l Împ. 18:42-45 „Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului, si plecându-se la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi, si a zis slujitorului său: „Suie-te si uită-te înspre mare. " Slujitorul s-a suit, s-a uitat, şi a zis: „Nu este nimic!" Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi "A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om." Ilie a zis: „Suie-te, si spune lui Ahab: „înhamă, si pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia. " Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul, şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car, şi a plecat la Izreel.

Rugăciunea se referă la comunicarea sub numeroase aspecte a credinciosului cu Domnul Dumnezeu. Pe lângă cuvinte ca „rugăciune" şi „rugând", această activitate este descrisă ca invocare a lui Dumnezeu (Ps. 17:6), chemare a Numelui Domnului (Gen. 4:26), strigare către Domnul (Ps. 3:4), înălţare a sufletului cuiva la Dumnezeu (Ps. 25:1), căutare a Domnului (Is. 55:6), venire cu încredere la tronul harului (Evr. 4:16) şi apropiere de Dumnezeu (Evr. 10:22).

MOTIVE PENTRU RUGăCIUNE. Biblia prezintă câteva temeiuri clare pentru care credincioşii trebuie să se roage.

(1) În primul rând, credincioşilor li s-a poruncit de către Dumnezeu să se roage. Porunca de a se ruga vine de pe buzele psalmistilor (I Cron. 16:11; Ps. 105:4), profeţilor (Is. 55:6; Amos 4:5-6), apostolilor (Efes. 6:17-18; Col. 4:2; I Tes. 5:17) şi ale Domnului Isus însuşi (Mat. 26:41; Luca 18:1; Ioan 16:24). Dumnezeu doreşte părtăşia cu El.

(2) Rugăciunea este legătura necesară pentru a primi binecuvântările şi puterea lui Dumnezeu şi împlinirea promisiunilor Sale. Numeroase pasaje biblice ilustrează acest principiu. Isus, de exemplu, le-a promis ucenicilor Săi că vor primi Duhul Sfânt dacă stăruiesc în a cere, a căuta şi a bate la uşa Tatălui lor din ceruri (Luca 11:5-13). Astfel, după înălţarea lui Isus, ucenicii Săi s-au dedicat fără încetare rugăciunii în camera de sus (Fapte 1:14) până când puterea (compară cu Fapte 1:8) Duhului Sfânt s-a revărsat în ziua Cincizecimii (Fapte 2:1-4). Când apostolii s-au adunat împreună, după arestarea şi eliberarea lor de către autorităţile iudaice, ei s-au rugat fierbinte pentru ca Duhul Sfânt să le dea îndrăzneală şi putere pentru vestirea Cuvântului Său. „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneala" (Fapte 4:31). Apos­tolul Pavel a cerut frecvent să se facă rugăciuni pentru ei cunoscând că lucrarea sa nu va fi încununată de succes dacă nu se rugau creştinii pentru el (de exemplu, Rom.15:30-32; II Cor, 1:11; Efes. 6:18-20; Fil. 1:19; Col. 4:3-4; vezi articolul MIJLOCIREA,). Iacov afirmă în mod explicit că vindecarea fizică a credinciosului poate avea loc ca răspuns la „rugăciunea făcută cu credinţă" (Iac. 5:14-15).

(3) în planul Său de mântuire pentru neamul omenesc, Dumnezeu a rânduit ca toţi cei credincioşi să conlucreze cu El în lucrarea de răscumpărare, într-un anumit fel, Dumnezeu S-a limitat la rugăciunile sfinte pline de credinţă stăruitoare ale poporului Său. Există multe lucruri care nu vor fi împlinite în împărăţia lui Dumnezeu fără rugăciunile mijlocitoare ale credincioşilor (vezi Ex. 33:11,). De exemplu, Dumnezeu doreşte să scoată lucrători la secerişul Evangheliei; Hristos arată că acest scop al lui Dumnezeu va fi realizat deplin doar prin rugăciunile poporului Său: „Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui". (Mat. 9:38). Cu alte cuvinte, puterea lui Dumnezeu de a împlini multe din scopurile Sale este pusă în lucrare numai prin rugăciunile fierbinţi ale poporului Său, în folosul înaintării împărăţiei Sale. Dacă noi nu ne rugăm, de fapt împiedicăm împlinirea scopului de răscumpărare al lui Dumnezeu, atât pentru noi înşine, ca persoane, cât şi pentru Biserică văzută ca un trup.

