Mary avea cinci anisori cind a trebuit sa treaca printr-o operatie majora, care i-a pus serios viata in cumpana. Doctorii si-au dat repede seama ca o transfuzie de singe era absolut necesara. Dupa ce au testat toti membrii familiei, singurul care avea acelasi tip de singe era fratele ei mai mic, Jimmy.

"Jimmy, vrei sa-i dai singele tau lui Mary?" l-a intrebat doctorul.

Jimmy a strins nervos din dinti si a spus dupa un rastimp: "Da, domnule doctor, daca trebuie ..."

S-au apucat repede de lucru si l-au pregatit pe baietas pentru transfuzia de singe. Nu incepusera insa bine procedeul si obrajii lui Jimmy s-au albit deodata. Doctorul si-a dat seama ca nu transfuzia este de vina si i-a facut semn asistentei sa stea de vorba cu baiatul.

"Nu te simti bine, Jimmy?" l-a intrebat asistenta.

"Ba da, dar ma intreb cind am sa incep sa mor"?

"Sa mori?" a tresarit asistenta. "Tu crezi ca va trebui sa mori daca-i vei da sorei tale singe?"

"Da, cu siguranta".

"si esti gata sa mori pentru sora ta?"

"Da, doar am acceptat sa-i dau singele meu."

Doctorul si asistenta au privit cu uimire si admiratie spre micul erou. Apoi i-au explicat lui Jimmy ca nu va trebui sa moara, deoarece Mary avea nevoie numai de o mica cantitate de singe.

Intimplarea aceasta este o ilustratie a sacrificiului de care este in stare dragostea.

Biblia ne spune ca: "Nu este mai mare dragoste decit sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai" (Ioan 15:13).

Intreaga Scriptura nu este altceva decit o carte de dragoste. Ea ne istoriseste cum s-a manifestat cea mai coplesitoare iubire din istoria cosmosului: dragostea lui Dumnezeu pentru rasa umana. Desi L-am parasit prin neascultarea protoparintilor nostri, Dumnezeu a ales sa ne iubeasca si sa ne recistige pentru Sine. Dragostea lui Dumnezeu s-a manifestat pentru noi pe vremea cind noi ii eram inca straini si vrajmasi. Biblia ne spune ca Dumnezeu este dragoste. Nu este de mirare deci ca ea cere tuturor celor care au intrat in familia lui Dumnezeu sa manifeste o dragoste intensa unii pentru altii.

Iata ce ne-a spus Domnul Isus despre dragoste: "Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii. Prin aceasta vor cunoaste toti ca sinteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii" (Ioan 13:34-35).

"Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unii pe altii, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decit sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai" (Ioan 13:34, 35; 15:12, 13).

Biblia mai spune: "Sa nu datorati nimanui nimic, decit sa va iubiti unii pe altii" (Rom. 13:8).

"Caci voi singuri ati fost invatati de Dumnezeu sa va iubiti unii pe altii" (1 Tes. 4:9).

"Sa aveti o dragoste de frati neprefacuta, iubiti-va cu caldura unii pe altii, din toata inima" (1 Petru 1:22).

Epistolele lui Ioan duc si mai departe aceasta porunca a iubirii:

"Caci vestirea, pe care ati auzit-o de la inceput, este aceasta: sa ne iubim unii pe altii".

"si porunca Lui este sa credem in Numele Fiului Sau Isus Christos, si sa ne iubim unii pe altii, cum ne-a poruncit El".

"Prea iubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii. ... daca ne iubim unii pe altii, Dumnezeu ramine in noi, si dragostea Lui a ajuns desavirsita in noi". (1 Ioan 3:11, 23; 4:11, 12).

Iubirea unul pentru altul nu este o optiune, ci o porunca a Domnului. Oricine face parte din familia lui Dumnezeu manifesta aceasta trasatura comuna.

Un anume fel de iubire

Cei ce au studiat fenomenul dragostei au remarcat patru feluri de iubire: iubirea romantica, iubirea de frate, iubirea din cadrul familiei si iubirea divina. Biblia le cere celor credinciosi sa se ridice deasupra iubirii omenesti si sa practice iubirea divina. Bineinteles ca impreuna cu aceasta porunca, Dumnezeu ne daruieste prin Duhul si resursele necesare pentru a trai la acest nivel inalt, caci nu exista in niciunul din noi suficiente resurse ca sa putem iubi ca Dumnezeu.

Biblia foloseste cuvintul "agape" pentru a deosebi iubirea divina de celelalte forme ale iubirii. Iubirea de tipul "agape" cauta intotdeauna binele suprem pentru fiinta iubita. Ea nu se limiteaza doar la aprinderea sentimentelor, ci se ridica la nivelul mintii si subordoneaza intreaga vointa in procesul de slujire al celor pe care-i cuprinde. Agape este iubirea care se sacrifica si care se ofera sa ajute si acolo unde ajutorul nu este meritat.

Cea mai buna ilustratie a acestui fel de iubire este Domnul Isus Christos: "Dar Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cind eram noi inca pacatosi, Christos a murit pentru noi" (Rom. 5:8).

