Intr-o zi, m-am trezit devreme dimineata ca sa privesc rasaritul.Ooo! … frumusetea creatiei lui Dumnezeu iti taie respiratia. In timp ce priveam, Il laudam pe Domnul pentru lucrarile lui. In timp ce stateam acolo, am simtit prezenta Domnului peste mine. M-a intrebat, “Ma iubesti?” I-am raspuns, “Bineinteles, Doamne! Tu esti Domnul si Mantuitorul meu!”.

Apoi M-a intrebat, “Daca erai handicapt fizic, M-ai mai iubi oare?”

Eram nedumerit. M-am uitat la mainile, picioarele mele si intreg corpul meu si m-am intrebat cat de multe lucruri nu le puteam face si am reflectat asupra lucrurilor care mi-au fost acordate. Am raspuns, “Va fi dificil Doamne, dar tot Te-as iubi.”

Apoi Domnul a spus, “Daca erai orb, mai iubeai creatia Mea?”

Cum puteam sa iubesc ceva fara sa-l vad? Apoi m-am gandit la toti oamenii orbi din lume si cati dintre ei Il iubeam pe Dumnezeu si creatia Sa. Asa ca am raspuns, “E greu sa te gandesti la acest lucru, dar tot Te-as iubi”.

Apoi Domnul m-a intrebat, “Daca erai surd, mai ascultai de Cuvantul meu?”

Cum sa ascult de ceva fiind surd? Apoi am inteles. Ascultand de Cuvantul Domnului n-avem nevoie neaparat sa ne folosim urechile, ci inimele noastre. Am raspuns, “Va fi dificil, dar tot as asculta de Cuvantul Tau”.

Apoi Domnul m-a intrebat, “Daca erai mut, mai lauda-I Numele Meu?”

Cum as putea lauda fara o voce? Apoi m-am luminat, Dumnezeu vrea sa-L laudam din inimile si sufletele noastre. Nu conteaza  cum o sa sune. Si laudand pe Domnul  nu este todeauna cu un cantec, ci cand suntem persecutati, dam lauda Domnului cu cuvintele noastre de multumire. Am raspuns, “Desi n-as putea sa cant, tot as preamari Numele Tau”.

Apoi Domnul m-a intrebat, “Chiar Ma iubesti?”

Cu curaj si cu o puternica convingere am raspuns indreznet, “Da Doamne! Te iubesc pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat!”

M-am gandit ca am raspuns bine, dar El m-a intrebat, “Atunci de ce pacatuiesti?”

Am raspuns, “Pentru ca sunt doar om. Nu sunt perfect.”

“Atunci de ce cand toate-ti merg bine ratacesti departe? De ce doar in necazuri te rogi serios?”

N-aveam raspuns…doar lacrimi.

Apoi Domnul a continuat. “De ce canti doar la biserica si dupa aceea te opresti? De ce ma cauti doar in timpul inchinarii? De ce imi ceri lucruri intr-un mod egoist? De ce imi ceri asa necredincios?”

Lacrimile continuau sa-mi curga pe obraji. “De ce ti-e rusine de Mine? De ce nu raspandesti Vestea Buna? De ce cand ai necazuri te plangi la altii cand Imi ofer umarul pe care sa plangi? De ce inventezi scuze cand Eu iti dau oportunitati sa slujesti Numelui Meu?”

“Tu esti binecuvantat cu viata. Te-am creat nu sa arunci acest dar. Te-am bincuvantat cu talente ca sa-Mi slujesti, dar tu continui sa-Mi intorci spatele. Ti-am descoperit Cuvantul Meu, dar tu nu cresti in cunostiinta. Ti-am vorbit, dar urechile tale erau inchise. Ti-am aratat binecuvantarile Mele, dar ochii tai nu vedeau. Am auzit toate rugaciunile tale si Ti-am raspuns la toate. Chiar Ma iubesti?”

 Nu puteam raspunde. Cum as putea? Eram neputincios. Nu aveam nici o scuza. Ce puteam spune? Cand inima mea a strigat si lacrimile mi-au curs, am spus, “Te rog iarta-ma, Doamne. Nu sunt vrednic sa fiu fiul Tau.”

Domnul mi-a raspuns, “Acesta e Harul Meu, fiule.”

Am intrebat, “Atunci de ce continui sa ma ierti? De ce ma iubesti asa mult?”

Domnul mi-a raspuns, ”Pentru ca esti creatia Mea. Esti fiul meu. Nu te voi abandona niciodata. Cand plangi, o sa plang impreuna cu tine. Cand vei striga de bucurie, o sa rad cu tine. Cand esti jos, o sa te incurajez. Cand cazi, o sa te ridic. Cand esti obosit, o sa te iau pe bratele Mele. Voi fi cu tine pana la sfarsitul zilelor, si te voi iubi todeauna”.

Niciodata n-am plans asa tare. Cum puteam sa fiu asa rece? Cum am putut sa-L ranesc asa tare pe Dumnezeu? L-am intrebat pe Domnul, “Cat de mult ma iubesti?”

Apoi Domnul si-a intins mainile, si am vazut mainile Lui strapunse de cuie. Am ingenunchiat la picioarele lui Cristos, Salvatorul meu. Si pentru prima data, m-am rugat sincer.