CONDIŢIILE RUGăCIUNII EFICACE. Pentru ca rugăciunile noastre să fie eficace trebuie întrunite câteva condiţii.

(1) Rugăciunile noastre nu-şi vor atinge scopul dacă au avem o credinţă sinceră, adevărată. Isus afirmă în mod explicit: „De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea" (Marcu 11:24). Tatălui băiatului stăpânit de un duh mut, El i-a spus aceste cuvinte: ,,Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede" (Marcu 9:23). Autorul epistolei către Evrei ne îndeamnă să ne apropiem de Dumnezeu „cu o inimă curată, cu credinţă deplină" (Evr. 10:22), şi Iacov ne încurajează să cerem lui Dumnezeu „cu credinţă" fără să ne îndoim (Iac. 1:6; compară cu 5:15).

(2) Rugăciunea trebuie de asemenea să fie făcută în Numele lui Isus. Acest principiu l-a exprimat însuşi Isus atunci când a spus: „şi orice veţi cere în Numele
Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face" (Ioan 14:13-14). Rugăciunile noastre trebuie sa fie făcute în armonie cu Persoana, caracterul şi voia Domnului nostru (vezi Ioan 14:13,).

(3) Rugăciunea poate fi eficace numai dacă este făcută în conformitate cu voia absolută a lui Dumnezeu: „îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă" (I Ioan 5:14; vezi articolul VOIA LUI DUMNEZEU, ). în modelul de rugăciune dat de Isus, Rugăciunea domnească, există o cerere care confirmă acest principiu: „facă-Se voia Ta, precum în cer şi pe pământ" (Mat. 6:10; compară cu Luca 11:2; să observăm propria rugăciune a lui Isus în Ghetsimani, Mat. 26:42). în multe împrejurări cunoaştem voia lui Dumnezeu deoarece El ne-a revelat-o în Scriptură. Noi putem fi siguri că orice rugăciune care este bazată cu adevărat pe promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Său va fi desigur eficientă. Ilie a fost sigur că Domnul Dumnezeul lui Israel va răspunde rugăciunii sale cu foc şi după aceea cu ploaie, din cauza cuvântului profetic al Domnului care i-a fost spus lui (I Împ. 18:1) şi pentru că el a fost deplin încredinţat că nici unul din dumnezeii păgâni nu era egal sau mai mare decât puternicul Domn Dumnezeu al lui Israel (I Împ. 18:21-24). Uneori voia lui Dumnezeu devine clară numai pentru că noi căutăm cu stăruinţă să descifrăm care este ea. Apoi, odată ce am ajuns să cunoaştem voia lui Dumnezeu în legătură cu orice problemă dată, putem să ne rugăm cu credinţă că Dumnezeu ne va răspunde (vezi I Ioan 5:14,).

