Este interesant, dacă nu tulburător, să comparăm nivelul pasiunii noastre de a-L cunoaşte pe Hristos şi voia Lui pentru viaţa noastră cu practicile noastre zilnice. În mod cert, acela care îşi urmează Stăpânul cu pasiune îşi va birui mai uşor celelalte pasiuni decât acela a cărui dragoste dintâi s-a stins. Aceia care sunt implicaţi în practici distructive şi înjositoare sunt cei a căror iubire pentru Hristos şi-a pierdut din intensitate şi încearcă să umple golul spiritual satisfăcându-şi plăcerile trupeşti. Numai Dumnezeu însă poate umple golul sufletesc. Iubirea omenească va da greş, ca şi sexul şi materialismul. Scriptura afirmă că dragostea pe care am avut-o pentru Domnul atunci când L-am cunoscut nu trebuie lăsată să se stingă. Pentru aceia care se închină singurului Dumnezeu adevărat, porunca este clară: "Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine" (Exod 20.3). Instrucţiunile lui Dumnezeu cu privire la moralitatea sexuală sunt la fel de clare. Atât Vechiul cât şi Noul Testament ne îndeamnă la puritate sexuală. Textul din Evrei 13.4 spune: "Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari". În 1 Corinteni 6, Pavel scrie: "Fugiţi de curvie! (...) cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt (...)? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul (...) vostru! "(versetele 18,19,20).

   Adulterul (relaţiile sexuale cu oricine altcineva decât soţul sau soţia) şi preacurvia (relaţii sexuale în afara căsniciei) sunt interzise, deoarece sunt distructive, dezumanizante şi înjositoare pentru creaţia lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că imoralitatea sexuală, deşi pentru scurt timp o sursă de plăcere fizică şi un mod de evadare emoţională, va conduce în cele din urmă la dezamăgire, durere copleşitoare şi chiar moarte. Biblia este categorică: "Să nu preacurveşti" (Exod 20.14).

   Se pare că toate distracţiile şi chiar reclamele publicitare ne învaţă altceva. Ne îndeamnă să ne bucurăm de viaţa aceasta şi să nu ne preocupăm de cea viitoare. Ne-am obişnuit cu expresii ca: "Nu ai decât o viaţă". Comicul Richard Pryor a spus: "Bucuraţi-vă cât puteţi de mult. Chiar dacă veţi trăi nouăzeci de ani, gândiţi-vă că veţi fi morţi pentru mai mult timp."

   În lumea noastră decăzută, influenţele satanice sunt pretutindeni, împingându-ne spre idolatrie şi imoralitate sexuală. Un trai moral este greu de dus. Este nevoie de altruism şi de puterea de a alege mereu să facem voia lui Dumnezeu. Uneori vor apărea tensiuni între dorinţele noastre de neprihănire şi cele legate de omul firesc din lăuntru. În lupta noastră interioară, familia şi prietenii pot fi de ajutor, ca şi păstorul bisericii, consilierul spiritual sau alţi creştini.

   Stabilirea unor obiective, practicarea disciplinei, crearea de interese şi de sisteme de recompensare a faptelor pozitive - toate acestea ajută. Dar în lupta pentru neprihănire nimic nu ajută mai mult decât o relaţie vie, pasională cu Hristos prin Duhul Său şi dorinţa înflăcărată de a cunoaşte şi împlini voia Lui.

   Acei copii ai lui Israel care au lăsat să se stingă prima lor dragoste şi care au cedat în faţa valorilor lumeşti nu au ajuns niciodată în Ţara Făgăduinţei. Biblia spune "căci au pierit în pustie" (1 Cor.. 10.5).

   Preţul pe care îl plătim - veţi distruge şi visuri sfărâmate - atunci când lăsăm dragostea dintâi să moară este mult mai mare decât ne putem închipui atunci când începem să cedăm valorilor şi practicilor păgâne. Citind aceste rânduri îţi vei da poate seama că ai păcătuit înaintea lui Dumnezeu şi ai nevoie de iertarea Lui. Poate că ai căzut în păcatul curviei sau ai îngăduit dorinţelor şi plăcerilor lumeşti să-ţi umple inima şi mintea. Oricare ar fi fost păcatul tău, trebuie să te pocăieşti şi să te întorci la Hristos, în credinţă, pentru ca El să-ţi facă parte de iertare şi viaţă nouă.