Satan acţionează câteodată asupra minţii omului şi câteodată asupra trupului omului. Multe boli nu sunt reale, ci sunt lucrări ale lui Satan. Uneori bolile sunt în mod evident atacuri satanice.

   Când soacra lui Petru a zăcut în pat din cauza frigurilor, Domnul Isus a mers în casa lor şi a certat frigurile (Luca 4.39). Frigurile reprezintă un simplu simptom; nu au personalitate. Nu poţi ca să cerţi un simptom; poţi certa doar o persoană. Dar aici Domnul Isus a făcut un lucru surprinzător. Când El a văzut pe soacra lui Petru bolnavă de friguri, a certat frigurile şi aceastea au dispărut. Aceasta ne arată clar că frigurile respective nu erau unele obişnuite, că posedau o personalitate. Cu alte cuvinte, era vorba de lucrarea lui Satan. La mustrarea Domnului, Satan s-a retras.

   Un alt caz ne este prezentat la vindecarea unui copil ce era surd şi mut din copilărie (Marcu 9.17-21; 25-27). Când tatăl copilului l-a adus pe acesta la Domnul Isus, Domnul a certat duhul necurat, spunând: "Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta şi să nu mai intri în el". Şi copilul a fost vindecat. Boala fusese cauzată de un duh rău. La mustrarea Domnului, duhul cel rău a ieşit din copil şi acesta şi-a redobândit glasul şi auzul.

   Găsim, aşadar, două categorii diferite de bolnavi în Noul Testament: cei bolnavi medical şi fiziologic, şi cei bolnavi din cauza atacului lui Satan. Pe prima categorie, Domnul a vindecat-o; pe cea de-a doua, întrucât boala avea în spatele ei o persoană, a mustrat-o.

   Multe boli sunt, într-adevăr suferinţe fizice, dar multe sunt rezultatul atacurilor satanice asupra trupului. Copiii lui Dumnezeu trebuie să înveţe cum să se împotrivească acestora din urmă.

   Câteodată nu poţi înţelege de ce eşti bolnav. Nu ai fost neglijent; după câte ştii, nu exista nici un pericol de a te contamina cu această boală în mediul tău înconjurător. Şi totuşi te-ai îmbolnăvit. Deodată devii neputincios când ai de făcut lucrarea lui Dumnezeu sau vreun lucru spiritual. Această boală nu este ceva obişnuit, din moment ce nu poate fi atribuită unei cauze naturale. Ba mai mult, te-ai îmbolnăvit tocmai când aveai o anumită lucrare spirituală de îndeplinit. Aproape cu ochii închişi poţi să-ţi dai seama că această boală se datorează atacului lui Satan.

   Acest gen de suferinţă va dispărea dacă te vei împotrivi, spunând: "Doamne, nu primesc această boală, căci ea vine de la vrăjmaş!" Într-un mod foarte uimitor, vei vedea că ea va dispărea la fel de brusc cum a apărut. Nici apariţia, nici dispariţia ei nu pot fi atribuite unei cauze naturale. Ea dispare în urma mustrării.

   Să luăm de exemplu pe Iov. Iată un om atacat de Satan cu o bubă rea din talpa picioarelor până în creştetul capului. Satan a urmărit să-l omoare, dar Dumnezeu a împiedicat intenţia diavolului, decretând: "Cruţă-i viaţa".

   Noi, creştinii, trebuie să privim boala în mod diferit faţă de ceilalţi oameni. Multe boli nu sunt boli reale, ci lucrări ale lui Satan. Multe slăbiciuni se datorează acceptării lucrărilor satanice, care, din nefericire, nu sunt niciodată băgate în seamă. Trebuie să învăţăm această lecţie înaintea lui Dumnezeu: ori de câte ori suntem bolnavi, e bine să examinăm cauza. Să cercetăm dacă boala respectivă are o cauză bine înteimeiată. Dacă apare vreo îndoială cu privire la originea bolii, să cercetăm mai departe. Nu trebuie să acceptăm nicio boală fără a cerceta. S-ar putea să fie o boală reală sau, s-ar putea să fie un atac satanic. Dacă este vorba de cel de-al doilea caz, trebuie să ne împotrivim, mărturisind că nu vom accepta ceea ce Satan a pus asupra noastră.

   Dacă copiii lui Dumnezeu vor rămâne tari şi se vor împotrivi, multe boli vor dispărea deîndată. Nu îndrăznesc să spun că toate bolile pot fi atribuie lui Satan, dar sunt încredinţat că multe boli sunt provocate de atacul lui. Şi, deoarece creştinii nu le cercetează şi nu se împotrivesc, astfel de boli reuşesc să-i facă cu adevărat bolnavi. Dacă ei s-ar împotrivi lui, Satan ar fi înfrânt şi asemenea boli ar fi înlăturate. Nu este aceasta minunat?