(4) Nu numai că noi trebuie să ne rugăm conform cu voia lui Dumnezeu, dar trebuie să fim în voia lui Dumnezeu dacă vrem ca El să ne audă şi să ne răspundă.
Dumnezeu voieşte să ne dea lucrurile pe care le cerem numai dacă noi căutăm mai întâi împărăţia şi neprihănirea Sa (vezi Mat. 6;33, ). Apostolul Ioan afirmă fără echivoc: „Orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui" (I Ioan 3:22,). Păzirea poruncilor lui Dumnezeu, iubirea Lui şi săvârşirea a ce este plăcut înaintea Lui sunt condiţii indispensabile pentru primirea răspunsurilor la rugăciune. Când Iacov scria că rugăciunile celui neprihănit sunt eficace, el se referea atât la o persoană neprihănită prin credinţa în Hristos cât şi la una care trăieşte o viaţă de neprihănire, în frica de Dumnezeu, şi de ascultare faţă de El — ca de exemplu, cea a proorocului Ilie (Iac.5:16-18; compară cu Ps. 34:13-14). Acelaşi punct de vedere a fost subliniat deja în Vechiul Testament. Dumnezeu a arătat in mod clar că rugăciunile lui Moise în favoarea Israeliţilor au fost eficace datorită relaţiei sale de ascultare şi credincioşie faţă de Domnul (vezi Ex. 33:17,). Din contră, psalmistul afirmă ca dacă noi păstrăm păcatul în vieţile noastre, „nu ne-ar asculta Domnul" rugăciunile noastre (Ps. 66:18; vezi Iac. 4:3,). Acest fel de atitudine a constituit principalul motiv din cauza căruia Domnul nu a mai ascultat rugăciunile Israeliţilor idolatri şi răi (Is.1:15). Dar dacă poporul lui Dumnezeu se căieste de păcatele sale şi se întoarce de la căile sale rele, Domnul promite să-Şi aplece din nou urechea Sa spre ei, să-i asculte, să le ierte păcatele şi să le tămăduiască ţara (II Cron. 7:14; compară cu 6:36-39; Luca 18:14). Să reţinem faptul că rugăciunea marelui preot pentru iertarea păcatelor Isra­eliţilor în Ziua Ispăşirii nu putea să fie ascultată până când propria sa stare păcătoasă nu era curăţită (vezi Ex. 26:33, nota; vezi articolul ZIUA ISPăŞIRII,).În sfârşit, pentru ca rugăciunea să fie eficientă noi trebuie să fim stăruitori. Acesta este aspectul cel mai important al pildei văduvei stăruitoare (vezi Luca 18:1-7; vezi 18:1, ), îndemnul lui Isus de a „cere ... a căuta ... a bate" (Mat. 7:7-8) învaţă despre perseverenţa în rugăciune (vezi Mat. 7:7-8,). Apostolul Pavel ne îndeamnă, de asemenea, să ne rugăm neîncetat (Col. 4:2; I Tes. 5:17,). La fel, sfinţii Vechiului Testament au recunoscut acest principiu. De exemplu, numai atât timp cât Moise a perseverat în rugăciune cu mâinile ridicate spre Dumnezeu au avut Israeliţii succes în lupta lor împotriva Amaleciţilor (vezi Ex. 17:11, ). După ce Ilie a primit cuvântul profetic că va ploua, el a stăruit încă în rugăciune până ce ploaia a venit (I Împ. 18:41-45). Anterior, acest mare prooroc s-a rugat cu stăruinţă şi cu zel pentru ca Dumnezeu să aducă din moarte la viaţă pe fiul văduvei din Sarepta până ce Domnul a răspuns rugăciunii sale (I Împ. 17:17-23).

ELEMENTE SCRIPTURALE ŞI METODE EFICIENTE DE RUGăCIUNE.

(1) Ce elemente compun rugăciunea eficace? (a) Pentru a ne ruga cu eficacitate noi trebuie să-L lăudăm şi să-L adorăm pe Dumnezeu (Ps. 150; Fapte 2:47; Rom. 15:11; vezi articolul LAUDA,). (b) Strâns legat de aceasta şi la fel de importantă este aducerea de mulţumire lui Dumnezeu (vezi Ps. 100:4; Mat. 11:25-26; Fil. 4:6). (c) Mărturisirea sinceră a păcatelor cunoscute este esenţială pentru rugăciunea făcută cu credinţă (Iac. 5:15-16; compară cu Ps. 51; Luca 18:13; I Ioan 1:9). (d) Dumnezeu ne îndeamnă să cerem în conformitate cu nevoile noastre; aşa cum scrie Iacov, noi nu căpătăm lucrurile pe care le dorim pentru că nu cerem sau cerem cu gânduri rele (Iac. 4:2-3; compară cu Ps. 27:7-12; Mat. 7:7-11; Fil. 4:6). (e) Noi trebuie să ne rugăm fierbinte şi pentru alţii (Num. 14:13-19; Ps. 122:6-9; Luca 22:31-32; 23:34; vezi articolul MIJLOCIREA, ).

