O comparaţie a Mormonismului cu Creştinismul istoric

Este Mormonismul de origine creştină? Aceasta ar putea fi o întrebare dificilă atât pentru mulţi mormoni cât şi pentru unii creştini. Mormonii vor pretinde că ei includ Biblia printre cele patru cărţi pe care ei le consideră Scripturile mormone, şi susţin că crezul în Isus Cristos este central credinţei lor după cum indică chiar denumirea lor oficială de, "Biserică a lui Isus Cristos a Sfinţilor din Ultimele Zile" (engl. - "The Church of Jesus Christ of Latter-Day Saints").

De asemenea, mulţi creştini au avut ocazia să audă Corul Tabernacolului Mormon cântând imnuri creştine sau să fie impresionaţi de susţinerea de către mormoni a unor înalte standarde morale şi a respectului faţă de familie. Nu înseamnă aceasta că mormonii sunt creştini şi că Mormonismul este creştin?

Pentru a găsi răspunsul corect la această întrebare este necesar să comparăm cu atenţie doctrinele fundamentale ale religiei mormone cu doctrinele fundamentale ale Creştinismului biblic şi istoric. Pentru a reprezenta poziţia mormonă am apelat la următoarele binecunoscute lucrări doctrinare mormone, dintre care primele trei sunt publicate de către Biserica Sfinţilor Ultimelor Zile, şi anume, Principii Evanghelice (Gospel Principles) (1992), Dobândirea unei căsătorii celeste (Achieving a Celestial Marriage) (1976) şi Un studiu al articolelor credinţei (A Study of The Articles of Faith) (1979), lucrare ce-l are drept autor pe apostolul mormon James E. Talmage, cât şi Doctrinele Mântuirii (3 volume), de către cel de-al zecelea preşedinte şi profet Joseph Fielding Smith, apoi, Doctrina mormonă (a 2-a ediţie, din 1979) scrisă de către apostolul mormon Bruce R. McConkie, şi Învăţăturile Profetului Joseph Smith.

1. Există mai mulţi Dumnezei sau un singur Dumnezeu adevărat?

Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi de-a lungul veacurilor au crezut că există doar un singur Dumnezeu Viu şi Adevărat şi că în afară de El nu mai există altul (Deut. 6:4; Isaia 43:10,11; 44:6,8; 45:21,22; 46:9; Marcu 12:29-34).

În contrast, Biserica Mormonă susţine că există mai mulţi dumnezei (Cartea lui Avraam 4:3...), şi că noi, la rândul nostru, putem deveni dumnezei şi dumnezeiţe, într-o împărăţie celestă (Dobândirea unei căsătorii celeste, pag. 130, Doctrina Mormonă, pag. 321). De asemenea, mormonii mai învaţă şi că, cei ce ating dumnezeirea vor avea copii spirituali care li se vor ruga şi închina acestora aşa cum ne rugăm şi ne închinăm noi lui Dumnezeu Tatăl (Principii Evanghelice, pag. 302).

2. A fost Dumnezeu un om ca noi?

Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi de-a lungul veacurilor au crezut că, Dumnezeu este un Duh (vezi, Ioan 4:24; 1 Tim. 6:15,16), că El nu este un om (Numeri 23:19; Osea 11:9; Rom.1:22,23) şi că a existat din totdeauna (din veşnicii) ca Dumnezeu - omnipotent, omniprezent şi omniscient (Psalmul 90:2: 139:7-10; Apoc. 19:6; Maleahi 3:6).

În contrast, Biserica Mormonă învaţă că Dumnezeu Tatăl a fost odată un om ca şi noi care a progresat ajungând Dumnezeu, având acum un trup de carne şi oase (Doctrina şi Legămintele 130:22; "Dumnezeu însuşi a fost odată aşa cum suntem noi acum şi este un om înălţat, ce şade pe tronul din îndepărtatele ceruri!", din Învăţăturile Profetului Joseph Smith, pag. 345-347; Principii Evanghelice, pag. 9; Articolele Credinţei, pag. 430; Doctrina Mormonă, pag. 321). Într-adevăr, Biserica Mormonă învaţă că Însuşi Dumnezeu are un Tată şi un străbunic, şi tot aşa până la infinit (Învăţăturile Profetului Joseph Smith, pag. 373; Doctrina Mormonă, pag. 577).

