Dulcea mustrare

   Mustrarea este ''una ''din fiicele înţelepciunii, aş zice cea mare, puternică, vigilentă, grijulie şi... plină de dragoste. Este sora cea mare a altor virtuţi dumnezeieşti, cu misiune sigură, fermă şi autoritară.

   O recunoşti imediat ce-şi deschide gura, vorbind cu  calm, dragoste şi sfântă înţelepciune  fără să se ''abată'' de la misiunea pe care o are de îndeplinit. Ea vine în ajutorul celui ce are nevoie să fie auzită, acelora care, au refuzat să o cunoască, să se împrietenească cu ea, să o împlinească în viaţa lor.

   Argumentul ei, este întotdeauna ''Vocea Cuvântului''. Prin prezenţa ei juridică, îşi explică  menirea şi trimiterea dată de Tatăl, înaintea celor ce au săvârşit infracţiunea de neascultare. Ea este o parte a învăţăturii ce stă la  baza cunoaşterii de Dumnezeu, a adevăratei pocăinţi.

   Mustrarea nu face ''pact'' cu nici o ofertă nedumnezeiască, îşi cunoaşte bine rolul ceresc, este ca o asistentă medicală, care tratează pacientul bolnav diagnosticat de Duhul Sfânt. Este medicamentul  pe care unii refuză să-l ia, neînsănătoşindu-se sau îl iau cu privirea în jos, gândindu-se la efectul pe care l-ar avea dacă nu ar respecta indicaţiile. Alţii, greşiţi şi ei ca cei enumeraţi, abia aşteptă să-l ia, dându-şi seama de starea gravă în care se găsesc, şi acceptând acest medicament dumnezeiesc.

   Mustrarea este medicamentul, pe care, dacă îl iei, sigur te vindeci. Are rol de igienizare sufletească, de punte între ce '' a fost '' şi ce "este în prezent după acceptatrea ei." 

   Aş numi-o... dulcea mustrare, având în vedere, efectul benefic al rolului ei. Ea este glasul Iubirii, căci Domnul mustră, pe cine-l iubeşte!

                                       Alexandrina Tulics