(2) Cum ar trebui să ne rugăm? Isus subliniază importanţa sincerităţii inimii noastre, deoarece noi nu suntem ascultaţi pur şi simplu pentru vorbele noastre goale
(Mat. 6:7). Putem să ne rugăm în tăcere (I Sam. 1:13) sau ne putem ruga cu glas tare (Neem. 9:4; Ez. 11:13). Putem să ne rugăm cu mintea sau să ne rugăm în Duh
(adică, în limbi, I Cor. 14:14-18). Putem să ne rugăm chiar cu suspine, adică, să nu folosim nici un cuvânt omenesc (Rom. 8:26) ştiind că Duhul va aduce acele cereri care nu pot fi auzite, înaintea lui Dumnezeu, o altă metodă a rugăciunii o reprezintă cântarea înaintea Domnului (Ps. 92:1-2; Efes. 5:19-20; Col. 3:16). Rugăciunea zeloasă către Domnul va fi însoţită uneori de post (Ezra 8:21; Neem. 1:4; Dan. 9:3-4; Marcu 9:29; Luca 2:37; Fapte 14:23; vezi Mat. 6:16, ).

(3) Ce poziţie a corpului este potrivită pentru rugăciune? Biblia consemnează rugăciunea care se face în timp ce se stă în picioare (I Împ. 8:22; Neem. 9:4-5),
şezând jos (I Cron. 17:16; Luca 10:13), îngenuncheat (Ezra 9:5; Dan. 6:10; Fapte 20:36), aşezat pe pat (Ps. 63:6), plecat până la pământ (Ex. 34:8; Ps. 95:6), culcat cu faţa la pământ (II Sam. 12:16; Mat. 26:39) si ridicând mâinile spre cer (Ps. 28:2; Is.1:15; I Tim. 2:8).

EXEMPLE DE RUGăCIUNE EFICACE. Biblia este plină de exemple de rugăciuni care au fost puternice şi eficace.

(1) Moise a rostit numeroase rugăciuni de mijlocire cărora Dumnezeu le-a răspuns, chiar când El îi spusese lui Moise că evenimentele vor avea un curs diferit (vezi articolul MIJLOCIREA,).

(2) Un Samson pocăit s-a rugat pentru încă o ocazie favorabilă pentru ca să împlinească sarcina vieţii sale, aceea de a înfrânge Filistenii; Dumnezeu a răspuns acestei rugăciuni dându-i putere să dărâme stâlpii clădirii în care ei slăveau puterea dumnezeilor lor (Jud. 16:21-30).

(3) Proorocul Ilie a avut cel puţin patru rugăciuni pline de putere cărora li s-a dat răspuns, fiecare din ele aducând slavă Dumnezeului lui Israel (vezi I Împ. 17:18; compară cu Iac. 5:17-18).

(4) împăratul Ezechia s-a îmbolnăvit şi i s-a spus prin Isaia că va muri (II Împ. 20:1; Is. 38:1). Simţind că viaţa şi lucrarea sa erau neîmplinite, Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi s-a rugat cu putere ca Dumnezeu să-i prelungească viaţa. Dumnezeu a trimis pe Isaia înapoi la Ezechia, asigurându-i vindecarea şi încă cincisprezece ani de viaţă (II Împ. 20:2-6; Is. 38:2-6).

(5) Fără îndoială că Daniel s-a rugat Domnului în groapa cu lei, cerând să-l scape din gurile lor şi Domnul a împlinit cererea lui (Dan. 6:10, 16-22).

(6) Primii creştini s-au rugat cu stăruinţă pentru punerea în libertate a lui Petru aflat în temniţă şi Dumnezeu a trimis un înger să-l elibereze (Fapte 12:3-11; compară cu 12:5,). Astfel de exemple ar trebui să ne umple de dorinţa şi credinţa sfântă de a ne ruga în mod eficace potrivit cu principiile generale ale Scripturii.