sora Sanda aşa de bine le zici aici că musai trebuie să fie şi continuare. Îmi vine să întorc pagina să văd ce mai scrie dar mai lăsat fără pagină. Te rog scrie şi continuarea (sau o ai deja?)
Fii binecuvântată.

Un adevăr ce trebuie trâmbițat...Și Domnul să deschidă urechile...

Alegerea seminței. Un proces foarte dureros. Multora li se pare că a fi ales este ceva excepțional. Da sunt de acord, e-o fericire, dar și durere. Închipuie-ți că din zece semințe cu cine ai trăit, respirat împreună într-un căuș de palmă, ești ales, iar celelalte sunt aruncate în nimic. Nu te va durea? Dacă nu - înseamnă că nu ești ales, că zbori în nimic și tu. Poporul român e unul dincele mai vechi, dacă nu cel mai vechi popor european. Nu știu dacă e drept - informația asta am auzit-o pe radio în copilărie - dar s-a spus că de la plecarea romanilor peste români au trecut 350 de popoare. Nu războaie ca la alții. Popoare. Și noi ne-am păstrat limba, tradițiile, folclorul ca nimeni altcineva în Europa. De multe ori eu sunt nemulțumit de români, de unele calități foarte urâte ale noastre( sunt cu duiumul), dar așa cum suntem Dumnezeu ne iubește foarte mult, că ne-a păstrat atât timp.Unde-s egiptenii,babilonenii, asirienii, mongolii , hunii, avarii romanii, izraeliții, și mulțimi de alte popoare faimoase? O apă și-un pământ cum a zis Poetul. Noi suntem și știu - vom rămâne. Pe lângă urâtul care-l avem, Dumnezeu îmi arată frumusețea dacă din noi smerenia, dar și dârzenia, bunătatea, dar și bărbăția, cultura asta interioară de popor înțelept, de care sunt absolut lipsite cei din jurul nostru. O știu pe pielea mea. Ni-i dată o gură de rai pe pământ. Să fim demni de ea. Să ne doară inima pentru Țara noastră, căci asta e o rugăciune mare, auzită foarte bine de Dumnezeui. Slavă Domnului că nu m-a făcut Domnul reprezentent a unor popoare făloase și fioroase, care se încântă de țara lor,iar apoi nimeresc la gunoiul istoriei. Doamne, ocrotește-i pe români!!!

În timp ce înaintaşii noştrii şi-au pus viaţa şi pieptul înaintea armelor invadatorilor pentru a apăra orice palmă de pământ românesc (dacic), contemporanii noştrii - parte din ei - dau pe mâna străinilor fără nici o reţinere ceea ce alţii au apărat cu viaţa; ei doar pretind că-şi iubesc ţara, mint că-i vor binele...
De curând, am avut prilejul să merg într-o altă ţară, într-o ţară unde domneşte armonia, unde întreaga creaţie a lui Dumnezeu este pusă la loc de mare cinste, unde fiecare vietate, fir de iarbă sau om este apreciată, respectată, iubită; animalele sunt la ele acasă în tot locul, în plină zi, pe drum îţi poate ieşi în cale o căprioară, un ren, un cârd de raţe sălbatice; pădurile sunt adevărate oaze, la suprafaţa apelor poţi zări peştii sărind plini de bucurie şi libertate; lângă un pom doborât de vârsta înaintată, se plantează altul tânăr..., în fiecare curte, cuştile pline de grăunţe pentru păsările cerului ...
Da, copiii ne sunt otrăviţi cu apele murdare ale mass-mediei, ce este dureros e că le oferim chiar noi, linguriţă cu linguriţă din aceste ape infectate! Primim otrava distrugătoare de personalitate, de fiinţă curată, sfântă, pe care a creat-o Dumnezeu; a cui este lucrarea? ne scuzăm repede spunând că este a vrăjmaşului dar nu este aşa, este lucrarea noastră pentru că o acceptăm!
Fiţi binecuvântată sora Sanda, adevărul trebuie spus, măcar atât să facem!