Este nevoie de multa iubire ca sa putem sa ne slujim unii altora. De prea multe ori, comportamentul nostru dovedeste cit de copilarosi si imaturi sintem. Daca un frate din Biserica este sanatos din punct de vedere spiritual, cu o familie care-i face cinste si cu o activitate care-l scoate in evidenta in fata tuturor, atunci noi ii acordam toata iubirea noastra. Toti il consideram "unul de-al nostru" si ne inghesuim sa-l invitam pe acasa.

Dar sa ne inchipuim ca acest frate incepe sa treaca prin clipe mai grele. Poate ca cineva i-a spus ceva care l-a ranit sau poate ca Dumnezeu a ingaduit ca ceva rau sa i se intimple in familie. Ce se intimpla cu dragostea noastra? Exact cind el are mai mult nevoie de ea, noi ii intoarcem spatele. Daca incepe sa vina mai rar pe la Biserica, il socotim "instrainat" si-l scoatem din inimile noastre. Bineinteles ca el va cauta refugiu in prieteniile unor oameni din lume si probabil ca-l vom vedea curind in situatii si circumstante "discutabile". Atunci ne vom grabi sa-l aratam cu degetul si sa nu ne mai socotim datori sa-i sarim in ajutor. Comportamentul nostru este un fel de negustorie: sintem gata sa investim doar in prieteniile din care nadajduim sa ne intoarcem cu o oarecare doza de profit. Cind nu ni se raspunde dupa asteptari, ne retragem "capitalul" si-i tratam pe ceilalti cu raceala.

Cit de diferita a fost dragostea lui Christos! El ne-a iubit pe vremea cind noi ii eram vrajmasi si cu cit Il raneam mai mult, cu atit El isi deschidea bratele mai larg, pina ce le-a intins atotcuprinzator pe cruce.

Iubirea de tipul agape este iubirea care se daruieste pe sine, cheltuindu-se pentru binele si fericirea celor din jur.

stiu ca este greu sa mai ramii prieten cu cineva care a parasit standardul sfinteniei crestine si ca o eventuala afiliere cu el poate ruina o reputatie cu greu cistigata. Dar, ce este mai important: orgoliul si pozitia noastra in ochii celorlalti sau salvarea celui care se afla intr-o stare de criza? Ce te-ar costa daca l-ai invita acum la masa in familia ta?

stiu ca, din punct de vedere uman, el nu mai merita atentia ta, dar din punct de vedere al iubirii divine?

Una din ilustratiile hazlii din cintecele crestine ale negrilor spune ca, incercind sa participe la un serviciu divin intr-o Biserica a albilor, un negru a fost luat pe sus si aruncat gramada in praful drumului. Pe cind se stergea incetisor, scuturindu-si hainele, cel umilit a auzit glasul Domnului: "Ce ti s-a intimplat Pete?" "M-au aruncat in strada, Doamne". "stiu, Pete", a continuat Domnul, "si Eu caut sa intru in aceasta Biserica de 15 ani si nu am reusit inca!"

Domnul Isus este intotdeauna afara cu cei care sufera si gem.

Dupa cel de al doilea razboi mondial, un grup de credinciosi francezi din teritoriile Alsaciei si Lorenei au luat hotarirea ca sa nu ia Cina Domnului impreuna cu populatia de origine germana. In prima duminica de dupa aceasta hotarire, francezii i-au trimis pe germani sa ia Cina la subsolul Bisericii. Cind a fost insa sa inceapa cu rugaciune, pastorul adunarii a simtit ca cerul este inchis deasupra lui si nu s-a putut ruga. Dupa citeva minute de liniste, el le-a spus celorlalti: "Cred ca stiu ce se intimpla: Domnul Isus este la subsol cu fratii germani. Chemati-i inapoi aici, altfel nu putem lua Cina Domnului".

Intimplari ca acestea ilustreaza cit de important este sa ne dam seama ca noi sintem chemati sa depasim dimensiunile inguste ale sentimentalismelor firii, pentru a pasi dincolo de ele, in nesfirsitele dimensiuni ale iubirii divine. Dragostea lui Dumnezeu nu tine seama de greutatile care-i stau in cale. Ea se manifesta chiar si acolo unde este greu sa treci peste resentimente. Agape este mai mult decit o simtire a inimii; ea este o incordare neinduplecata a vointei. Iubirea aceasta se manifesta atunci cind cineva este hotarit sa actioneze chiar impotriva sentimentelor sale, sacrificindu-le de dragul celui care a gresit.

Exista o rasplata a iubirii "agape": bucuria care vine dupa sacrificiul slujirii. Sentimentele implinirii nu vin inaintea actiunilor, ci dupa ele, ca o rasplata binemeritata.

S-ar putea ca tu sa spui: "Bine, dar nu-l mai iubesc de loc. Nu mai simt nimic pentru el".