3. Sunt Isus şi Satana fraţi de spirit?

Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi de-a lungul veacurilor au crezut că, Isus este singurul Fiu al lui Dumnezeu, că a existat din totdeauna ca şi Dumnezeu şi că este etern ca şi Tatăl şi egal cu Acesta (vezi, Ioan 1:1,14; 10:30; Col. 2:9). Deşi nu era cu nimic mai prejos decât Dumnezeu, la un moment dat El a lăsat deoparte gloria pe care o împărţea cu Tatăl (vezi, Ioan 17:4,5 şi Filipeni 2:6-11) şi s-a făcut trup pentru mântuirea noastră. Întruparea Lui a avut loc prin conceperea Sa supranaturală de către Duhul Sfânt şi naşterea dintr-o fecioară (vezi, Mat.1:18-23; Luca 1:34,25).

În contrast, Biserica Mormonă învaţă că Isus Cristos este fratele nostru mai mare care a ajuns progresiv la dumnezeire după ce a fost mai întâi procreat ca şi copil spiritual de către Tatăl Ceresc şi o mamă cerească apoi, conceput fizic (deci, trupeşte) de către Tatăl Ceresc şi o mamă pământească (Dobândirea unei căsătorii celeste, pag.129; Doctrina Mormonă, pag. 546-547; 742). Doctrina mormonă afirmă că Isus şi Lucifer sunt fraţi (Principii Evanghelice, pag. 17-18; Doctrina Mormonă, pag. 192).

4. Este Dumnezeirea o Trinitate?

Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi de-a lungul veacurilor au crezut că, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt nişte dumnezei diferiţi, separaţi, sau nişte fiinţe separate, despărţite, ci doar Persoane distincte ce se află în Dumnezeirea Triunitară. În tot Noul Testament Fiul, Duhul Sfânt cât şi Tatăl sunt identificaţi separaţi ca şi Dumnezeu şi fiecare în parte este arătat acţionând ca şi Dumnezeu (Fiul : Marcu 2:5-12; Ioan 20:28; Filip.2:10,11; Duhul Sfânt : Fapte 5:3,4; 2 Cor.3:17,18; 13:14), şi totuşi Biblia ne învaţă că aceştia trei sunt în acelaşi timp un singur Dumnezeu (vezi, punctul 1).

În contrast, Biserica Mormonă învaţă că Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt trei dumnezei diferiţi (Învăţăturile Profetului Joseph Smith, pag. 370; Doctrina Mormonă, pag. 576-577), Fiul şi Sfântul Duh fiind odrasla literară a Tatălui Ceresc şi a unei soţii celeste (Encyclopedia of Mormonism de Joseph Fielding McConkie, vol. 2, pag. 649).

5. A fost păcatul Evei şi al lui Adam un mare rău sau o mare binecuvântare?

Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi de-a lungul veacurilor au crezut că, omul a căzut în păcat şi că această cădere a fost un mare rău prin care păcatul a pătruns în lume aducând condamnare şi moarte tuturor oamenilor. Astfel noi ne naştem acum având o natură păcătoasă şi vom fi judecaţi pentru păcatele pe care le comitem ca şi indivizi (Ezechiel 18:1-20; Rom. 5:12-21).

În contrast, Biserica Mormonă învaţă că păcatul lui Adam a fost "un pas necesar în planul vieţii şi o mare binecuvântare pentru noi toţi" (Principii Evanghelice, pag. 33, Cartea lui Mormon - 2 Nephi 2:25; Doctrinele Mântuirii, vol.1, pag. 114-115).

