am avut puterea sa-Mi reiau viata din moarte. Si Mi-am reluat viata din moarte. Cu cat mai mult as fi putut sa evit moartea cu totul.
Sunt viu ca sa va dovedesc ca v-am iubit cu adevarat. V-am iubit in mod liber. Nimeni nu M-a fortat sa o fac. Si sunt viu acum ca sa petrec vesnicia iubindu-va cu dragostea atotputernica a invierii, pentru veci de veci.
Veniti la Mine, toti pacatosii care aveti nevoie de un Mantuitor. Si Eu va voi ierta, va voi primi si va voi iubi din toata inima Mea pentru vesnicie.
 
 

 

https://www.facebook.com/groups/200601546742497/ http://www.facebook.com/megapower1976
http://www.facebook.com/pages/Gott-Ist-Die-Liebe-God-is-Love-Dumnezeu-Ai-Dragoste/201097400027703

 

 

[email protected]
Postet By : Notar Daniel Ioan
 Adaugă comentariu
Raportează o problemă
God bless you today

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 2424
Opțiuni
De același autor
Din același album
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit
Un gând
Alexandrina Tulics
Pune-l pe pagina ta
Pasajul zilei
Ioan 1 - 3
Ascultă pasajul zilei
Pune-l pe pagina ta
100% creștin
Mai multe site-uri
Radio creștin
Mai multe radiouri