// Împ. 5:14 „S-a pogorât atunci si s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţit."

Una din învăţăturile fundamentale ale N.T. este aceea că Isus Hristos (Mesia) este împlinirea V.T. Autorul cărţii către Evrei sugerează faptul că Hristos este moştenitorul tuturor lucrurilor despre care a vorbit Dumnezeu prin prooroci (Evr. 1:1-2). Isus Însuşi a afirmat că El a venit să împlinească Legea şi Proorocii (Mat. 5:17). După învierea Sa glorioasă, El le-a demonstrat urmaşilor Săi din Legea lui Moise, Profeţi şi Psalmi (adică din cele trei părţi principale ale V.T. ebraic) că Dumnezeu a profeţit cu mult timp înainte tot ce avea să se întâmple cu El (Luca 24:25-27, 44-46). Pentru a înţelege mai bine profeţiile V.T. cu privire la Isus Hristos, trebuie să spunem ceva despre tipologie.

PRINCIPIILE TIPOLOGIEI. Un studiu atent al V.T. revelează elemente (numite tipuri, de la grecescul typos) care sunt împlinite în venirea lui Mesia (care este antitipul); cu alte cuvinte, există o corespondenţă între persoane, evenimente sau lucruri în V.T. şi Isus Hristos în N.T. Notaţi două principii de bază care respectă acest model de profeţie şi împlinire:

(1) Pentru a vedea cum un pasaj din V.T. arată înainte spre Hristos, trebuie să începem totdeauna prin a privi pasajul ca revelând un eveniment din istoria lui Dumnezeu de răscumpărare, adică, trebuie să examinăm mai întâi un pasaj din V.T. ca un eveniment istoric şi apoi să vedem cum indică acesta spre venirea lui Isus Hristos ca Mesia promis.

(2) Trebuie să recunoaştem că împlinirea mesianică a unui pasaj din V.T. este adesea pe un plan spiritual mai înalt decât evenimentul din V.T. De fapt, este posibil ca oamenii V.T. implicaţi în eveniment să nu fi înţeles că ceea ce experimentau ei profeţea despre venirea Fiului lui Dumnezeu. De exemplu, probabil că David n-a realizat când a scris Ps. 22 faptul că suferinţa lui profeţea despre suferinţa lui Hristos pe cruce. Nici bocitorii exilaţi care se depărtau de mormântul Rahelei din Rama (Ier. 31:15) nu ştiau că într-o zi lacrimile lor vor fi împlinite în morţile tuturor băieţilor mai mici de doi ani din Betleem (Mat. 2:18). Deseori putem privi un pasaj din V.T. ca profeţind despre Domnul nostru numai în lumina revelaţiei N.T.

CATEGORII DE TIPURI PROFETICE. Putem identifica cel puţin patru exemple în care V.T. este profetic şi arată spre venirea lui Hristos din N.T.

(1) Texte specifice din V.T. citate în N.T. Anumite pasaje din V.T. sunt evident profetice cu privire la Hristos deoarece ele sunt citate în N.T.; de exemplu, Matei citează Is. 7:14 pentru a dovedi că V.T. profeţeşte naşterea lui Isus Hristos din fecioară (Mat. 1:23) şi Mica 5:2 pentru a demonstra că Isus trebuia să se nască în Betleem (Mat. 2:6). Marcu aminteşte cititorilor săi (Marcu 1:2-3) că venirea lui Ioan Botezătorul ca precursor al lui Hristos a fost profeţită atât de Isaia (Is. 40:3) cât şi de Maleahi (Mal. 3:1). Zaharia a prezis intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim în Duminica Floriilor (Zah. 9:9; comp. cu Mat. 21:1-5; Ioan 12:14-15). Experienţa lui David exprimată în Ps. 22:18 anticipează împărţirea hainelor lui Isus între soldaţii de la cruce (Ioan 19:23-24), iar afirmaţia sa din Ps. 16:8-11 este interpretată ca o prezicere clară a învierii lui Isus (Fapte 2:25-32; 13:35-37). Scriitorul epistolei către Evrei afirmă că Melhisedec (comp. cu Gen. 14:18-20; Ps. 110:4) este un tip al lui Hristos, veşnicul nostru Mare Preot, încă multe alte exemple pot fi citate.

