Nu este ceva neobișnuit pentru necredincioși să ridice obiecții împotriva șarpelui vorbitor din Geneza capitolul 3. Aceasta noțiune pur și simplu îi deranjează. Ei cred că e ceva absurd.

Ca și creștin, nu am auzit până acum un sceptic discutând despre măgărița vorbitoare în cartea Numeri, Balaam (22:28-30) poate pentru faptul că sunt prea obișnuiți să audă acest cuvânt folosindu-se cu o cononatie peiorativă. Nu știu, dar în nicio situație șerpi.

În orice caz, cum putem să raspundem la acest subiect particular?

Cred ca felul în care răspundem este să subliniem că aceste lucruri au ramificații în concepția despre lume și viața fiecăruia sau, cu alte cuvinte, un lucru este ridicol sau nu în functie de perspectiva prin care cineva privește și interpretează lumea. Punctul de vedere al unui ateu este că nu există altceva decât materie. Prin urmare, pentru un ateu, nu numai că șerpii nu vorbesc, dar nici nu pot vorbi. Nici asinii nu pot să o facă, în ceea ce-i privește, dar aceasta este o altă chestiune. În consecință, când citesc în Biblie despre șerpi care vorbesc, acest lucru trebuie că e complet caraghios, sună ca o prostie. Și această caracterizare este adevarată pentru orice miracol din Biblie - de fapt, acesta este modul în care privesc ei Biblia în general. Vor, însă, să-și verse năduful pe acest aspect specific pentru că îl consideră cel mai straniu.

Pentru creștinii care se simt cumva stânjeniți de un șarpe care vorbește, vreau doar să le amintesc că nu este nicio diferență între un șarpe care vorbește și vreun alt miracol în Biblie. Câteva pagini mai înainte, prima linie din relatarea noastra afirmă: "La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul". Acesta este un miracol. În felul acesta începe narațiunea noastră și toată învățătura care rezultă din aceasta este înrădăcinată în ideea că lucruri neobișnuite, miraculoase se pot întâmpla în lume, deoarece există ființe dincolo de lumea materială care au putere asupra lumii materiale. 

Și dacă avem motive întemeiate să credem că istoria creștină are o anumită validitate - și cred că există motive atestate științific de a crede că prima propoziție pe care tocmai am citat-o este o descriere exactă a ceea ce s-a întâmplat (argumentul cosmologic "Big Bang" confirmă ideea potrivit căreia a fost un început în care toate lucrurile au început să existe - și istorisirea noastră tocmai aceasta explică) și dacă trăim într-o lume care a început în felul în care Biblia spune ca a început, atunci un șarpe care vorbeste este... poate nu ceva de care te lovești în fiecare zi, dar cu siguranță posibil.

Satan este o ființă spirituală reală. Ființele spirituale pot folosi corpuri materiale prin care să vorbească. Chiar asta fac eu acum: sunt un suflet nematerial care vorbește printr-un trup fizic - nu aveți decât să mă privați de suflet și acest corp nu poate să mai vorbească; aș fi mort.

Deci ceva ca șarpele vorbitor, deși este neobișnuit chiar și în percepția noastră despre Biblie, nu este imposibil. Ca atare, nu am niciun motiv să iau acest lucru în glumă - îl accept așa cum a fost scris. 

Cred că aceasta s-a întâmplat cu adevărat? 

Da. 

Vorbesc șerpii în mod curent? 

Nu. Dar orice se poate întâmpla într-o lume în care minunile sunt posibile. 

Semnifică aceasta că orice se întâmplă? S-ar reveni la afirmatia că dacă avem argumente solide să credem că Dumnezeu vorbește cu acuratețe prin Cuvântul Său, atunci nu e nimic neobișnuit despre ideea că Satan, o puternică ființă invizibilă poate să ia un șarpe pentru a-l folosi ca mijloc de comunicare, la fel cum Dumnezeu a folosit un asin sau un rug aprins ca mijloc de comunicare sau, într-un mod sau altul, chiar pe dumneavoastra și pe mine.