Menţionarea războiului nu este doar retorică. Ceea ce se cere astăzi în mod special este un stil de viaţă ca pe "timp de război". Mai devreme, în aceast capitol, am folosit termenul "nevoile de bază ale vieţii", deoarece apostolul Pavel spune în 1 Timotei 6.8: "Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns." Dar această idee referitoare la simplitate poate fi extrem de înşelătoare. Ceea ce vreau să spun este că el se referă la un stil de viaţă care nu este asaltat de lucruri neesenţiale, iar criteriul pentru "esenţial" nu ar trebui să fie "simplitatea" primitivă, ci eficienţa pe timp de război.

   Ralph Winter ilustrează ideea de stil de viaţă pe timp de război:

   "Vasul "Regina Maria", odihnindu-se în portul Long Beach din California, constituie o fascinantă piesă de muzeu. Folosită atât ca vapor de lux pe timp de pace, cât şi ca transportor de trupe în al doilea Război Mondial, statutul ei actual de piesă de muzeu, lungă cât trei stadioane de fotbal, ne permite să percepem uluitorul contrast între stilul de viaţă pe timp de pace şi cel pe timp de război.

   De o parte a unui perete despărţitor poţi vedea sala de mese, restaurată pentru a întruchipa cadrul în care se lua masa pe timp de pace de către oamenii bogaţi din înalta societate pentru care diversitatea ameţitoare a cuţitelor, furculiţelor şi lingurilor nu avea secrete. De cealaltă parte a peretelui despărţitor, dovezile austerităţilor pe timp de război produc un contrast izbitor. O tăviţă de metal zgâriată înlocuieşte cincisprezece farfurii şi sosiere. Cuşetele nu doar duble, ci cu opt paturi supraetajate explică cum era posibil, ca, în timp de război, să încapă la bord 15.000 de oameni în loc de 3.000 de oameni. Câtă repulsie trebuie să le fi produs celor bogaţi această transformare! Desigur, ca să se facă o astfel de transformare, a fost nevoie de o urgenţă naţională. De ea depindea supravieţuirea unei întregi naţiuni. Esenţa Marii Trimiteri în zilele noastre este faptul că supravieţuirea a milioane de oameni depinde de o astfel de transformare."

   Suntem în plin război. În această atmosferă, orice vorbărie despre dreptul creştinilor de a trăi în lux, ca nişte "fii de rege", apare goală - având în vedere, în special, faptul că însuşi Regele este echipat pentru bătălie. Ne este de mai mare ajutor să ne gândim la un stil de viaţă pe timp de război decât la un stil de viaţă marcat de simplitate.

   Simplitatea poate fi în mare măsură orientată spre noi înşine şi de niciun folos pentru alţii. Un stil de viaţă pe timp de război implică existenţa unei cauze importante şi nobile pentru care se merită să cheltuieşti şi să fii cheltuit (2 Corinteni 12.15).

   Winter continuă:

   "Dacă a existat vreodată o societate de tip "Salvează-te pe tine însuţi", atunci aceea este America de astăzi. Dar funcţionează oare acest lucru? Societăţile subdezvoltate suferă de un întreg set de boli: tuberculoză, malnutriţie, pneumonie, diferiţi paraziţi, tifos, holeră, etc. America cea bogată a inventat un set complet nou de boli: obezitatea, arterioscleroza, bolile de inimă, atacurile cerebrale, cancerul de plămâni, bolile venerice, ciroza, dependenţa de droguri, alcoolismul, divorţul, abuzul copiilor, sinuciderea, crima. Încearcă-ţi norocul! Maşinile care ne scutesc de muncă s-au transformat în instrumente care ne ucid trupul. Bogăţia noastră a adus cu sine mobilitatea, dar şi izolarea familiei mononucleare şi, ca urmare, tribunalele pentru divorţuri, închisorile şi instituţiile de sănătate mintalîă sunt supraaglomerate. Salvându-ne, aproape că ne-am pierdut pe noi înşine.

   Cât de mult am încercat să îi salvăm pe alţii? Gândeşte-te la faptul că sloganul evanghelist din America: "Roagă-te, dăruieşte sau mergi!" permite oamenilor doar să se roage, dacă aceasta este alegerea lor! În contrast, "Grupul de rugăciune al prietenilor misionari" din India de Sud are 8.000 de membri care se roagă şi sprijină financiar 80 de misionari "full-time"" (cu normă întreagă) în India de Nord. Dacă denominaţiunea din care fac parte (care are o avere incredibilă pe cap de persoană) ar face acelaşi lucru, în loc să trimitem 500 de misionari am trimite 26.000. În ciuda sărăciei lor evidente, acei oameni din India de Sud trimit de 50 de ori mai mulţi misionari în alte ţări decât noi."

   Ceea ce vreau să subliniez aici este faptul că aceia care îi încurajează pe creştini să caute un stil de viaţă în lux, stil ce ţi-l poţi permite doar pe timp de pace, nu înţeleg deloc învăţătura lui Isus despre bani. El ne-a chemat să ne pierdem vieţile ca să le putem câştiga (şi contextul se referă într-adevăr la bani): "Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?" (Marcu 8.36). Iar prin "pierderea vieţii" noastre, Isus vrea să spună: dedicarea ei în vederea împlinirii misiunii dragostei pe care El ne-a încredinţat-o.

   Fii bogat în fapte bune!

   Această idee ne conduce la îndemnul final pe care îl adresează Pavel celor bogaţi (1 Timotei 6.18). Odată ce sunt eliberaţi de magnetul mândriei şi odată ce îşi pun speranţa în Dumnezeu, şi nu în bani, se mai poate întâmpla un singur lucru: banii lor vor curge spre înmulţirea nenumăratelor slujiri ale lui Hristos.