Asa ceva se poate intimpla in relatiile de familie, in relatiile de la lucru si chiar in relatiile dintre membrii Bisericii. Iubirea divina va continua insa sa actioneze printr-un act de vointa. Cind sentimentele s-au evaporat, nestatornice, trebuie sa ne invatam sa-l iubim pe celalalt printr-un act de vointa. Aduceti-va aminte ce i-a spus Domnul Isus bisericii care-si parasise dragostea dintii: "Adu-ti dar aminte de unde ai cazut; pocaieste-te si intoarce-te la faptele tale dintii" (Apoc. 2:5). Nu ne putem intoarce la sentimente pierdute decit atunci cind sintem gata sa facem faptele iubirii. Faptele noastre facute cu hotarirea neclintita a vointei vor readuce la viata si sentimentele de care ducem acum lipsa. Aceasta inseamna ca trebuie sa ne purtam frumos si atunci cind nu simtim simpatie pentru cineva.

Domnul Isus ne-a aratat prin viata Sa ce inseamna iubirea divina care se jertfeste pentru binele altora. La sfirsitul vietii Sale, El si-a indemnat urmasii sa staruiasca in practicarea iubirii divine. Iata ce le-a spus in predica de pe munte:

"Ati auzit ca s-a spus: "Sa iubesti pe aproapele tau, si sa urasti pe vrajmasul tau". Dar Eu va spun: "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvintati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va urasc, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.

Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paginii nu fac la fel?" (Mat. 5:43-47).

Cum poate dobindi cineva o asemenea iubire? Apare ea odata cu maturizarea? O poti dobindi prin frecventarea unei anumite Biserici? O poti obtine ca rezultat al unei rezolutii de Anul Nou? Exista un studiu biblic care sa te ajute sa o cunosti? Nu! Dragostea divina este o rodire a Duhului Sfint: "Roada Duhului dimpotriva este dragostea ..." (Gal. 5:22). Nimeni nu poate produce de la sine dragoste de calitatea vesniciei. Numai Dumnezeu poate iubi dumnezeieste. Duhul Sfint este singura persoana care ne poate face partasi unor asemenea trairi. Orice credincios care traieste o viata de ascultare si supunere fata de Domnul Isus poate avea in inima lui rodirea aceasta minunata: iubirea divina. Mladita nu poate rodi de la sine, insa cind mladita ramine in vita, rodirea se face de la sine: "Eu sint vita, voi sinteti mladitele. Cine ramine in Mine si in cine ramin Eu, aduce multa roada; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic" (Ioan 15:5).

Domnul Isus este izvorul din care curge dragostea divina. Cind esti nascut din nou prin Duhul Sau, Duhul Sfint intra in contact cu duhul tau si din aceasta legatura primesti puterea de a rodi intr-o iubire divina. Nu uita ca Domnul Isus este vita si ca tu esti numai mladita roditoare. Daca nu te vei lipi de Christos cu toata inima ta, nu vei fi in stare sa aduci roada iubirii divine.

Cum este aceasta roada?

Binecunoscutul text din 1 Corinteni 13 ne descrie dragostea "agape" astfel:

Dragostea divina este indelung rabdatoare. Ea rezista la tavaleala vazind in celalalt o persoana cu potential de la Dumnezeu. Ea vede dincolo de pacat pe pacatosul iubit de Dumnezeu. Aceasta iubire mai da cu bucurie inca o sansa celui gresit.

Dragostea divina nu se umfla de mindrie si nu invidiaza. Ea se bucura de succesul altora si-i incurajeaza continuu pe ceilalti, acordindu-le o permanenta atentie.

Dragostea divina nu se poarta necuviincios. Ea nu este isterica, nu vorbeste urit, nu tine minte la nesfirsit greselile altora pentru a le raspunde cu aceeasi moneda la vremea prielnica.

Dragostea divina nu se da batuta. Ea acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.

Poporul Domnului este chemat sa rodeasca aceasta calitate inalta a iubirii divine. Nu-i de mirare ca Scriptura ne indeamna sa avem "radacina si temelia pusa in dragoste" (Efes. 3:17), sa "raminem in dragostea Lui" (Ioan 15:9) si sa crestem "tot mai mult in dragoste unii fata de altii" (1 Tes. 3:12).

Sunt constient ca nu am in mine puterea sa iubesc asa, dar sint hotarit sa ma alipesc si mai tare de Domnul, pentru ca El sa poata sa rodeasca prin mine din iubirea Sa minunata. Vreau sa fiu un vas purtator de mireasma dumnezeiasca inspre o lume suferinda si flaminda dupa iubire. Iata de ce, cuvintele din 1 Tesaloniceni 3:12 si 13 mi se par asa de minunate: "Domnul sa va faca sa cresteti tot mai mult in dragoste unii fata de altii si fata de toti, cum facem si noi insine pentru voi, ca sa vi se intareasca inimile si sa fie fara prihana in sfintenie, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, la venirea Domnului nostru Isus Christos impreuna cu toti sfintii Sai" .

Fie ca Dumnezeu sa ne faca pe toti sa sporim neincetat in iubire.