6. Putem noi să ne facem singuri vrednici înaintea lui Dumnezeu?

Biblia învaţă iar creştinii ortodocşi din toate veacurile au crezut că fără credinţă în lucrarea de ispăşire a lui Isus Cristos pe cruce oamenii sunt "morţi în păcatele şi nelegiuirile lor" (Efeseni 2:1,5) şi că sunt incapabili să se mântuiască singuri. Doar prin har, şi nu prin faptele făcute în neprihănirea de sine, Dumnezeu ne iartă păcatele şi ne face vrednici să trăim în prezenţa Lui (Efeseni 2:8-9; Tit 3:5-6). Tot ce ne rămâne nouă de făcut este să ne încredem din inimă în Cristos (deşi este limpede că fără dovada unei vieţi schimbate declaraţia de credinţă a omului în Cristos trebuie pusă la îndoială. Mântuirea prin har şi prin credinţă nu înseamnă că cineva poate să trăiască cum vrea! Romani 6:1-4)

În contrast, Biserica Mormonă învaţă că viaţa veşnică în prezenţa lui Dumnezeu (pe care aceasta o denumeşte "înălţarea în împărăţia celestă") trebuie dobândită/câştigată prin respectarea diferitelor legi şi reguli ale Bisericii Sfinţilor din Ultimele Zile, inclusiv a ritualurilor neobişnuite din Templul Mormon. Faptele bune sunt o condiţie a mântuirii (asigură intrarea în "împărăţia celestă" - Principii Evanghelice, pag.303-304; Perla de Mare Preţ, Cel de-al Treilea Articol al Credinţei, Doctrina Mormonă, pag. 339, 671; Cartea lui Mormon - 2 Nephi 25:23).

7. Le este de folos moartea de ispăşire a lui Cristos şi acelora care Îl resping?

Biblia învaţă iar creştinii ortodocşi din toate veacurile au crezut că scopul lucrării de ispăşire a lui Cristos de pe cruce a fost de a oferi soluţia perfectă pentru problema păcatului omenirii. Cu toate acestea, cei ce în această viaţă resping harul lui Dumnezeu nu vor avea parte de această mântuire, ci rămân pe veci sub judecata lui Dumnezeu (Ioan 3:36; Evrei 9:27; 1 Ioan 5:11-12).
În contrast, Biserica Mormonă învaţă că scopul ispăşirii a fost de a obţine, pentru toţi oamenii, învierea şi nemurirea (imortalitatea), indiferent dacă-l primesc prin credinţă pe Cristos, sau nu. Ispăşirea lui Cristos reprezintă doar o bază parţială pentru neprihănire şi viaţă veşnică pe lângă care se adaugă şi ascultarea faţă de toate poruncile bisericii Mormone, inclusiv a neobişnuitelor ritualuri din Templul Mormon (Principii Evanghelice, pag. 74-75; Doctrina Mormonă, pag. 669).

8. Reprezintă Biblia unicul şi ultimul Cuvânt al lui Dumnezeu?

Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi de-a lungul veacurilor au crezut că, Biblia este unicul, finalul şi infailibilul Cuvânt al lui Dumnezeu (vezi, 2 Tim.3:16; Evrei 1:1,2; 2 Petru 1:21) şi că Acesta va rămânea pentru totdeauna (este veşnic) (1 Petru 1:23-25). Conservarea providenţială de către Dumnezeu a textului Bibliei a fost confirmată în mod minunat de descoperirea Sulurilor de la Marea Moartă (pentru documentare şi informaţii suplimentare contactaţi Institutul la adresa de la încheiere).

În contrast, Biserica Mormonă învaţă că Biblia a fost coruptă, că îi lipsesc multe din "părţile limpezi şi valoroase" şi că nu conţine plinătatea Evangheliei (Cartea lui Mormon - 1 Nephi 13:26-29; Doctrinele Mântuirii, vol. 3, pag. 190-191).

9. A căzut într-adevăr întreaga Biserică într-o apostazie (lepădare de credinţă) totală?

Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi de-a lungul veacurilor au crezut că, adevărata Biserică a fost întemeiată divin de către Domnul Isus şi că niciodată nu a dispărut şi nu va dispărea de pe Pământ (Mat.16:18; Ioan 17:11; 1 Cor. 3:11). Creştinii recunosc că au existat vremuri de abatere şi apostazie în Biserică, dar mai cred de asemenea că întotdeauna a existat o rămăşiţă care a păstrat cu stricteţe esenţele biblice.

În contrast, Biserica Mormonă învaţă că a existat o apostazie totală şi completă a Bisericii de la modelul întemeiat de Isus; această stare de apostazie "încă predomină dar cu excepţia acelora care au ajuns la cunoştinţa evangheliei restaurate" a Bisericii Mormone (Doctrina Mormonă, pag. 44; Principii Evanghelice, pag. 105-106).

