Misiune in Ucraina


In primul rand vrem sa va multumim tuturor celor care v-ati rugat pentru aceasta lucrare, si sa va spunem ca daca s-a realizat ceva, nu s-a realizat doar pentru ca noi, un grup de 7 persoane din Arad, am fost acolo, in Ucraina, ci mai mult datorita rugaciunilor voastre.

Iar acum doresc sa va impartasesc experientele, mai bine spus minunile, pe care Dumnezeu le-a facut pentru a ne arata ce inseamna sa mergi prin credinta in Numele Domnului.
Iata cateva motive de multumire pe care puteti sa le aduceti Domnului, si totodata si minunile de care va spuneam. In primul rand, cel mai important, faptul ca banii necesari au venit la timp, caci daca ar mai fi intarziat cateva ore, s-ar fi anulat misiunea, datorita costului destul de ridicat al vizei pentru Ucraina. Hotararea noastra a fost de a nu cere bani de la nimeni, nici macar imprumut, deoarece consideram ca daca mergem in lucrarea Domnului, El trebuie sa trimta banii necesari, deoarece este lucrarea Lui, iar El este cel mai interesat ca aceasta lucrare sa iasa bine, si asa a si fost. Dumnezeu ne-a trimis banii cu cateva ora inaintea dead-line-ului. Insa nu doar atat: am plecat vineri dimineata cu trenul spre Galati, insa visa inca nu era pusa. Se putea foarte bine sa nu o puna. Dar Cel care este credincios, a fost la fel de credincios si acum, iar dupa cateva ore dupa ce am pornit, am fost anuntati ca visa a fost pusa.


Apoi, Tatal a rezolvat si problema cazarii la Galati, ca sa nu stam peste noapte in gara, si astfel am dormit la o biserica, iar dimineata un frate ne-a dus cu microbus-ul si ne-a trecut vama. Multumiti Domnului pentru acesti frati care ne-au primit si au pus umarul la lucrarea Domnului.


La fel de minunat a fost faptul ca nu am avut probleme la cele 4 puncte vamale, pe unde a trebuit sa trecem, macar ca, la granita noastra, nu au vrut sa-l lase pe fratele care ne ducea cu masina sa treaca, deoarece nu avea ceva acte in regula, si nici pe jos nu puteam sa trecem granita, asa ca singura solutie era sa ne urcam fiecare in alte masini si asa sa trecem granita. Dar Dumnezeu a intervenit si aici: a venit unul din superiori, si ne-a spus sa deschidem bagajele, sa vada ce avem, dupa care ne-a intrebat daca ducem altceva inafara de lucruri personale. Noi mai aveam ceva literatura pentru copii, si ne temeam ca nu cumva sa nu ne dea voie sa trecem din aceasta cauza. Dar s-a uitat peste cartile acestea, ne-a spus ca s-ar putea sa avem probleme la granita cu Moldova, dupa care a luat o carte pentru fetita lui, si ne-a dat „libera trecere". Este ceva imposibil pentru Dumnezeu? Si nici la celelalte granite nu am mai avut probleme.


La granita cu Moldova ne-au asteptat fratii din Ucraina, iar dupa ce am trecut si ultima granita, am pornit spre „casa", pe drumurile Ucrainei, care sunt atat de rele, incat nu mi-as fi putut imagina vreodata ca o sa ma duc cu masina pe asa drumuri...Acesta a fost doar inceputul contactului cu o noua cultura, o noua tara, unde, cel putin in partile pe unde am fost noi(partea de Sud, chiar langa Dunare, si Mara Neagra), nu am vazut un munte, sau un deal. Totul parea atat de pustiu, si batea un vant...Apoi am privit cu stupoare denumirile scrise cu semnele atat de ciudate ale alfabetului limbii ruse si ucrainiene(cele doua limbi se aseamana foarte mult, diferenta de accent).