(2) Aluzii ale scriitorilor N.T. la pasaje din V.T. Un alt exemplu în care Hristos poate fi găsit în V.T. este reprezentat de acele pasaje din N.T. care, fără a cita efectiv un anumit text, se referă la persoane, evenimente sau lucruri din V.T. care profeţesc despre Hristos. De exemplu, chiar în primul text profetic al Bibliei (Gen. 3:15), Dumnezeu promite să trimită sămânţa femeii ca să distrugă sămânţa şarpelui. Cu siguranţă Pavel a avut aceasta în minte când a spus că Hristos S-a născut din femeie ca să-i răscumpere pe cei aflaţi sub lege (Gal. 4:4-5; comp. cu Rom. 16:20), ca şi apostolul Ioan când a afirmat că Fiul lui Dumnezeu a venit ca să „nimicească lucrările diavolului" (I Ioan 3:8). Referirea lui Ioan Botezătorul la Isus ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29, 36) indică înapoi spre Lev. 16 şi Is. 53:7, iar referirea lui Pavel la Isus ca „Mielul nostru de Paşte" (I Cor. 5:7) arată că jertfirea mielului pascal profeţea despre moartea lui Hristos pentru noi (Ex. 12:1-14). Isus Însuşi a spus că înălţarea şarpelui în pustie de către Moise (Num. 21:4-9) profeţea despre atârnarea Lui pe o cruce. Şi când Ioan spune că Isus, Cuvântul lui Dumnezeu, a fost implicat în crearea tuturor lucrurilor (Ioan 1:1-3), nu putem să nu ne gândim la Ps. 33:6: „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului" (comp. cu Evr. 1:3, 10-12). Acestea sunt doar câteva din numeroasele aluzii ale N.T. despre pasaje din V.T. legate de Hristos.

(3) Persoane, evenimente sau lucruri din V.T. care sunt centrate pe tema răscumpărării. Exodul Israeliţilor din Egipt, care este văzut de-a lungul V.T. ca cel mai mare act de răscumpărare sub Vechiul Legământ, este o umbră a lui Hristos şi a răscumpărării adusă de El sub Noul Legământ. Anumite tipuri în cartea Exodul care sunt o umbră a lui Hristos şi a răscumpărării Sale sunt Moise, Paştele, trecerea Mării Roşii, mana, apa din stâncă, cortul cu mobilierul lui şi marele preot.

(4) Exemple în evenimentele V.T. care reprezintă o umbră a modului cum Dumnezeu Se ocupă de noi în Hristos. Multe din întâmplările V.T. revelează un exemplu al modului în care Dumnezeu se ocupă de poporul Său, desăvârşit în Isus Hristos. Notaţi următoarele exemple: (a) Avraam a trebuit să aştepte răbdător aproape douăzeci şi cinci de ani pentru ca Dumnezeu să deschidă pântecele Sarei şi să le dea un fiu, Isaac. Nimic din ceea ce a făcut el n-a putut grăbi naşterea acestui fiu al promisiunii lui Dumnezeu. Acest exemplu este împlinit în N.T., când Dumnezeu Îl trimite pe propriul Său Fiu ca Mântuitor al lumii, la împlinirea vremii (Gal. 4:4); nimic din ceea ce au făcut oamenii n-a putut grăbi acest moment. Mântuirea noastră vine doar din iniţiativa lui Dumnezeu (comp. cu Ioan 3:16) şi nu prin efort omenesc, (b) Înainte ca Israeliţii să fie izbăviţi din Egipt prin puterea îndurătoare a lui Dumnezeu, a trebuit ca ei să strige în disperare către Dumnezeul lor ca să fie eliberaţi de vrăjmaşii lor (Ex. 2:23-24; 3:7). Aceasta profeţeşte despre planul de mântuire al lui Dumnezeu cu privire la noi. înainte să ne putem aştepta la eliberarea de păcate şi de duşmanii noştri spirituali prin harul lui Dumnezeu, noi trebuie să strigăm cu pocăinţă şi să cerem harul Său mântuitor (comp. cu Fapte 2:37-38; 16:29-33; 17:30-31). Toţi cei care cheamă numele Domnului vor fi mântuiţi, (c) Când Naaman Sirianul căuta vindecare de lepra sa de la Dumnezeul lui Israel, i s-a spus să se scalde de şapte ori în râul Iordan. Deşi aceasta iniţial l-a mâniat, el a trebuit să se umilească şi să se supună spălării Iordanului pentru a fi vindecat (II Împ. 5:1-14). Acest pasaj este o umbră a lui Isus şi a Noului Legământ -atât prin faptul că harul mântuitor al lui Dumnezeu trece dincolo de limitele naţiunii Israel (comp. cu Luca 4:27; Fapte 22:21; Rom. 15:8-12), cât şi prin aceea că pentru a primi mântuirea, trebuie să ne părăsim mândria, să ne smerim înaintea lui Dumnezeu (comp. cu Iac. 4:10; I Petru 5:6) şi să urmărim a fi spălaţi în sângele lui Isus, soluţia lui Dumnezeu pentru curăţirea noastră (comp. cu Fapte 22:16; I Cor. 6:11; Tit 3:5; I Ioan 1:7, 9; Apoc. 1:5). În concluzie, deşi ne relatează despre oameni ai lui Dumnezeu care ne servesc drept model şi exemplu (vezi I Cor. 10:1-13; Evr. 11; Iac. 5:16-18), V.T. realizează mult mai mult decât aceasta; el „ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă" (Gal. 3:24).