Concluzie

Afirmaţiile de mai sus, evidenţiate prin italice, constituie binecunoscuta evanghelie crezută de către toţi creştinii ortodocşi, din toate secolele, indiferent de denumirea bisericilor lor de apartenenţă organizaţională. De partea cealaltă, unele religii noi, cum ar fi Mormonismul, pretind să fie creştine, însă acceptă drept Scripturi şi alte scrieri în afara Bibliei, învaţă doctrine care o contrazic şi susţin crezuri complet străine învăţăturilor lui Isus. Multe din aceste religii au apărut în ultimii 200 de ani (cum ar mai fi, Ştiinţa Creştină, Martorii lui Iehova, Mormonismul, etc.), şi reprezintă cu adevărat apostazia, deci lepădarea de credinţa creştină tradiţională inspirată de Biblie.

Mormonii susţin alături de creştinii ortodocşi multe din preceptele morale importante ale Bibliei. Cu toate acestea, punctele descrise mai sus sunt exemple ale diferenţelor fundamentale şi ireconciliabile dintre Creştinismul biblic şi istoric, şi Mormonism. Deşi aceste diferenţe nu ne împiedică să ne purtăm prieteneşte cu mormonii, totuşi nu-i putem considera fraţi şi surori de credinţă în Cristos. Biblia ne avertizează cu tărie privitor la profeţii falşi care vor predica "o altă evanghelie", vor vesti "un alt Isus" şi vor fi însoţiţi de "un alt duh" (vezi, 2 Cor.11:4,13-15; Gal.1:6-9). Bazaţi pe dovezile înfăţişate mai sus noi susţinem că Mormonismul reprezintă exact o astfel de evanghelie falsificată.

Biserica Mormonă, după titulatura ei oficială, "Biserica lui Isus Cristos a Sfinţilor din Ultimele Zile" (LDS - Latter Day-Saints) declară documentul ei fondator, "Cartea lui Mormon", ca fiind "Un alt testament al lui Isus Cristos", sau "O nouă revelaţie a lui Isus Cristos" (n.tr.). Noi credem că în realitate este vorba de, "Un testament al unui Alt Isus" şi ca prin urmare Mormonismul nu poate fi creştin de origine.

S-a evidenţiat că cineva nu poate spune că este mormon şi să nege toate doctrinele fundamentale ale Mormonismului, şi anume să nege că Joseph Smith a fost un profet al lui Dumnezeu, că, "Cartea lui Mormon" este inspirată divin şi este adevărată, că Dumnezeu a fost odată un om care a progresat dobândind dumnezeirea prin respectarea tuturor legilor şi preceptelor Bisericii Mormone, şi că aceasta a fost întemeiată de Dumnezeu. Cel ce neagă toate aceste crezuri nu poate fi numit membru de drept al Bisericii Sfinţilor din Ultimele Zile, deci în speţă, un mormon. Nimeni nu se poate numi sincer "mormon", dacă nu susţine toate doctrinele fundamentale ale Mormonismului. În acelaşi fel, dacă mormonii nu cred nici măcar doctrinele fundamentale susţinute şi crezute de toţi creştinii, cum se pot aştepta ca fie primiţi de creştini ca fraţi în credinţa creştină, sau tovarăşi de credinţă ai acestora?

Mormonii cred că creştinii urmează doctrine apostate. De ce totuşi doresc atunci să fie consideraţi parte integrantă a comunităţii creştine? Există trei posibilităţi:

-Pentru a le oferi confort şi legitimitate. A le justifica personal opţiunea de credinţă.

-O asemenea pretenţie le este de folos în eforturile lor de recrutare de membrii, oferindu-le justificarea de a se angaja în prozelitism.

-Ei se cred că sunt singurii creştini adevăraţi.

Dacă mormonii cred că ei sunt singurii creştini, atunci nu ar trebui să încerce să treacă drept parte a Bisericii Creştine. În loc, ar trebui să spună deschis lumii că cei ce pretind că sunt creştini ortodocşi, nici nu sunt în realitate creştini, şi că ei, mormonii sunt adevăraţii creştini. Ei învaţă de fapt acest lucru, dar în particular, nu în public.