Populatia este in general foarte saraca, si cel mai mult m-a socat sa vad ca majoritatea masinilor cu care circulau acesti oameni sunt vechile masini ‚Lada’, iar camioanele si autobusele sunt la fel foarte vechi, si uitandu-ma la aceste autovehicule, m-am simtind traind cu vre-un secol mai inainte. Am stat si tot m-am intrebat cum de rezista astfel de masini la drumurile Ucrainei, pentru ca se circula intr-adevar cu „viteza", tinand cont de starea dezastruoasa a drumurilor.
Dupa ce am ajuns „acasa", dupa o mica gustare, ne-am pregatit pentru a merge la primele biserici pe care trebuia sa le vizitam in acea seara. Fratii ne-au primit foarte bine, si din putinul lor ne-au dat cu cea mai mare bucurie.
La biserici am slujit prin cantare si predica. Le-au placut atat de mult cantarile, incat nu doreau sa incheie programul, si am tot cantat, realizand ca ei au vizitatori poate odata la 5 luni. La a doua biserica vizitata in acea seara, ne-au dar chiar si o „diploma", pentru slujirea noastra. Ne-am bucurat sa vedem ca au fost inviorati, iar la masa, fratele pastor ne-a pus o multime de intrebari despre modul in care decurg lucrurile la bisericile noastre din Arad. Desigur ca nu ne-ar fi lasat sa plecam, dar pana la urma, datorita si oboselii noastre, ne-au dat binecuvantarea si am plecat (asa e la ei, inainte sa pleci, se roaga pentru tine, si spun ca ti-au dat binecuvantarea). Ajunsi acasa am servit un ceai(in Ucraina se bea foarte mult ceai), dupa care ne-am dus la culcare, caci ziua de Duminica se anunta una foarte incarcata.

Dupa un somn odihnitor, am trecut la programul din acea zi: patru biserici de vizitat. Am ramas socati. Niciodata nu mai slujisem la atatea biserici intr-o singura zi, dar ne-am dat seama ca nu ne-am dus acolo pentru distractie, ci pentru a sluji. In toate bisericile am fost primiti cu cea mai mare bucurie si sinceritate. Suntem atat de fericiti ca Dumnezeu a lucrat, iar datorita rugaciunilor voastre, bisericile acestea au fost inviorate, si au primit un nou impuls si o noua incurajare de a merge inainte.
Seara am participat la o intrunire cu tinerii, unde am putut sa le vorbesc despre binecuvantarea de a trai intr-o lume mult mai linistita ca cea in care traim noi, si nevoia de a fi niste lumini pentru Dumnezeu.

A treia zi, adica ziua de luni, prin Harul Tatalui am fost sa vedem Dunarea, si Marea Neagra, iar de la ora 6 am putut sa petrecem un timp extraordinar cu copiii, carora le-am vorbit despre Pastorul cel Bun, Isus, i-am invata un cantec, si ne-am jucat. Dumnezeu a binecuvantat lucrarea noastra intr-un mod deosebit, si prin ajutorul Domnului, am petrecut un timp foarte frumos cu copiii, dupa care am luat parte pentru cateva minute la o conferinta a pastorilor din acea parte a Ucrainei.

Timpul insa a trecut parca prea repede, si niciunul dintre noi nu doream sa ne intoarcem, insa totusi, in acea seara, dupa ce am servit masa si ne-am luat ramas bun de la frati, am pornit spre granita, unde ne-a asteptat din nou fratele din Galati, care ne-a dus la gara, unde am asteptat trenul, care avea sa ne duca spre casa...
Uitandu-ma in spate, nu vad decat un inceput foarte slab, dar sunt sigur ca acest inceput ca avea o continuare, pe care insa nu o vedem acum, dar la timpul potrivit, Dumnezeu insus ne-o va arata...

Pana atunci insa, cei care aveti pe inima, continuati sa va rugati pentru:

- bisericile romane din Ucraina, este nevoie de o trezire spirituala, si putere ca fratii nostri sa poata continua lupta. In mod special, rugati-va pentru o biserica unde Diavolul a intrat cu neintelegere intre pastor si lucratori...Dumnezeu poate interveni...
- la vara ne-am gandit sa mergem acolo pentru un timp mai lung, in special pentru o tabara cu copiii, dar nu este decat un gand, rugati-va ca, daca va fi voia Lui, El sa deschida usile pentru aceasta lucrare.
Multumim inca odata in Numele Domnului Isus pentru sprijinul acordat in rugaciune. Fratii romani din Ucraina va transmit sanatate. Domnul sa va binecuvateze.
Grupul de misiune.